Românii au dorit o unire temeinică, deplină și așa au înfăptuit-o, prin dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la 5 și 24 ianuarie 1859, ca domn al Moldovei și Ţării Românești, chezășie de domnie dreaptă, de reforme înnoitoare, de legalități. Punînd puterile garante în fața faptului împlinit, națiunea română și-a exprimat cu tărie voința de a-și rezolva singură propriile sale năzuințe.
Însemnătatea actului istoric de la 24 ianuarie 1859 a fost covârșitoare pentru evoluția ulterioară a națiunii române, din mai multe motive, pentru că a creat structurile statului modern român, a stat la temelia cuceririi independenței la 1877 și a unirii depline la 1918.
Realizarea unirii Principatelor şi evenimentele ce i-au urmat au contribuit, fără îndoială, în chip nemijlocit la impulsionarea luptei pentru libertate şi unire naţională a românilor din Transilvania. Pentru ei, între 1859 şi 1918, soarele a răsărit de la Bucureşti — „lumină a speranței de viitor”.
𝗦𝗼𝗰𝗶𝗲𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 „𝗔𝗧𝗢𝗠” vă oferă prilejul să lecturați elogiile și ecourile Unirii Principatelor prezentate în ziarul „Adevărul” din 24 ianuarie 1891, la 32 de ani de la înfăptuirea marelui deziderat.
ZIUA UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE
