???????????̆?̦? ??????̦???? – ???????? ????

Cel de care ne vom ocupa în textul de faţă, a lăsat urme adânci în istoria învăţământului prahovean, cultura ploieşteana şi mai ales în cercetarea istorică.

?????? ?????????? s-a născut la 15 Mai 1887, în satul Şipote, azi Lipăneşti. Tatăl său era preot şi s-a preocupat de educaţia sa. Acesta a urmat şcoala primară în comună natală apoi renumitul liceu ploieştean “Sfinţii Petru şi Pavel”, absolvind secţia modernă cu Diploma nr. 48 Iunie 1908. Studiile superioare istorie şi geografie le-a efectuat la Universitatea din Bucureşti, obţinând licenţa prin Diploma nr. 7403 din 26 Iulie 1914. La Univerisitate, Stoica A. Teodorescu a avut profesori de elită ca Nicolae Iorga, Simion Mehedinţi, D. Onciu şi alţi. Imediat, după aceea se încadrează la Arhivele Statului din Capitală, unde a funcţionat ca arhivist – paleograf, conform Ordinului nr. 102582.

Majoritatea istoricilor care s-au ocupat de viaţă şi activitatea profesorului Stoica Teodorescu – afară de prof. Paul D. Popescu – nu au relevet nici un aspect despre viaţa militară a lui Stroica Teodorescu, participarea lui la Primul Război Mondial. Dacă profesorul emerit Paul D. Popescu aminteşte sumar că istoricul Stoica Teodorescu era ofiţer în rezervă şi a luptat pe front şi a căzut prizonier, în rest nimic, apelând la erudiţia doctorului în istorie Răzvan Martin afla că profesorul Stoica Teodorescu şi-a făcut datoria faţă de neam şi ţară a căutat în cadrele ofiţereşti ale Regimentului 47 infanterie, fiind adjutantul Comandantului de regiment. A fost mobilizat de la Campina la 29 Octombrie 1916, a fost luat prizonier în luptele din defileul Oltului, în zona Vâlcii. A fost dus în prizonierat în Germania. Este eliberat din prizonierat imediat după încetarea Primului Război Mondial, după care se întoarce la post, la liceul din Giurgiu.

Autorul acestor rânduri tine să mulţumească colegului mai tânăr, doctor în istorie Răzvan Martin, pentru datele comunicate. Profesorul Stoica Teodorescu a fost căsătorit cu Maria (1899 – 1984) şi-a avut doi băieţi Ştefan şi Lucian (1920-1988)

Ştefan Teodorescu (1918 – 1992) a fost cadru universitar la UPG Ploieşti. Profesorul Stoica Teodorescu, locuia foarte aproape de liceul la care preda, pe strada Sitarului. Avea o grădină îngrijită, în care cultivă florile sale preferate, Hortensiile. Era prieten cu av. Grigore Ivanceanu cu care avea afinităţi bibliofile. Aceste date mi-au fost comunicate de domnul Mihai Bădulescu, care l-a cunoscut din copilărie pe ilustrul profesor.

După perioada în care a lucrat în Arhive, devenind expert în cercetarea arhivelor şi valorificarea informaţiei descoperite care va devein o pasiune mistuitoare un adevărat “violon d’Ingres”, devenid un foarte bun specialist în paleografie chirilică. Ca “expert paleograf” Stoica Teodorescu a colaborat cu primăria Campina la traducerea diferitelor documente. Astfel printr-o decizie a primarului Gh. T. Iliescu în Iulie 1945, primăria aprecia drept “avantajoasă oferta profesorului de a traduce cele 2300 de documente cu 150000 lei” Profesorul D. Munteanu –Rimnic îl considera pe colegul său de catedră Stoică Teodorescu un eminent arhivist alături de prof. Gh. Petrescu-Sava. Pe aceştia doi Dumitru Munteanu – Râmnic îi propune în anul 1937 să facă parte din Comisia primăriei de a expertiza arhiva acesteia, din care urma să facă parte şi prof. C. Moisil, directorul general al Arhivelor Statului.

În anul 1948, Stoica Teodorescu solicita primarului Ploieștiului permisiunea de a cerceta arhiva primăriei “în orele de serviciu ale instituţiunii”, deoarece intenţionează „să fac o lucrare privitor la trecutul învăţământului ploieştean”.

Stoica A. Teodorescu a fost numit profesor suplinitor la liceul „Titu Maiorescu” din Giurgiu, unde a funcţionat de la 1 Octombrie 1918 până la 1 August 1919. În anul şcolar următor este încadrat conform Ordinului nr. 14661, ca profesor provizoriu la Şcoală Reală Superioară din Timişoara, după care este transferat prin Ordinul nr. 116483/1919 tot ca profesor provizoriu la Gimnaziul “Barbu Știrbey” din Câmpina, prin ordine succesive i se va prelungi funcţionarea până în Iulie 1927. În luna Mai 1919, acesta susţine examenul de capacitate fiind atestat prin Ordinul nr.19589 din 1 Iulie 1919 şi devine profesor titular.

În anul 1923 Gimnaziul Campina va deveni liceu, profesorul Stoica A. Teodorescu devenind unul din cei care au pus bazele acestei şcoli. În legătură cu acesta problemă arătăm că Stoica Teodorescu a fost pentru susţinătorii înfiinţării gimnaziului în caladirea conacului Ştirbey construit în anul 1872, organizând chiar o manifestaţie împreună cu elevii şi cu directorul Ştefan Popescu în fata Castelului Voila în toamna anului 1919. Aceasta manifestaţie avea drept scop convingerea moştenitorului familiei prinţului Barbu Știrbey, Martha de Blome, să cedeze localul din oraş pentru gimnaziu. Principesa a aceptat propunerea, iar în vechiul conac a funcţionat gimnaziul până în anul 1928, când s-a construit noul imobil.

În anul 1927, acesta s-a transferat la liceul din Ploieşti, unde a predat geografia până la pensionare (August 1948). De la început ţinem să menţionăm că a fost un dascăl conștiincios cu multe realizări, funcţia de director al liceului (1933-1938), a avut şi preocupări politice.

În August 1924 prof. Stoica Teodorescu împreună cu asistentul universitar N.A. Constantinescu asistent a lui N. Iorga, participa la întrunirea Partidului Naţionalist a l Poporului care a avut loc la Telega. Întrunirea a fost condusă de prof. D. Munteanu Râmnic (Ploieştii, 10 August 1924). După o perioadă de cochetare cu ideiile politice ale N. Iorga, prof. Stoica Teodorescu s-a îndreptat spre organizaţia liberară din Prahova. Astfel ziarul ploieştean „Libertatea” din 15 Martie 1932 îl menţionează pe prof. Stoica Teodorescu ca membru în delegaţia permanentă a PNL alături de av.N.M. Pârvulescu, mr.Al. Mateescu, av.C. Ceruleanu, prof. C. Ghimpu, Nicu Economu, gl. L. Caracas, prof. A. Mosoiu, av. Victor Rădulescu (Campina), prof. C.Rigu, etc. Care a hotărât excluderea din PNL a av. I. Creţoiu, Ştefan Lilu, G. Isofescu, Al. Vârcolici, adepţi ai dezidentei ing. Petru Bejan.

Deasemenea ziarul liberal” Viitorul” din 3 Octombrie 1933 îl menţionează pe prof. Stoica Teodorescu ca fiind membru în Comitetul de propagandă şi de organizarea luptei libertăţilor pentru „răsturnarea nefastului regim naţional ţărănist”. Acest comitet era condus de av. Dem I. Nicolaescu, dr. I. Negruzzi, G. Manolescu, A. Mosoiu, Victor Rădulescu (Campina), etc.

În perioada directoriatului sau liceul are „una din cele mai fertile perioade de activitate” din întreaga sa existenţă, când au loc „reparaţii capitale ale clădirii, organizarea coloniei şcolare de la Techirghiol, creşterea numărului de burse, reapariţia revistei Curierul liceului, editarea a trei anuare, mari excursii şcolare, s.a.”

În această privinţă amintim doar excursia efectuată în vara anului 1920-1921 de profesor împreună cu colegii săi C. Rădulescu şi B. Dumitrescu şi 40 de elevi de la gimnaziul Campinean în zona Braşov, Bran, Rucăr, Curtea de Argeş. Această excursie este publicată în Anuarul liceului „D.B. Știrbey” din 1919-1923.

Profesorul Stoica Teodorescu s-a implicat profund şi în viaţa culturală a Judeţului Prahova. Astfel cât a activat la Campina a fost membru fondator al Ateneului „B.P. Haşdeu” condus cu har de ing. C. Barbacioiu. În cadrul acestui Ateneu profesorul a susţinut numeroase conferinţe cu teme culturale. De asemenea, la Ploieşti, acesta a fost membru al asezamntului Cultural „Nicolae Iorga”. Profesorul Stoica A. Teodorescu a fost membru al Asociaţiei Profesorilor Secundari Secţia Ploieşti unde a desfăşurat o fructuasa activitate. Astfel în ziua de 25 Martie 1928 acesta a conferenţiat despre „Probleme etnografice ale ţării noastre” sub egida acestei Asociaţii.

Prof. Stoica Teodorescu participa în ziua de 8 Noiembrie 1936 la dezvelirea bustului lui I.L. Caragiale în grădiniţă din fata liceului Sfinţii Petru şi Pavel, opera scluptoritei Letiţia Ignat. Aniversarea zilei de 1 Decembrie 1938 apreciată de Stoica Teodorescu drept ziua definitivei biruinti pentru care şi el a luptat cu arma în mână, spunea în cvadrul ceremoniei de la liceul pe care îl conducea la Ploieşti ca aceasta este „ziua în care s-au răzbunat toţi rupţii cu roata, toţi spintecaţii în patru şi spânzuraţi la marginea de drumuri, toţi cei puşi la jug dinaintea plugului, toate fecioarele batjocorite prin jus primae noctis şi prin drepturile nemeşeşti nerecunoscute şi toate mamele ce au coborât în pământ blestemându-şi ceasul pentru care au fost sortite să aducă pe lume romani pentru batjocură străinului. E ziua în care ni s-a răzbunat uciderea mişeleasca a lui Mihai Viteazul, martinizarea infernală a lui HOREA şi a moţilor săi, scoaterea din minţi a lui Avram Iancu. E ziua care a împiedicat sigură desfintare a neamului românesc în Ardeal începută cu scadenta peste câteva decenii după marele război prin legiile lui Apponyi”

Un aspect mai puţin cunoscut al activităţii sale este faptul că figurează în statistica numirii din 1934 ca propietar a unei exploataţii particulare din Campina, a cărei producţie lunară obţinută varia între 3-7 tone de petrol, iar cea anuală de 50 tone. Aceasta îi asigura profesorului stabilitate financiară peste medie în comparaţie cu majoritatea colegilor săi de bresla.

Stoica Teodorescu era un colecţionar de artă, fiind un admirator al pictorului ploieştean P. Bulgăraş. Astfel la expoziţia personală a acestuia la Ploieşti din anul 1929 Stoica Teodorescu se număra printre cei care au achiziţionat picturi. În calitate de membru al asociaţiei culturale „Grupul Nostru” formată „de câţiva intelectuali din Ploieşti” a participat în ziua de 12 Ianuarier 1946 la sărbătorirea prof. I. A. Bassarabescu, la sala „SCALA”, luând chiar cuvântul evocând în cuvinte calde personalitatea scriitorului academician.Deasemena Stoica Teodorescu participa în ziua de 20 Ianuarie 1947 la sala SCALA la sărbătorea aniversării a 70 de ani a lui I.A Bassarabescu. Sărbătorirea a fost organizată de membrii Căminului Cultural” Voievodul Mihai”. Stoica Teodorescu în numele corpului profesoral şi că a fost elevul lui I.A. Bassarabescu aduce omagiul sau. Din Bucureşti, profesorul venise cu un număr mare de fise istorice referitoare la Prahova. Cercetările efectuate din primăriile din Campina, Telega şi Ploieşti precum şi în cea a prefecturii şi arhivele liceelor” Sfinţii Petru şi Pavel „şi „Despina Doamna” a stat la baza câtorva lucrări de mari proporţii.

Aşa a fost Monografia Oraşului Campina (vezi foto), bine primită de istorici vremii despre care N.Iorga scria” Lucrare foarte bine făcută, începe prin consideraţii asupra condiţiilor georgrafice; ele sunt cu totul nouă şi foarte folositoare… Un număr de documente încheie lucrarea, scrisă pe îndelete, cu iubire şi literar”. Un an mai târziu a elaborat a doua lucrare de mari proporţii „Monografia Comunei Telega publicată tot la Campina cu aceiaşi serioasă şi erudita documentare. După o cercetare de aproape un deceniu, profesorul a publicat o altă lucrare, Istoricul liceului „Sfinţii Petru şi Pavel”, care surprinde pe baza documentelor din arhivă, istoria acestui liceu. Din cercetările sale au mai rezultat doua sinteze” Istoria meşteşugului şi comerţului în Prahova” şi „Istoricul liceului Despina Doamna” rămase nepublicate şi o alta de mici proporţii depre începutul invatamntului prahovean.

Întreaga operă ştiinţifică a profesorului se constituie într-o convingătoare pledoarie pentru rolul arhivelor în cultura prahoveană. Stoica Teodorescu în calitate de director al liceului „Safintii Petru şi Pavel” a făcut parte din Comitetul de organizare a sărbătoririi profesorului Aurelian Mosoiu în ziua de 28 Mai 1937 cu prilejul pensionarii acestuia. Cu această ocazie Stoică Teodorescu i-a înmânat sărbătoritului o frumoasă statueta reprezentând „GLORIA” pe care erau gravate cuvintele „Corpul profesoral al liceului Sfinţii Petru şi Pavel din Ploieşti, Domnului profesor Aurelian Mosoiu îndrumător spre glorie prin muncă”. În perioada cât a fost profesor la Campina, profesorul Stoica Teodorescu s-a implicat în înfiinţarea bibliotecii gimnaziului cu donaţiile elevilor şi bani donaţi de Comitetul şcolar şi care număra la finalul anului şcolar 1919- 1920 peste 1088 de volume de literatură şi ştiinţa şi două reviste „Educaţia” şi „Răsăritul”.

Despre viaţă şi activitatea profesorului Stoica Teodorescu au fost publicate în perioada interbelică doua monografii, una semnată de colegul său Ioan Ludescu şi alta datorată lui Ion Dumitrache – Godeni. Pentru activitatea sa ştiinţifică şi mai ales didactică, profesorul a fost distins în anul 1967 cu titlul de PROFESOR EMERIT. Epigoni cu puternice reminiscente bolşevice au făcut eforturi de a fi uitat acest emblematic istoric şi profesor de excepţie.

?????: ????. ??. ?????????? ????????

????̆???̦? ???????? ??? ??? ???? ?? ?? ??????? ????.