Dacă e duminică, putem rememora câteva imagini ale Salonului de artă fotografică organizat acum 30 și mai bine de ani la Ploiești, în mai-iunie 1988, dedicat eseului fotografic.
Aflat la cea de-a treia ediție, sub patronajul Asociației Artiștilor Fotografi (AAF), Salonul a fost organizat de o serie de profesioniști deosebiți, în frunte cu Ioan-Mihai Cochinescu, „regizorul salonului”, alături de președintele AAF Muntenia David Friedmann.
Pusă sub semnul metaforei, „inițiativa organizării unui salon de eseu fotografic a fost înainte de toate o problemă de conștiință. Odată cu parcurgerea celor o mie de lucrări, primite din treizeci de județe ale țării, ne-am convins că eseul, ca gen al artei fotografice, nu este îndeajuns de cunoscut și de înțeles”, spunea în cuvântul de deschidere prozatorul și artistul Ioan-Mihai Cochinescu.
Metaforă care nu înseamnă neapărat abstracțiune, ci chiar o prezență asumată în realitatea socială, în anii cei mai crunți ai dictaturii, așa cum este insidioasa „Fisură” în zid sau gregarismul unei „Nunți”.
Mai jos, reproduceri după lucrări de Petru Corneliu Began („Evoluție 1”, „Fisura”), Ștefan Biro („Sărutul soarelui”), Liviu Butnariu („Iubire veșnică”) și Paul Cheptea („Nunta”).
Salonului de artă fotografică – 1988
