PROIECTE 2025


Volumul  „Tărâmul Memoriei”, autor Mihail Bogdan Dabija

 

Scriitorul Ioan Groșescu, cel care va scrie și „Cuvântul înainte” al volumului de față, relatează:

„Mihai Bogdan Dabija îşi intitulează cartea „Tărâmul memoriei”. Ce poate fi acest jurnal decât scrierea – autorul îi mai spune cu un joc juvenil compunere – care oferă un spațiu sigur pentru introspecție, autodescoperire și analiză a evenimentelor, ajutând la procesarea emoțiilor și a gândurilor. Menţiunile de genul un loc în care poți fi cine vrei să fii, o metodă de a aduce ordine în zgomotul din creier indică existenţa unui jurnal. Asta şi face autorul.
Nu porneşte însă la drum înainte de a se întreba: „Unde sălășluiește, de fapt, memoria unui om?”.
„Aș fi tare curios ce notă mi-ar da… cititorii”, titrează Mihai Bogdan Dabija, semn că îşi dă, cum s-ar putea spune, intimitatea pe faţă, mai mult, este interesat să ştie părererea cititorilor.
Nu îi dă de cap problemei şi perorează parcă învins: „Memoria mea a păstrat doar ceea ce a dorit ea, surprinzându-mă”.
Nu ne-am găsit de mult timp să medităm asupra acestui element natural de stocare a faptelor din viaţa unui om şi numai om, căci animalele au ca element de stocare instinctul, sau, cum inspirat a spus Marcel Proust, în „À la recherche du temps perdu” (În căutarea timpului pierdut), madlena, prăjitura care, odată descoperită, dezvăluie celui care a mâncat-o odată, toate faptele petrecute în preajma ei, deci ea, madlena este un jurnal …
De data aceasta, înţepat de Mihai Bogdan Dabija, ne-am interesat ce înţeleg unii că ar fi memoria. Ne-am oprit numai la câteva genii: Aristotel crede că memoria este scribul sufletului. Cicero: Memoria este trezorierul şi gardianul tuturor lucrurilor şi cea care scade dacă nu o foloseşti. Oscar Wilde: Memoria este un jurnal intim pe care îl purtăm mereu cu noi. Voltaire: Memoria pune în mişcare creierul şi acesta din urmă sufletul.
Cartea de față rămâne un … roman (cu toate că autorul declară că nu a dorit să facă literatură) cu final deschis. Ceea ce coincide cu afirmaţia sa cum că va continua cândva asupra unui anume subiect.”
 
 
Volumul  de poezii „Fluturi rătăciți”, autoare Carmen Caragica-Atineu

„Pentru cei care o cunosc pe Carmen Caragica – Atineu, prezentul volum de poezie a reprezentat o adevarată surpriză. Deasemenea, Carmen era cunoscută ca o persoană frumoasă, plină de VERVĂ, cu multe inițiative și întotdeauna de o mare responsabilitate profesională.
Surpriza s-a dovedit ENORMĂ, deoarece ceea ce redă în versurile sale cuprinde un univers extrem de larg.
Sunt abordate paliere largi ale existenței naturale precum capriciile toamnei sau iernii, probleme existențiale precum fericirea sau „cine sunt eu”, dar îndeosebi probleme complexe ale interiorității umane. Cel mai des sunt invocate sufletul și dragostea.
Pentru autoare sufletul este un fel de eprubetă în interiorul căreia se găsesc, ca elemente, trăirile sale, aspirațiile, dorințele, visările sale, etc.
Dar sufletul poate fi și un veșmânt pe care îl poți îmbrăca pentru a alina trecutul sau lacrimile din sufletul iubitului.
Lumea trăirilor este expusă și în afara interiorității. Autoarea încearcă să găsească răspunsuri la probleme importante de natură filozofică precum „cine ești tu” sau „ce este fericirea”. Pentru autoare principala componență a fericirii este speranța. Noi credem că singura speranță nu poate defini fericirea deși este un element component. În ce privește întrebarea „ cine ești tu?” sunt de acord întru totul în privința răspunsului. Nu exteriorul ființei noastre ne definește ci și lumea noastră de gânduri, de sentimente, caracterul, etc.
Am prezentat doar câteva din problemele expuse în valoare de autoare și acesta din respect pentru cititor. El poate descoperi bogăția de probleme pe care volumul le oferă.
Deși, în multe din poezii sunt invocate lacrimile, acestea nu sunt pesimiste, în ele sunt prezente tot atât de des lumina și speranța în dragoste.
O intrebare se ridică cu mare necesitate: Ce resorturi a determinat această abundență de trăiri expuse?
Fără îndoială trebuie să recunoaștem structura internă a celei ce le-a scris. Dar mai există o explicație, tot atât de plauzibilă, accesul autoarei la cultură, din multitudinea de definiții date culturii (într-o lucrare personală eu am găsit peste 250 de definiții). Cultura se definește ca ceea ce rămâne după ce ai uitat tot. Eu am tradus această definiție paradoxală prin aceea că, ceea ce rămâne după ce ai uitat tot din cultură, după ce te-ai „împărtășit”, este cizelarea noastră interioară, POTENȚAREA ÎN PLAN SUPERIOR A TRĂIRILOR, ASPIRAȚIILOR, A PASIUNI-LOR NOASTRE.
Un astfel de proces s-a produs și în cazul autoarei.
A reușit să ne redea o așa de mare diversitate de trăiri care cred, cu sinceritate, că îl poate bucura pe orice cititor. De aceea cred că merită să fie citită pentru a înălța interioritatea personalității noastre.” – (Profesor Universitar Ion Bâtlan)

 

Volumul  „Operație pe cord deschis”, autor Ioan Groșescu

 

„Există cărți care nu se scriu doar cu stiloul, ci cu memoria, cu tăcerea, cu urmele adânci ale vieții trăite. Operație pe cord deschis, volumul de proză scurtă al lui Ioan Groșescu, este una dintre acestea. Nu întâmplător, titlul său evocă atât fragilitatea cât și luciditatea unei intervenții directe, fără anestezie, asupra inimii – simbol al trecutului, al identității, al adevărului.
În centrul cărții se află schița omonimă, o evocare vibrantă și profund umană a unei figuri de excepție: profesorul emerit de matematică Ion Th. Grigore. Fost secretar general adjunct al PNL Prahova, aripa Tătărăscu și viceprimar al Ploieștiului din martie 1945, Ion Th. Grigore nu a căutat gloria politică, dar a plătit cu libertatea curajul de a fi rămas fidel propriilor convingeri. Reprimat de regimul comunist și trimis în infernul Canalului, profesorul devine aici un simbol al verticalității morale și al demnității în fața istoriei deformate.
Alături de această piesă centrală, volumul cuprinde alte cincisprezece schițe – miniaturi literare care surprind, fiecare în felul său, esența unor destine, epoci și stări. Titluri precum „Vrabia”, „Copil de mahala”, „Grădina lui Neluțu”, „Vremea promisiunilor” sau „Sfânta” sunt ferestre către o lume plurivocală: Ploieștiul de altădată, dar și România postdecembristă, văzute prin ochiul atent și empatic al unui autor care a trăit, a observat și a combătut ca jurnalist, iar acum scrie cu o forță autentică și o remarcabilă economie a mijloacelor.
Dincolo de valoarea lor literară, aceste proze au și o dimensiune confesivă subtilă. Se simte în ele nu doar amprenta scriitorului, ci și a martorului și a omului care a iubit cu discreție orașul, oamenii, poveștile lor. Acel „copil de mahala”, care se regăsește printre rânduri, poate fi autorul însuși – sau poate suntem toți, cei care ne recunoaștem în nostalgiile, umorul amar și tragismul reținut al acestor povestiri.
Operație pe cord deschis este, în fond, o carte despre memorie și adevăr. Despre oameni care au existat cu adevărat și povești care, chiar dacă ficționalizate, poartă greutatea realității. O frescă sinceră, fără înfrumusețări gratuite, despre un oraș, o generație și o țară care încă încearcă să-și repare inima.
Această carte nu cere permisiunea să impresioneze. O face cu naturalețe, prin tăietura precisă a frazei, prin justețea observației și prin afecțiunea discretă care însoțește fiecare schiță. O carte necesară, scrisă cu onestitate și curaj – poate singurele instrumente valabile atunci când inima e pusă pe masă.
Ca editor, mă simt onorat să pot sprijini această apariție editorială, o carte care nu doar că merită citită, ci și purtată în inimă.” – (Cuvânt înainte – Alin Tomozei, președinte ATOM)

 

Volumul  „Cetățeni de onoare ai Municipiului Ploiești”, autor Ioan Groșescu

 

„De ce este nevoie de o asemenea carte? Pentru că Cetăţenii de Onoare, cu toate că sunt, în titulatură, ai municipiului Ploieşti (stricto sensu, ai administraţiei), nu sunt numai ai administraţiei, care se schimbă din alegeri în alegeri, ci în primul rând – aşa cum se menţionează în regulamentul de funcţionare – se atribuie celor care, prin activitatea lor creează, în ţară sau peste hotare, o imagine deosebită municipiului şi României, ai locuitorilor municipiului, care fac istoria oraşului, căci ei trebuie să-i cunoască, ca apoi, cunoscându-i, să se poată mândri sau nu cu aceşti cetăţeni aleşi de întregul consiliu local – de multe ori nici de întregul consiliu local. Pe scurt, nu este deloc de ajuns să se spună: aceştia sunt Cetăţenii de Onoare stabiliţi de noi şi ne mândrim cu ei. Îi cunoaşteţi sau nu, le apreciaţi meritele sau nu, mândriţi-vă cu ei, chiar dacă vă sunt necunoscuţi.
Eu m-am simţit obligat să scriu această carte pentru că locuitorii Ploieştilor trebuie să-i cunoască pe cei cu care să se mândrească şi – dacă nu este un simplu gest politic – să-i invite pe ploieşteni să participe într-un fel la numirea acestora.
Pe de altă parte, recunosc, am avut şi un motiv personal, pentru că un număr semnificativ de cetăţeni de onoare cuprinşi aici fac parte din istoria mea.” – (Autorul)

 

 

PROIECTE 2024


Volumul  „Centrul Civic Ploiești în proiecte (1950-1990)”, autor Alec Tomozei

 

Tema centrală a acestei lucrări o reprezintă Centrul Civic din Ploiești, privit ca nucleu și generator al identității urbane a orașului.

„Autorul a prezentat succint evoluția istorică și urbanistică a orașului, de la întemeiere până la mijlocul secolului XX, marcând deplasarea centrului de greutate al localității, din zona situată la nord de Stadionul „Ilie Oană” până la pârâul Dâmbu, în zona delimitată de bisericile cu hramurile „Sf. Vineri”, „Maica Precistă” și „Sf. Gheorghe”, precum și etapele de constituire a noului centru urban, făcând apel la importante lucrări cunoscute, precum Monografia orașului Ploiești a lui Mihail Sevastos și Începuturile urbanismului în Ploiești a inginerului Carol Nicolae Debie sau la studiile de fundamentare care au însoțit planurile urbanistice generale.
În cea de a doua parte a lucrării sale care este și cea mai consistentă, care acoperă perioada 1950-1990, interval de timp marcat de transformări majore la nivelul zonei centrale a orașului, autorul a surprins contextul istoric complex în care au fost luate deciziile privind aspectul pe care trebuia să-l capete zona centrală a localității, descriind în detaliu toate etapele de sistematizare prin care a trecut aceasta, subliniind contribuția fiecărui specialist în cadrul demersului respectiv.
Așa cum ne-a obișnuit deja Alec Tomozei, el asociază textului lucrării o suită impresionantă de documente inedite referitoare la zona de interes, ceea ce constituie elementul de noutate care conferă valoare lucrării sale, precum imagini din zona centrală a orașului dinperioada studiată, extrase din planurile cadastrale succesive ale localității, documente care au stat la baza elaborării proiectelor de sistematizare, extrase din conținutul proiectelor de sistematizare executate și proiecte ale clădirilor care au ocupat treptat centrul orașului. Din acest motiv, lucrarea de față ar trebui să constituie un capitol de istorie locală de luat în seamă de către ploieșteni, dar mai ales de către tinerii specialiști care activează în domeniile arhitecturii și urbanismului, fiind un îndemn pentru aceștia din urmă de a acorda mai multă atenție informațiilor de arhivă, documentarea fiind absolut necesară pentru fundamentarea oricărui tip de intervenție în spațiul urban” (Istoric Irina Paveleț).

 

 

PROIECTE 2022


Volumul  „50 ani de Haz de Necaz”, autor Stefan Romanó

Volumul „50 ANI de HAZ de NECAZ”, o istorie a românilor sub comunism povestita în bancurile lor, culese, editate si adnotate de Stefan Romanó.


„Stefan Romanó, ploiestean de-al lui Nenea Iancu, vorbitor de frumoasa limba româna, pripășit de multe decenii prin America lui Mark Twain și Donald Trump, se întoarce la țara și poporul din care nu a uitat că face parte și ne readuce aminte ca exista Hazul de necaz, mai exact Hazul de necazul comunismului, căruia el i-a mâncat salamul de soia aproape până la ultima felie din ’89. O editură ploieșteană, cu numele simplu și inedit, ATOM, ne propune cartea sa de peste 250 de pagini, mari și (nu prea) late despre acest subiect gingaș.
Ea ne pune la curent, ne re-introduce, ne racordează la Hazul de Necaz, care a fost, este și va fi și într-un viitor incert, colacul salvator al națiunii române.
Mai are vreo relevanță această veche ocupație a românilor de a nu ceda nevolniciilor și necazurilor de tot felul ? Antropologic și epistemologic, ca să intrăm și noi în jocul moftologic al limbajului actual, abordând subiectul avem o impresionantă trecere în revistă a felului nostru de a fi. Hazul de necaz, cu tot ce cuprinde o istorie și o cultură, este talpa identitații noastre. Nu este de rușine această descurcăreală – pe care o tratăm vindicativ ca pe ceva câh ! – refuzată de etica maximalistă (de salon și gargariseală eurocentrală), ea a fost o formă de supraviețuire.
Stefan Romanó, românu’ din Dallas, Texas ne oferă șansa să pritocim pe marginea acestui fabulos Haz de Necaz de care, realmente avem azi nevoie cu supra de măsură. O carte pe care, ca român verde, dincolo de numele ce-l port, o recomand a fi citită cu voie buna și zâmbetul pe buze. Este un bun îndemn să așteptăm cu încredere noua recoltă de la Valea Călugăreasca. Si să închinăm un pahar cu prietenii — aici capata viață alt contur, știa nenea Iancu ce știa și noi mereu uitam — la Conacul Bellu de la Urlați. Viața devine suportabila daca rostuim cum se cuvine Hazul de necaz.” (Bedros Horasangian).


Volumul al III-lea si ultimul al trilogiei „Traversând Ploieștii”

„Volumul al III-lea, şi ultimul al călătoriei vizuale prin timpul şi spaţiul Ploieştiului, utilizează precum în cazul celorlalte două părţi ale lucrării un inventar bogat de imagini. Sunt 868 de fotografii provenind din mai multe colecţii private ori arhive. Cea mai mare parte a imaginilor inserate în volumul de faţă au ca provenienţă fototeca „Atom” Ploieşti (nu mai puţin de 631 fotografii utilizate) la care se adaugă alte 98 de fotografii din Colecţia Marta Brezeanu, imagini puse la dispoziţie cu generozitate de familia Brezeanu; mai contabilizăm colecţiile Carol Nicolae Debie, G. N. Stoicescu, Dragoş Săfticu, Virgil Iordache, Gabriel Stamate, Ioan Ştefănescu, Mircea Gociman, precum şi utilizarea Fondului Fototecă al Arhivelor Naţionale, dar şi Arhiva societăţii „24 Ianuarie” din Ploieşti.

Acest bogat şi divers inventar vizual, completat şi de câteva repere cartografice, reprezintă sursa documentară atent selecţionată şi distribuită, de-a lungul a opt capitole, în cuprinsul naraţiunii lui Alin Tomozei. Traversarea Ploieştiului, nu în goana prezentului, ci cu plăcerea unei promenade duminicale, a reveriei după o lume apusă, ne duce în prezentul volum prin locuri şi epoci diferite, se întrerupe brusc cu un memento cartografic care ne arată amplitudinea transformării oraşului prin extinderea graniţelor sale în decursul unei perioade temporale întinse pe parcursul a două veacuri. Este o rupere de ritm, care ne lasă să privim şi să visăm la lumea crinolinelor, a jobenelor purtate cu mândrie de către înalta burghezie ploieşteană. Pentru ca tot acest voiaj în timp să poată fi înţeles de contemporaneitate, Alin Tomozei a realizat într-un ultim capitol şi un nomenclator al străzilor, prezentând evoluţia de-a lungul vremii a toponimiei locale, dar şi localizarea instituţiilor ploieştene etc. În mod evident şi acest volum beneficiază de elementele care sunt absolut necesare unui demers ştiinţific, albumul având un aparat critic, indice de
nume de locuri şi persoane, iar aceste aspecte contribuie în mod fericit la fundamentarea demersului autorului.
Călătoria prin timp şi spaţiu din prezentul volum este una în zona „barierelor” de altădată, adică a acelor zone la capătul cărora oraşul se sfârşeşte pentru a lăsa loc fie vecinătăţilor industriale, fie celor agricole. Alin Tomozei ne-a propus „traversarea oraşului” cu perspectiva bucureşteanului, căci primul volum începe cu Bariera Bucureşti, locul pe unde se intră în oraş când călătoreşte de la Bucureşti ori locul de unde pleci spre capitala ţării, iată că acum ne propune „ieşirea din timp
şi spaţiu” prin toate punctele cardinale începând cu drumul Câmpinii, prin zona de nord a Ploieştiului, fie prin vest ori prin est, pe drumul Buzăului şi terminând cu vestitul „Câmp al lui Mimis” prin care se iese cumva „clandestin”, spre sudul judeţului”.
 
 
 

PROIECTE 2021


Imagini ale trecutului expuse în pasajul pietonal „Tache Ionescu”

Societatea Culturală „ATOM” Ploiești propune ploieştenilor o incursiune în timp şi spaţiu materializată în cadrul unui parteneriat cu Primăria Municipiului Ploieşti şi prin intermediul căruia în pasajul pietonal din Centrul Civic („Omnia”), refăcut de curând şi denumit Take Ionescu, iubitorii oraşului vor putea să admire, ?̂?????̂?? cu data de 16 decembrie 2021, imagini ale trecutului, locuri dispărute şi simboluri perene cu care ne mândrim în prezent.

Gara veche a oraşului ridicată în anii „La Belle Époque” şi distrusă în urma bombardamentelor din 1944, pitorescul Lipscani interbelic cu firmele, oamenii eleganţi şi parfumul lumii de odinioară, Piaţa Unirii şi Primăria veche evocă lumea dispărută a vechiului Ploieşti şi inconfundabilul amestec de Occident şi Orient. Pe de altă parte, imaginile amplasate în pasaj ne vorbesc şi despre simbolurile cetăţii: Statuia Libertăţii care evocă Ploieştiul Republicii de la 1870 şi pe cetăţenii săi implicaţi în procesul de modernizare a lumii româneşti; Palatul de Justiţie care prin monumentalitatea sa arată consolidarea instituţională a României Mari, iar Halele Centrale, definite prin aceeaşi monumentalitate, ne vorbesc despre puterea economică a oraşului şi sincronismul său cu Europa.

Multumiri speciale societății comerciale Elipso Design SRL care a realizat și montat cele cinci imagini definitorii pentru urbea noastră, acestea având dimensiunile de 3,0 x 1,5 m.

 
Lansarea trilogiei „Traversând Ploieștii”

       Primul volum al trilogiei „Traversând Ploieștii” reprezintă o realizare de excepţie, fiind un unicat în peisajul editorial de gen, prin numeroasele dovezi fotografice adunate cu minuţiozitate şi grijă de la instituţii ce au avut inspiraţia să le păstreze, de la colecţionari pasionaţi de istoria oraşului nostru.

Autorul a avut ambiţia să le adune, să le explice, remarcabile fiind referirile la vechile denumiri ale străzilor, la arhitecţi, autori ai clădirilor sau proprietari, şi să le grupeze, inspirat, pe mahalale/ cartiere sau artere ale oraşului. Pentru cititor şi privitor al Albumului poate fi o adevărată incursiune în trecutul mai mult sau mai puţin apropiat al oraşului, lucru pentru care trebuie să le mulţumim celor ce au avut ideea şi curajul de a se apleca cu dragoste şi determinare în realizarea lui…

De-a lungul vremii, Ploieştiul a fost denumit în mai multe feluri: oraşul lui nenea Iancu, orașul lui Nichita sau Toma Caragiu, oraşul „aurului negru”, „mecanicul şef” al industriei extracţiei ţiţeiului (prin Uzina „1 Mai”), oraş cu rădăcini republicane (tratate cu ironie de acelaşi nenea Iancu), dar şi cu un puternic patriotism local, oraşul unor pătimaşi suporteri ai echipei de fotbal Petrolul şi chiar… oraşul lui „Ce bei?”.

După ce am văzut fotografiile din album şi mi-am retrăit amintirile prin ele, cred că pot să afirm cu mândrie că este şi PLOIEŞTIUL MEU”.

Extras din „Cuvântul Înainte” semnt de Inginer Mihail Bogdan Dabija.

 

Cel de-al doilea volum al trilogiei „Traversând Ploieștii”, autor Alin Tomozei, cuprinde un singur capitol, din cele 14 ale trilogiei, CENTRUL, structura lucrării căpătând pregnanță prin permanentul joc trecut-prezent, cu fotografii începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Acest nou volum spune povestea unui oraș în devenire de-a lungul a peste un veac, veacul modernității noastre decisive, trecut și virtualitate deopotrivă, începând cu 1871, anul primei fotografii cunoscute a urbei, realizate de atelierul Kotecki & Rudniki din foișorul vechii primării.
Se poate astfel citi și vedea cum au fost construite primăriile (începând cu anul 1868), cum au fost edificate Halele, cum a fost reconfigurată întreaga zonă, dar și povestea Pieței Unirii, a Francezei, a Municipalității, Armoniei, a Lipscanilor, a Cavafilor (și străvechea să „arasta”, sediu de breslași), cu Basarabilor – labirintul ce dădea identitate orașului interbelic și imediat postbelic. Casa cu lebădă, cinema Progresul (fost Modern), casa Dobrică, casa Socolescu, teatrul de vară sunt doar câteva din reperele indimenticabile.

 

 

PROIECTE 2020


Lansarea volumului „Statuia Libertății. O istorie republicană ilustrată”

         Societatea Culturală „ATOM” Ploiești a finalizat al doilea mare proiect editorial al său şi anume lucrarea „Statuia Libertăţii. O istorie republicană ilustrată” de Dorin Stănescu și Dan Gulea, proiect ocazionat de împlinirea, pe 8 august 2020, a 150 de ani de la evenimentele cunoscute în istorie sub numele de „Republica de la Ploieşti”.
Volumul conţine 200 de imagini, texte inedite, precum şi un valoros studiu de istorie și istorie literară ploieșteană și națională despre primul și cel mai important monument al oraşului Ploiești.

 

 

 

PROIECTE 2018


Prezentarea Societatii Culturale „ATOM” Ploiesti

          Societatea Culturală „ATOM” Ploieşti iși va prezenta într-un cadru oficial, activitatea sa privind îmbunătățirea mediului cultural ploieștean, invitați fiind personalități din diverse medii de activitate. 

 

 

 

 
 
Lansarea volumului „1965 – Crima care a zguduit Ploiestiul” 

          Prin acest volum se dorește repunerea in circuitul memoriei colective ploieștene a personalității celui care a fost inginer Dimitrie Tomozei, director general al Întreprinderii 1 Mai Ploiești, ucis mișelește de securitate chiar în incinta uzinei pe care o conducea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

PROIECTE 2017


 

Sprijinirea apariției volumului „Orașul dispărut. Ploiești”
autor prof. Dan Gulea

           Societatea Culturală “ATOM” Ploieşti, prin membrii ei fondatori, a susținut si sprijinit apariția albumului „Orașul dispărut. Ploiești”, autor prof. Dan GULEA.

          Publicat sub sigla Editurii Ploiești-Mileniul III și tipărit la Karta-Graphic Ploiești, albumul este o lucrare amplă, ce conține peste 300 de fotografii din orașul de altădată, cu focalizare pe anii 1960-1970. Pornind de la un set de fotografii ale Fotocineclubului de la Casa de Cultură a Sindicatelor, ce ar fi fost aruncate pentru a face loc unor activități mai lucrative, autorul și-a continuat investigațiile și a completat cercetarea cu colecția Ioan Groșescu (director al CCS la începutul anilor 1970), precum și cu colecția Carol Nicolae Debie (aflată la sediul Societății Culturale Ploiești-Mileniul III, dar și la Direcția Județeană a Arhivelor Prahova). Cu ajutorul lui Dorin Stănescu, istoric și vicepreședinte al Societății Culturale ploiești-Mileniul III, investigațiile pentru conturarea unei epoci au ajuns la colecția Alin Tomozei (nepotul cunoscutului inginer și director al Uzinelor „1 Mai” , Dimitrie Tomozei, asasinat bestial de Securitate la jumătatea anilor 1960), care asigură o notă specială acestui album. Pentru a completa o temă și o epocă s-a făcut apel și la alte arhive, ce au furnizat diferite informații și imagini: Bogdan Ciupercă, A. Hoffmann, D.I. Topciu.

 

2 thoughts on “PROIECTE

  • 16 March 2019 at 19:14
    Permalink

    De unde pot cumpara 1965Crima care a zguduit Ploiestiul?
    Astept un raspuns!
    Multumesc frumos,

    Robert Preda

    Reply
    • 18 March 2019 at 7:20
      Permalink

      Buna ziua,
      va asteptam in sediul Consproiect de pe strada Maramures nr. 12, Ploiesti.
      Va rugam totusi sa ne sunati inainte la numarul 0723453184.

      Toate cele bune.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow by Email