„Pentru consumatorul contemporan de mass-media, fenomenul ştirii de ultimă oră sau ,,breaking-news-ului” a devenit ceva banal, pe măsură ce principalele televiziuni româneşti de ştiri au zilnic, oră de oră, ecranele înroşite sau îngălbenite de burtiere cu astfel de anunţuri. Ştirile de ultimă oră fac parte astăzi din cultura noastră contemporană şi sunt martore ale rapidităţii vremurilor pe care le trăim. În spatele lor se află o echipă, jurnaliştii şi un patron – ,,mogulul”. Şi acest fapt nu este în mod neapărat ceva rău. Este doar contemporaneitatea noastră asumată, a unei lumi mobile, industrializate, marcate de viteză unde această manieră de a trăi evenimentele este normalitatea. Riscul cel mare este, însă, banalizarea ori superficialitatea. Să ai la fiecare 10 de minute un ,,breaking-news”, deja nu mai este o noutate pentru bombardatul telespectator pensionar care are mult timp liber ori pentru grăbitul tânăr, cititor de presă online, direct de pe iPhone-ul propriu. Viteza producerii acestor ştiri ,,teribile” contează doar în lupta pentru rating între ,,mediile’’ naţionale tradusă în acapararea unei cote din piaţa de publicitate, transformată în bani, mulţi bani ori influenţă. Ştirea de ultimă oră sau englezitul ,,breaking-news’’ are o lungă istorie. Ea nu este invenţia televiziunii, ci a presei scrise. La noi în ţară, primele iniţiative de presă apar în secolul al XVIII-lea pe fundalul incipientelor încercări de sincronizare cu Occidentul. Un moment definitoriu al pionieratului presei autohtone este cel al anilor 1829-1848 când Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Asachi, George Bariţiu, secondaţi de Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu şi Vasile Alecsandri iniţiau ziare efemere, mai mereu ameninţate de autorităţi, de puterile străine care vedeau în ele mijloace de propagandă pentru ideile revoluţionare. Lipsa cititorilor şi implicit a banilor nu era un fenomen de neglijat în epocă. ”
Articol scris de Istoric prof. dr. Dorin STĂNESCU – adevarul.ro
Citeste mai mult aici.