PETRE N. BEJAN
”Petre N. Bejan (n. 02 ianuarie 1896, Ploiești – m. 6 septembrie 1978, București) a fost un politician liberal român și până în 1948, ultimul președinte al Partidului Național Liberal.
El şi-a făcut studiile primare şi secundare în Ploeşti ulterior studiind ingineria la şcoala de poduri şi şosele din Bucureşti ca mai apoi să-și desăvârşească instrucţiunea in Franţa şi Belgia.
A condus mai multe intreprinderi petrolifere şi miniere din ţara în calitate de Director General sau Administrator delegat. Are foarte multe publicaţii privitoare la probleme economice, bine primite şi mult apreciate de cercurile competente. A fost preşedinte al organizaţiei naţional-liberale din Prahova şi reprezentant al acestui judeţ în Camera Deputaţilor. În calitate de parlamentar, domnia a fost delegat în toate comisiunile economice şi raportor al mai multor legi cu caracter economic.
Orator distins şi talentat, domnia sa a demonstrat în repetate rânduri dela tribuna Camerei marile probleme ale înzestrării armatei, industriei indigene şi apărării naţionale”.
Petre N. Bejan a deținut funcțiile de secretar de stat al apărării în guvernul Tătărescu, din mai 1935 pănă în februarie 1937, secretar de stat al primului ministru până în noiembrie 1937 și ministru al industriei și comerțului din martie 1945 până in noiembrie 1946.
„În calitate de reprezentant al Guvernului a luat parte la sfinţirea monumentului Eroilor şi depunerea jurământului recruţilor din Batalionul I Grăniceresc de Gardă (comuna Monor din județul Năsăud), reînvierea vechiului Regiment al II-lea năsăudean prin înalta bunăvoinţă a Majestăţii Sale Regelui Carol al II-lea.
Aceasta a fost ziua răzbunării mult persecutatei familii Bejan, cea mai frumoasă zi pe care a văzut-o văile acestui ţinut, păstrătoare cu sfinţenie al leagănului acestei mari familii, când sub razele vesele ale soarelui de primăvară umbrele lui Grigore,Nicolae şi Nicolae Francisc Bejan, vedeau pe urmaşii »Cătanelor Negre« jurând credinţă M. S. Regelui Carol al II-lea, Regele tuturor Românilor, în prezenţa vrednicului lor urmaş, în calitate de ministru al României Mari.
»In ceea ce mă priveşte«, îşi termină discursul dela acea solemnitate dl ministru Petre N. Bejan, »în preajma locului unde a trăit bunicul meu şi unde umbra lui ne asistă poate, sub privirea de sus a părintelui meu, fostul elev din Năsăud şi bursier al graniţei, am venit aci să înnod un fir întrerupt al trecutului şi să-mi leg sufletul şi gândurile de voi, pentru a nu le mai despărţit niciodată”.
După pierderea alegerior în fața Frontului Național, la alegerile parlamentare din martie 1948, a trebuit să dizolve Partidul Național Liberal la sfârșitul anului 1948, sub presiunea comuniștilor.
În mai 1950 a fost arestat definitiv și trimis la închisoarea Sighet unde au fost deținuți și Brătianu, Tătărescu și Maniu. În iulie 1955, Petre N. Bejan a fost eliberat din Sighet, dar a rămas sub arest la domiciliu în Bărăgan, sat Măzăreni (Traian) până în anul 1959. După eliberare a lucrat ca inginer la o fermă de stat.
Petre N. Bejan a avut doi fii pe nume Marius și Romulus. Cumnatul său a fost generalul Virgil I. Badulescu (1882-1944).
Sursa:
„Fruntașa familie Bejan din Monor” de I. T. Echim, Arhiva someşană – Revistă istorică-culturală, 14, nr. 21, 1937;
Urmăriți episodul VI, despre Clucerul Gheorghe Boldescu, din 24 ianuarie 2020.
