PERSONALITATI PLOIESTENE – EPISODUL CL

Maria (Antoniade) Cândea a fost profesoară de limba franceză, doctor în litere, cea care a înființat și condus, ca directoare, Școala normală de fete „Regina Maria” din Ploiești. S-a născut la 2 octombrie 1889 la Galați, într-o familie de diplomați și publiciști, cu relații în toată elita culturală a Capitalei și a absolvit cursurile Unversității Sorbona din Paris, cu doctorat în litere, activând apoi ca profesor de limba franceză.

Intoarsă în țară, prin intermediul unor rude, a ajuns în cercul curții prințului moștenitor Ferdinand și un timp a fost chiar domnișoara de onoare a prințesei Maria. La unul dintre pensioanele unde urmase, fusese colegă cu Cella Delavrancea, cu care se împrietenise făcându-și vizite. Astfel, l-a cunoscut bine pe tatăl Cellei, marele avocat, orator, scriitor și om politic și, prin el, alți oameni de litere sau muzicieni, dintre care George Coșbuc și I.L.Caragiale.

Dornică să aibă o ocupație, a suplinit vreo trei ani pe catedre din învățământul secundar bucureștean, având ore chiar și la Școala Centrală. Profesia i-a plăcut și s-a hotărât să rămână în învățământ. In primăvara anului 1916 și-a trecut cu succes examenul de titularizare, dar toamna, când trebuia să primească o catedră, România era deja în război.

Când ocuparea capitalei de către trupele germane a devenit iminentă, Maria s-a refugiat cu familia in Moldova. A devenit repede, după o sumară pregătire, soră de caritate, lucrând într-un spital și suportând toate rigorile situației. De mai multe ori, s-a reîntâlnit cu Regina Maria, care cutreiera acum spitalele militare în calitate de „mama a răniților” – titlu la care ținea foarte mult, și care discuta cu ea, cu multă plăcere. Intr-una dintre discuții au constatat ce rol mare au avut învățătorii în acest război, câți morți, câți răniți (invalizi), câți prizonieri și dispăruți. Maria Antoniade se gândi cu glas tare că ar fi bine dacă s-ar deschide mai larg porțile spre învățământ fetelor. Regina o aprobă și o întreabă dacă ar vrea să se implice într-o asemenea muncă, ceea ce ea a acceptat cu entuziasm. Peste aproape un an, în primăvara anului 1918, când lucrurile începuseră să se cam lămurească, regina a chemat-o la o întâlnire, la Iași, la care a participat și noul ministru al Invățământului, dl. Simion Mehedinți.

La 10 noiembrie 1918 a înființat și condus ca directoare Școala pregătitoare de fete pentru învățătoare la Gherghița. Conducând cu siguranță și eficiență procesul de învățământ, Maria Antoniade făcea, în același timp, eforturi disperate pentru mutarea școlii. Aflând că la Ploiesti localul cunoscut ca „Gotes Segen“ este liber a cerut să fie repartizat unității conduse de ea și, cu ajutorul reginei Maria, a obținut nu numai clădirea ci și repararea și salubrizarea ei. In toamna următoare școala s-a mutat în clădirea respectivă, iar un an mai târziu, tot prin stăruința ei, devenea școala normală. Drept recunoștință pentru tot ceea ce făcuse pentru înființarea și promovarea instituției, a cerut reginei Maria să-i ofere numele ei, ceea ce aceasta a acceptat.

Astfel unitatea de învățământ se transformă în Școală normală de fete „Regina Maria” în anul 1919, iar în anul 1920 se mută la Ploiești, în localul unde funcționează și astăzi sub numele Colegiul Național Pedagogic „Regina Maria”. Odată cu transformarea în școala normală, s-a introdus în planul de învățământ limba franceză, și ea a avut plăcerea să predea acest obiect, să le învețe pe micile școlărițe limba lui Voltaire.

A fost căsătorită cu Constantin Cândea (n. 15 decembrie 1887, Mărgineni, județul Bacău – d. 4 martie 1971, București), profesor universitar doctor inginer în chimie, rectorul Universității Politehnica Timișoara.

La 8 iunie 1930, prințul Carol a venit în țară, l-a detronat pe fiul său minor Mihai și s-a proclamat rege al României, sub numele de Carol al II-lea. Trei zile mai târziu, regina o chema pe Maria Cândea la Cotroceni și îi spunea, foarte îngrijorată, că în noile condiții, influența ei în țară va scădea foarte mult, ba chiar persoanele cunoscute ca apropiate ei s-ar putea să fie persecutate. Îi propunea, deci, să renunțe la conducerea școlii pe care o crease și să-și ceară transferul la București, atât timp cât ea mai putea încă interveni în favoarea ei. Deși îi venea greu, dureros de greu să facă acest lucru, având în vedere că era vorba și despre familie, s-a hotărât să asculte sfatul. In toamna lui 1930, s-a transferat la Liceul „Iulia Hașdeu” din Capitală, unde a funcționat ca profesor de limba franceză până la pensionare. Legăturile ei cu orașul Ploiești s-au întrerupt; mai trecea doar rar pe aici în drum spre Sinaia.

Maria (Antoniade) Cândea a decedat la 16 aprilie 1974, la București, la vârsta de 85 de ani, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu.

Sursa: Istoric prof. Paul D. Popescu și „Wikipedia”