„Educația a constituit pentru elita ploieșteană de la finalul secolului XIX una dintre principalele probleme ale comunității. Existau instituții private de învățământ, dar costurile erau ridicate, așa că acestea se adresau cu precădere familiilor înstărite. Ca o paranteză: până la instaurarea comunismului, sistemul de învățământ românesc cuprindea 4 clase primare, apoi liceul de 8 ani, urmat de examenul de Bacalaureat și facultatea. Nevoia unui liceu accesibil tuturor fetelor din oraș se simțea foarte acut odată cu începutul dezvoltării rapide a Ploieștilor. Instituția de învățământ a apărut dintr-o inițiativă privată (a „Societății pentru învățătura poporului român”), iar primele cursuri au început în 1874. Timp de mai mulți ani, școala a funcționat în imobile închiriate, situație care nu putea continua la nesfârșit.
Prin urmare, în oraș se face o colectă pentru a se ridica un local propriu, proiect pentru care au donat mulți comercianți și intelectuali ploieșteni. În 1890 se pune piatra fundamentală a noii construcții care urma să fie ridicată după planurile lui Ion Socolescu (unchiul lui Toma T. Socolescu), care acceptase să le realizeze în mod gratuit. Locul ales se afla între străzile Mihai Bravu și BunaVestire, unde, în perioada comunistă a fost parcul Casei Pionierilor. Dar să nu ne grăbim.” – sursa RepublicaPloiesti.net
