O recenzie republicană. Cu multumiri lui Codrut Constantinescu O urmă a acelui Ploiești revoluționar s-a păstrat în centrul orașului: o statuie a Libertății, ridicată prin subscripție publică, la inițiativa lui Dimitrie Brătianu, fratele lui Ion Brătianu. Ploieștiul și ploieștenii erau cât pe ce să schimbe istoria Regatului Român și să curme domnia principelui Carol I, care, după cum se va fi dovedit, a fost una remarcabilă din toate punctele de vedere. Analiza1 istoricului ploieștean Dorin Stănescu asupra evenimentelor din ziua de 8 august 1870 se citește pe nerăsuflate, oferind o serie de informații, puțin sau deloc cunoscute, despre unul din evenimentele cele mai ocultate (și, în egală măsură, puțin cunoscute) din istoria românilor. Orașul Ploiești de la jumătatea secolului al XIX-lea semăna destul de mult cu un sat mai mare, iar călătorii care treceau prin el remarcă și cu surprindere, și cu dezgust: „Omniprezența prafului, gunoaielor, noroiului, labirintul străzilor, animalele care zburdă în voie pretutindeni, mirosuri insuportabile, locuințele insalubre, uriașul spațiu verde în care sunt pierdute casele orașului, numeroasele cârciumi, una la 200 de locuitori”. În vara anului 1872, la doi ani de la rebeliunea din 1870, călătorul britanic James William Ozanne s-a îmbolnăvit de febră, fiindu-i recomandată petrecerea câtorva săptămâni în Transilvania. Pentru a trece Carpații, în Imperiul Austro-Ungar, agentul diplomatic englez s-a oprit la Ploiești, găsindu-l „format mai mult din cocioabe și doar pe alocuri se mai putea vedea câte o casă mai prezentabilă. Populația părea alcătuită în întregime din porci, care umblau țanțoș pe străzi, stăpâni absoluți a tot ce puteau cuprinde cu privirea”. A fost fericit când s-a urcat în poștalionul care asigura legătura cu Kronstad (Brașov)2.” Citeste intregul articol aici.
O recenzie republicană.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Follow by Email