„Etimologia cuvintelor care dau numele localităţilor reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale istoricilor şi lingviştilor deopotrivă. Rar se întâmplă să fie un consens între cercetătorii implicaţi în stabilirea originii unei denumiri de localităţi sau zone geografice.
Motivul este evident, lipsa unor documente în baza cărora să se determine exact acest aspect, aşa că fiecare concluzie se construieşte în funcţie de un anumit context istoric. Originile numelui reşedinţei judeţului Prahova se pierd în negura timpului. În secolul al XVI-lea. Ploieştiul nu era decât un mic cătun ascuns într-o poiană din Codrii Vlăsiei. În acest luminiş îşi găsiseră refugiu câteva familii de moşneni, denumire dată ţăranilor liberi, care îşi cultivau propriul pământ. Comunitatea de moşneni nu era mare, doar şapte case, aşa cum consemnează Mihail Sevastos în ”Monografia oraşului Ploieşti”, iar acest grup de moşneni era condus de un anume ”moş Ploae”. Apelativul ”moş” nu indică neapărat vârsta personajului, ci mai degrabă calitatea sa, în sensul de poziţie în societate, titlu care îi conferea anumite drepturi. Sevastos se întreabă dacă nu cumva acest moş Ploae să fi fost un ”cneaz de altădată”, aici termenul cneaz fiind folosit cu sensul de şef al unui sat liber, nu cu sens de titlu nobiliar. ”Acest moş e un cneaz de altădată? Iar cnejii moşneni sunt cunoscuţi ca întreprinzători de defrişări. Şi, după cum odinioară satul era determinat prin expresia «acolo unde-i cneaz cutare», «unde a fost cutare» ori «Satul lui moş Cutare» poate şi numele Ploieşti se trage de la Ploae”, menţionează Mihail Sevastos.”
Articol scris de Diana Frîncu – adevarul.ro
Citeste mai mult aici.
