Mirajul Revoluției de la 1848 la Ploiești:
,,Precum la 1848, conspiratorii sunt ofiţeri, foşti ofiţeri, preoţi, mici meseriaşi, negustori, funcţionari etc. Oraşele Iaşi, Ploieşti, Craiova, Piteşti, Buzău, Focşani erau doar câteva dintre cele 13 capitale de judeţe unite cu Bucureştiul prin firele unor legături personale şi prin interesele comune sau particularităţi locale care se adăugau la nemulţumirile organizatorilor, dar şi ale participanţilor.
Planul complotului era aparent infailibil. El reuşise parţial la 1848, când numai intervenţia străină provocase înfrângerea acelei revoluţii, dar a fost aplicat cu mult succes, la 11 februarie 1866, când Cuza fusese detronat. Atunci, fără vărsare de sânge, în mare secret, prin atragerea unor elemente din armată, un grup de maxim 200 de persoane l-a înlăturat pe Alexandru Ioan Cuza de pe tron. Acţiunea a fost planificată şi executată cu precizie chirurgicală. Şi în acest caz, se miza pe sprijinul armatei, şi se spera că nu vor fi vărsări de sânge.
Precum în 1866, mişcarea din 1870 a fost gândită cu câteva luni, sau chiar un an, înainte de a avea loc. Cel mai probabil, la începutul verii anului 1869, după alegerile din martie, în cadrul cărora guvernul a comis numeroase abuzuri. Liberalii radicali au decis atunci răsturnarea printr-o revoluţie a principelui, a guvernului. Au fost atraşi militari şi civili din oraşele importante ale României, iar în 1870 s-a aşteptat un moment prielnic. Acesta a sosit odată cu izbucnirea războiului franco-prusac, la 19 iulie. Se aştepta o ocazie, o victorie franceză, pentru a se trece la fapte. Intempestiv, Ploieştiul a dat semnalul pe 8 august. Oare de ce?
(Extras din Dorin Stănescu, Republica de la Ploiești, 2016)
Mirajul Revoluției de la 1848 la Ploiești.
