Istoria dispariției hotelului „Carol”

Începând cu anul 1967 în România a fost introdusă telefonia automată interurbană care permitea efectuarea convorbirilor fără intermediul „telefonistei”, formând numerele dorite direct la propriile aparate. În acest scop au fost necesare lucrări de extindere a vechiului sediu al palatului telefoanelor pentru instalarea unei centrale tandem ce asigura interconectarea cu celelalte centrale telefonice urbane, creându-se totodată posibilitatea introducerii telefoniei automate interurbane.

Noua extindere va fi dată parțial în folosință în anul 1969, urmănd să fie terminată în 1970, mărindu-se astfel și capacitatea centralei telefonice automate cu aproximativ 5000 de linii.

Decizia extinderii Palatului telefoanelor a însemnat practic dispariția elegantului și mărețului Hotel „Carol”, construit la începutul anilor 1860, după planurile arhitectului Nicolae Gh. Socolescu, pentru frații I. și G. Radovici, mult timp hotelul fiind cunoscut și sub numele de Casa Radovici. Odată cu instaurarea regimului comunist și naționalizarea proprietăților, bătrânul hotel va primi destinația de sediu al unei organizații sindicale, pentru a-si recăpăta apoi funcțiunea de hotel sub denumirea de Hotel „Prahova”.

Povestea demolării grandiosului hotel mi-a fost relatată de inginerul Mihail Bogdan Dabija, fostul director general al societății Consproiect S.A. Ploiești și martor al acelor vremuri:

„𝘊â𝘯𝘥 𝘦𝘳𝘢𝘮 𝘱𝘳𝘰𝘪𝘦𝘤𝘵𝘢𝘯𝘵 𝘭𝘢 𝘐.𝘗.𝘗𝘳𝘢𝘩𝘰𝘷𝘢 (𝘐𝘯𝘴𝘵𝘪𝘵𝘶𝘵𝘶𝘭 𝘥𝘦 𝘗𝘳𝘰𝘪𝘦𝘤𝘵ă𝘳𝘪 𝘗𝘳𝘢𝘩𝘰𝘷𝘢) 𝘴-𝘢 î𝘯𝘤𝘦𝘱𝘶𝘵 𝘰 𝘮𝘰𝘥𝘦𝘳𝘯𝘪𝘻𝘢𝘳𝘦 𝘢 𝘩𝘰𝘵𝘦𝘭𝘶𝘭𝘶𝘪 „𝘗𝘳𝘢𝘩𝘰𝘷𝘢” (𝘧𝘰𝘴𝘵 „𝘊𝘢𝘳𝘰𝘭”), 𝘧ă𝘳ă 𝘤𝘢 𝘪𝘯𝘴𝘵𝘪𝘵𝘶𝘵𝘶𝘭 𝘯𝘰𝘴𝘵𝘳𝘶 𝘴ă î𝘯𝘵𝘰𝘤𝘮𝘦𝘢𝘴𝘤ă 𝘷𝘳𝘦𝘰 𝘥𝘰𝘤𝘶𝘮𝘦𝘯𝘵𝘢𝘵𝘪𝘦 𝘵𝘦𝘩𝘯𝘪𝘤ă, 𝘱𝘳𝘰𝘣𝘢𝘣𝘪𝘭 𝘤ă 𝘭𝘶𝘤𝘳ă𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘤𝘦 𝘴𝘦 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘯ț𝘪𝘰𝘯𝘢𝘶 𝘢 𝘧𝘪 𝘳𝘦𝘢𝘭𝘪𝘻𝘢𝘵𝘦 𝘯𝘶 𝘯𝘦𝘤𝘦𝘴𝘪𝘵𝘢𝘶 𝘥𝘦𝘤â𝘵 𝘥𝘰𝘤𝘶𝘮𝘦𝘯𝘵𝘢ț𝘪𝘪 𝘦𝘤𝘰𝘯𝘰𝘮𝘪𝘤𝘦. 𝘚-𝘢 𝘥𝘰𝘷𝘦𝘥𝘪𝘵 𝘤ă 𝘯𝘶 𝘦𝘳𝘢𝘶 𝘵𝘰𝘵𝘶ș𝘪 𝘴𝘶𝘧𝘪𝘤𝘪𝘦𝘯𝘵𝘦, î𝘯 𝘵𝘪𝘮𝘱𝘶𝘭 𝘦𝘹𝘦𝘤𝘶ț𝘪𝘦𝘪 𝘥𝘦𝘴𝘤𝘰𝘱𝘦𝘳𝘪𝘯𝘥𝘶-𝘴𝘦 𝘴𝘪𝘵𝘶𝘢ț𝘪𝘪 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘢𝘶 𝘤𝘳𝘦𝘢𝘵 î𝘯𝘨𝘳𝘪𝘫𝘰𝘳𝘢𝘳𝘦 𝘢𝘵â𝘵 𝘭𝘢 𝘯𝘪𝘷𝘦𝘭𝘶𝘭 𝘤𝘰𝘯𝘥𝘶𝘤𝘦𝘳𝘪𝘪 𝘪𝘯𝘵𝘳𝘦𝘱𝘳𝘪𝘯𝘥𝘦𝘳𝘪𝘪 𝘐𝘖𝘊𝘙 𝘤â𝘵 ș𝘪 𝘭𝘢 𝘯𝘪𝘷𝘦𝘭𝘶𝘭 𝘤𝘰𝘯𝘥𝘶𝘤𝘦𝘳𝘪𝘪 𝘰𝘳𝘢ș𝘶𝘭𝘶𝘪. 𝘋𝘶𝘱ă 𝘴𝘵𝘶𝘥𝘪𝘦𝘳𝘦𝘢 𝘴𝘪𝘵𝘶𝘢ț𝘪𝘦𝘪 𝘭𝘢 𝘧𝘢ț𝘢 𝘭𝘰𝘤𝘶𝘭𝘶𝘪, 𝘴-𝘢 𝘥𝘦𝘤𝘪𝘴 î𝘯𝘵𝘰𝘤𝘮𝘪𝘳𝘦𝘢 𝘶𝘯𝘶𝘪 𝘱𝘳𝘰𝘪𝘦𝘤𝘵 𝘥𝘦 𝘤𝘰𝘯𝘴𝘰𝘭𝘪𝘥𝘢𝘳𝘦, 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘐.𝘗.𝘗𝘳𝘢𝘩𝘰𝘷𝘢., 𝘢𝘶𝘵𝘰𝘳𝘶𝘭 𝘱𝘳𝘰𝘪𝘦𝘤𝘵𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘧𝘪𝘪𝘯𝘥 𝘪𝘯𝘨𝘪𝘯𝘦𝘳𝘶𝘭 𝘎𝘩𝘦𝘰𝘳𝘨𝘩𝘦 𝘔𝘢𝘯𝘶, 𝘤𝘦𝘭 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘷𝘢 𝘨ă𝘴𝘪 𝘰 𝘴𝘰𝘭𝘶ț𝘪𝘦 𝘧𝘰𝘢𝘳𝘵𝘦 î𝘯𝘥𝘳ă𝘻𝘯𝘦𝘢ță 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘢𝘤𝘦𝘭𝘦 𝘷𝘳𝘦𝘮𝘶𝘳𝘪: î𝘯𝘭𝘰𝘤𝘶𝘪𝘳𝘦𝘢 𝘴𝘵𝘳𝘶𝘤𝘵𝘶𝘳𝘪𝘪 𝘪𝘯𝘪ț𝘪𝘢𝘭𝘦 𝘥𝘪𝘯 𝘻𝘪𝘥ă𝘳𝘪𝘦 𝘱𝘰𝘳𝘵𝘢𝘯𝘵ă, 𝘤𝘶 𝘶𝘯𝘢 𝘥𝘪𝘯 𝘣𝘦𝘵𝘰𝘯 𝘢𝘳𝘮𝘢𝘵, 𝘱𝘳𝘪𝘯 î𝘯𝘤𝘢𝘴𝘵𝘳𝘢𝘳𝘦𝘢 î𝘯 𝘱𝘦𝘳𝘦ț𝘪𝘪 𝘦𝘹𝘪𝘴𝘵𝘦𝘯ț𝘪 𝘢 𝘶𝘯𝘰𝘳 𝘴𝘵â𝘭𝘱𝘪 ș𝘪 î𝘯𝘭𝘰𝘤𝘶𝘪𝘳𝘦𝘢 𝘱𝘭𝘢𝘯ș𝘦𝘦𝘭𝘰𝘳 𝘥𝘪𝘯 𝘭𝘦𝘮𝘯 𝘤𝘶 𝘶𝘯𝘦𝘭𝘦 𝘥𝘪𝘯 𝘣𝘦𝘵𝘰𝘯 𝘢𝘳𝘮𝘢𝘵. Î𝘯 𝘧𝘢ț𝘢 𝘶𝘯𝘦𝘪 𝘢𝘴𝘦𝘮𝘦𝘯𝘦𝘢 𝘴𝘰𝘭𝘶𝘵𝘪𝘪 ș𝘪 𝘢 𝘮𝘰𝘥𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘥𝘪𝘧𝘪𝘤𝘪𝘭 𝘥𝘦 𝘳𝘦𝘢𝘭𝘪𝘻𝘢𝘳𝘦, 𝘯𝘦𝘮𝘢𝘪𝘦𝘹𝘪𝘴𝘵â𝘯𝘥 𝘱â𝘯ă 𝘢𝘵𝘶𝘯𝘤𝘪 𝘰 𝘢𝘴𝘵𝘧𝘦𝘭 𝘥𝘦 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘳𝘷𝘦𝘯ț𝘪𝘦, 𝘤𝘰𝘯𝘥𝘶𝘤𝘦𝘳𝘦𝘢 𝘥𝘦 𝘱𝘢𝘳𝘵𝘪𝘥 𝘢 𝘥𝘦𝘤𝘪𝘴 𝘴ă 𝘢𝘱𝘦𝘭𝘦𝘻𝘦 ș𝘪 𝘭𝘢 𝘰𝘱𝘪𝘯𝘪𝘢 𝘶𝘯𝘶𝘪 𝘦𝘹𝘱𝘦𝘳𝘵 î𝘯 𝘮𝘢𝘵𝘦𝘳𝘪𝘦. 𝘈𝘴𝘵𝘧𝘦𝘭 𝘢 𝘧𝘰𝘴𝘵 𝘴𝘰𝘭𝘪𝘤𝘪𝘵𝘢𝘵 𝘢𝘤𝘢𝘥𝘦𝘮𝘪𝘤𝘢𝘯𝘶𝘭 𝘪𝘯𝘨𝘪𝘯𝘦𝘳 𝘈𝘶𝘳𝘦𝘭 𝘈. 𝘉𝘦𝘭𝘦ș 𝘤𝘢𝘳𝘦, 𝘥𝘶𝘱ă 𝘴𝘵𝘶𝘥𝘪𝘦𝘳𝘦𝘢 𝘱𝘳𝘰𝘪𝘦𝘤𝘵𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘱𝘳𝘰𝘱𝘶𝘴 ș𝘪 𝘢 𝘴𝘪𝘵𝘶𝘢ț𝘪𝘦𝘪 𝘥𝘪𝘯 𝘵𝘦𝘳𝘦𝘯 𝘢 𝘪𝘯𝘵𝘳𝘦𝘣𝘢𝘵: „𝘊𝘦 𝘴-𝘢𝘳 𝘥𝘰𝘳𝘪 𝘤𝘶 𝘢𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵ă 𝘤𝘭ă𝘥𝘪𝘳𝘦, 𝘷-𝘢𝘳 𝘥𝘦𝘳𝘢𝘯𝘫𝘢 𝘴ă 𝘧𝘪𝘦 𝘥𝘦𝘮𝘰𝘭𝘢𝘵ă?”. 𝘈 𝘧𝘰𝘴𝘵, 𝘤𝘳𝘦𝘥, 𝘰 𝘢𝘥𝘦𝘷ă𝘳𝘢𝘵ă 𝘶ș𝘶𝘳𝘢𝘳𝘦 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘥𝘦𝘤𝘪𝘥𝘦𝘯ț𝘪 ș𝘪 𝘶𝘳𝘮𝘢𝘳𝘦 𝘢 𝘶𝘯𝘦𝘪 𝘌𝘹𝘱𝘦𝘳𝘵𝘪𝘻𝘦 𝘛𝘦𝘩𝘯𝘪𝘤𝘦 𝘳𝘦𝘢𝘭𝘪𝘻𝘢𝘵ă 𝘱𝘦 𝘭𝘰𝘤 ș𝘪 𝘴𝘦𝘮𝘯𝘢𝘵ă 𝘥𝘦 𝘰 𝘴𝘰𝘮𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘢 𝘪𝘯𝘨𝘪𝘯𝘦𝘳𝘪𝘦𝘪 𝘤𝘪𝘷𝘪𝘭𝘦 𝘳𝘰𝘮â𝘯𝘦ș𝘵𝘪, 𝘴-𝘢 𝘱𝘶𝘵𝘶𝘵 𝘵𝘳𝘦𝘤𝘦 𝘭𝘢 𝘥𝘦𝘮𝘰𝘭𝘢𝘳𝘦𝘢 ș𝘪 𝘢𝘱𝘰𝘪 𝘭𝘢 𝘤𝘰𝘯𝘴𝘵𝘳𝘶𝘤ț𝘪𝘢 𝘶𝘯𝘦𝘪 𝘯𝘰𝘪 𝘢𝘳𝘪𝘱𝘪 𝘢 𝘗𝘢𝘭𝘢𝘵𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘛𝘦𝘭𝘦𝘧𝘰𝘢𝘯𝘦𝘭𝘰𝘳”.