Norman Manea, inginerul constructor devenit scriitor de faimă internațională, descrie într-o carte emblematică despre duplicitățile românești, „Întoarcerea huliganului” (2001), atmosfera din Ploiești în anii 1960:
„La începutul anilor ’60, în centrul oraşului Ploieşti, construiam blocuri de locuinţe. Există încă, presupun, blocul de nouă etaje, „cu pergolă”, din Piaţa Halelor, o circumstanţă atenuantă pentru păcatul de a nu avea copii sau de a fi scris cărţi perisabile. Mediul ploieştean şocase molcomul bucovinean care rămăsesem şi după anii de studenţie bucureşteană. O atmosferă „sudică”: gîndire rapidă, isteţime duplicitară. Un mai vîrstnic inginer îmi atrăsese atenţia să fiu „cu ochii în patru” la mişcarea de oameni şi materiale din interiorul şantierului. „Te poţi trezi că lipsesc 50 de saci de ciment (…)”
Înainte de „Blocul cu pergolă”, clădirea cea mai înaltă, pe vremea aceea, din noul centru urban, îmi făcusem ucenicia la „Blocul L”, de numai patru etaje, pe cealaltă latură a pieţei. Fiind cel mai tînăr dintre inginerii şantierului, fusesem repartizat în schimbul de noapte. De la şase seara pînă în zori, lucram cu… deţinuţi. Contractul cu Penintenciarul din Ploieşti privind numărul de muncitori (…) fusese semnat din partea penintenciariului de către comandantul maior Drăghici, fratele temutului ministru de Interne şi membru al Biroului Politic, Alexandru Drăghici. (…) Reintram, seară de seară, anxios.”

Imagine aeriană cu centrul, 1967

Imagine aeriană cu centrul orasului – foto 1967

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Follow by Email