„În luna februarie a anului 1920, tipografii din București și din Iași au declarat grevă, având evidente revendicări de natură salarială. Astfel de acţiuni se mai desfășuraseră și în alţi ani, memorabilă rămânând greva muncitorilor tipografi bucureșteni din 13 decembrie 1918. Atunci, în Capitală s-a strigat „Trăiască Republica” și „Jos Regele!” – iar unii dintre manifestanţi au fost uciși de gloanţele trase de forţele de ordine trimise de către guvernul Brătianu, care a decis să acţioneze ferm pentru a stopa o potenţială izbucnire a unei revoluţii bolșevice precum cea din Rusia. Ulterior, liderii greviștilor au trecut în 1919 prin furcile caudine ale închisorii și ale unui lung proces.
Drept urmare, greva tipografilor anunţată pentru jumătatea lunii februarie a anului 1920 nu părea să conţină ingredientele turbulente ale anului 1918. Sindicatul tipografilor își învăţase lecţia dură oferită de guvern și își rezuma acţiunile doar la revendicări de natură salarială. Așa cum era firesc, patronii ziarelor și ai tipografiilor anticipaseră existenţa unor astfel de momente tensionate. De aceea, au lăsat rivalităţile în urmă și, în ziua de 26 noiembrie 1919, s-au întâlnit pentru a se organiza într- un așa numit „sindicat“ care să acţioneze pentru apărarea intereselor comune. Întâlnirea s-a finalizat cu parafarea unui protocol de colaborare. Urmând această înţelegere, în ianuarie 1920, patronii presei bucureștene s-au întâlnit și au stabilit ca, în caz de grevă, să editeze împreună un ziar, ca soluţie excepţională de anulare a efectelor acţiunii muncitorilor.”
Autor: prof. dr. istoric Dorin STANESCU
Citeste mai mult aici.
