Timp de 41 de ani, începând cu 1948 şi până în 1989, românii au sărbătorit Ziua Naţională în data de 23 august. În acea zi de final de vară, an de an, toată suflarea oamenilor muncii din marile oraşe era mobilizată în defilări fastuoase dedicate conducătorului suprem şi partidului iubit. Semnificaţia istorică a zilei, întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste şi arestarea guvernului condus de Ion Antonescu, a fost zădărnicită de grandomania liderilor comunişti care au confiscat sărbătoarea şi au transformat-o într-un omagiu închinat lor. Pregătirile pentru parada de 23 august începeau cu luni înainte. Fiecare întreprindere, uzină, fabrică sau atelier mobiliza o armată de oameni, pe cei mai pricepuţi şi îndemânatici, care se ocupa de execuţia panourilor propagandistice ce trebuia purtate pe braţe la defilare. Aceste panouri uriaşe din lemn erau învelite în pânză roşie peste care erau aplicate litere tăiate din polistiren sau carton alb. Fiecare instutuţie în parte avea zeci de astfel de pancarte pe care erau cusute de-a dreptul lozinci dedicate Partidului Comunist şi liderului acestuia.
”Fiecare uzină, fiecare şcoală avea un responsabil care gestiona şi împărţea steagurile, lozincile purtate de reprezentanţii ei, câte persoane şi ce loc ocupau în mulţimea aceea care se întindea precum un balaur pe lungul bulevard al oraşului”, explică istoricul Dorin Stănescu.
Citeste mai mult: adev.ro/qfhx5x
Articol scris de Adriana Frîncu (adevarul.ro)
Citeste mai mult aici.