Pe strada George Coșbuc din Ploiești, cunoscută odinioară sub numele de strada Negustori, se înalța o clădire încărcată de istorie, cunoscută drept fosta casă a lui Hagi Ilie Lumânăraru. Construită în intervalul anilor 1830–1840, locuința purta amprenta arhitecturii urbane de început de secol XIX, când târgul Ploieștilor se afla într-un proces de transformare și modernizare. Zidurile sale, martore ale vremurilor, aveau să găzduiască pentru o scurtă, dar semnificativă perioadă, unul dintre cei mai mari scriitori români.
Între anii 1858 și 1862, tânărul Ion Luca Caragiale a locuit aici, într-o etapă de formare a personalității sale. Atmosfera casei, spațiul său luminos și tihnit, au rămas întipărite în memoria dramaturgului, atât de puternic încât acesta a ținut să o evoce mai târziu în paginile scrierilor sale. În schița „Caut casă…”, Caragiale face o mărturisire plină de nostalgie și recunoștință:
„Iat-o cât e de luminoasă! Bun și neuitat adăpost! E casa lui Hagi Ilie lumânărarul, de la Sf. Gheorghe din Ploești, unde am stat atâta vreme cu chirie până să-mi completez studiile și să-mi obțiu diploma de patru clase primare la școala domnească…”
Astfel, modesta dar primitoarea casă a lui Hagi Ilie Lumânăraru a rămas nu doar un reper urban al Ploieștiului de altădată, ci și un loc cu rezonanță literară, legat de primii pași școlari și de începuturile destinului lui Ion Luca Caragiale.
Și totuși, în loc să fie păstrată ca o relicvă prețioasă a memoriei orașului, casa s-a prăbușit în anul 2005, nu sub povara timpului, ci sub povara nepăsării proprietarului și a indiferenței crase a autorităților locale, care au privit neputincioase — sau poate doar nepăsătoare — cum se stinge încă o filă din istoria Ploieștiului.
Foto: 1983
Casa Ilie Lumânăraru – foto 1983
