Răsfoind prin arhiva fotografiilor noastre am găsit una specială – Cârciuma ,,Pisica Albă” – văzută de aproape. O lume pierdută, au rămas doar poveștile și amintirile…

„În prima jumătate a anilor 1800, Ploieștiul avea 16 mahalale, care se deosebeau unele de altele prin culoarea acoperișului, casele fiind construite în jurul unor biserici. În zilele de marți și miercuri era târg, iar în zona centrală a început construirea de noi prăvălii. în 1843, un incendiu devastator a schimbat însă fața Ploieștiului. La fel s-a întâmplat și în perioada 1943 -1944, când în urma bombardamentelor, aproape 9.000 de imobile au fost distruse și avariate. Pisica Albă era o cârciumă mică aflată pe fosta stradă 23 August, actualmente Gheorghe Grigore Cantacuzino.

Aici se vindea bere la halbă… O bere cu spumă de două degete, adusă în butoaie de la Azuga, spun unii care susțin că pe vremea acea, în verile călduroase, nu era plăcere mai mare decât să stai la cârciumă. În spatele cârciumii, pe locul unde acum este parcare, era grădina de vară. Restaurantul era mic, dar boem, spun cei care au prins perioada 1975 – 1979. Alții spun că era o cârciumă, ca toate cârciumile, unde oamenii uitau de rația de la pâine și de coada de la „frații Petreuși”, puii care nu cântăreau mai mult de 400 de grame”. „Eu am prins cârciuma de la Pisica Albă. Era o zonă importantă a orașului, care se dezvolta în zona unor biserici importante. De altfel, Ploieștiul era orașul bisericilor și al cârciumilor. Oamenii păcătuiau în cârciumi și mergeau apoi la biserică să se pocăiască, cum spunea regretatul Iorga. Ploieștiul a avut multe cârciumi, cum ar fi „La trei tăciuni”, dar și multe hanuri și hoteluri… Dezvoltarea orașului a fost una impresionantă, dar multe clădiri vechi au fost distruse”, este de părere arhitectul Călin Hoinărescu.

Alăturat, spun cei care au locuit în zonă, era o frizerie, unde, prin anii 1980, toată lumea se tundea școlărește. Oamenii își mai amintesc de magazinul de pâine, care era intermediară. După Revoluție, cârciuma a mai funcționat o vreme, dar prin anii 2000, locul a fost părăsit. Geamurile clădirii au fost sparte, iar clădirea a devenit insalubră. În perioada 2000 – 2004, deja imobilul devenise un adevărat pericol public. Primăria a notificat proprietarul în mai multe rânduri, dar nu s-a primit niciun fel de răspuns. Sau, cel puțin așa au spus autoritățile. Într-o dimineață de vară, angajații ADPP au demolat clădirea, iar ulterior, în spatele terenului care a fost ocupat de construcție a apărut o zonă betonată, numai bună pentru parcarea mașinilor celor care vor să ajungă pe Vasile Lupu, strada cu sens unic.

Cert este că zona încă mai este cunoscută ca Pisica Albă. Puțini sunt însă ploieștenii care mai știu cel puțin o poveste despre Pisica Albă.”  – sursa ziarul Observatorul Prahovean
Cârciuma ,,Pisica Albă”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow by Email