Ploieștiul, despre care un autor de carte spune, ”Cât de frumos poate fi un oraș urât”, se mândrește totuși cu frumusețea bulevardului ce leagă în linie dreaptă Gara de Sud cu centrul orașului.
”Bulevardul Castanilor”, căci despre el este vorba, e mărginit de bătrâni castani, mare parte din ei, chiar foarte bătrâni. O altă generație le-a luat locul prin plantări repetate. Sunt îngrijiți și udați printr-o rețea subterană.
Primăvara, în luna mai, castanii infloresc și atunci ”policandrele”, cu lumină albă și roz desfată privirile trecătorilor într-o abundență florală de neimaginat și o aromă pe măsură. Bulevardul trezește multe amintiri ploieștenilor care au copilărit (mai ales în perioada de toamnă la cules de castane), celor care s-au plimbat, care au alergat după interese, sau trecuți ocazional prin zonă, precum și elevilor chiulangii, dar și îndrăgostiților.
Bulevardul Castanilor este poate cel mai vechi și mai bine conservat loc din Ploiești. Linia sa dreaptă a fost trasată în 1871, când primarul de atunci, a decis traseul care urma să lege gara nou construită de centrul orașului.
Și pentru că au fost dispute asupra terenurilor și a caselor ce urmau a fi demolate, membrii comisiei s-au urcat în podul Gării de Sud, au privit spre oraș și au stabilit linia dreaptă, pe unde urma sa treacă bulevardul. Au fost și dedesubturi: viitorul primar Radu Stanian a cumpărat un teren mare, l-a valorificat zdravăn, apoi și-a construit (sau a cumpărat) o casă cu fața la stradă, viitoarea și actuala retrocedată și lăsată în părăsire, Casă a Căsătoriilor.
Bulevardul a fost finalizat după aproape 20 ani. Inițial, a fost pavat cu piatra cubica, pe margini s-au plantat castani și s-au montat felinare cu gaz. Mai apoi, a fost unul din primele locuri publice din Ploiești, iluminat electric. Se zice… ce mai bătăi cu flori, erau… copie fidelă a celor de la Șosea, din București!
