„A o întoarce ca la Ploieşti”:
participarea ,,liberalului” Caragiale la evenimentul din 8 august 1870. O mărturie inedită.
Printre cei 3000 de ploieşteni, aflaţi alături de Candiano-Popescu în ziua de 8 august, s-a numărat şi Ion Luca Caragiale. Ne-o spune chiar el. La vremea respectivă, participarea lui a trecut neobservată. Era doar un tânăr de 18 ani, care încă îşi căuta drumul prin viaţă. Trei decenii mai târziu, mărturia acestuia avea să dea evenimentului o turnură neaşteptată: pe de o parte personajele, evenimentul intrau în literatură pentru eternitate, iar pe de altă parte, totul era diluat şi prezentat într-o manieră hilară, ridicolă.
Într-o publicaţie apărută în 1909, unul dintre personajele cheie ale zilei de 8 august, telegrafistul Nicu Constantinescu, ne oferă o inedită şi singulară versiune despre „revoluţionarul” Caragiale pe care o redăm în continuare: În dimineaţa zilei de 8 august 1870, auzind din zvonul ce se răspândise… că în oraş este revoluţie, am plecat de acasă spre târg (piaţa oraşului) să aflu ce se petrece… În sgomotul asurzitor ce pornea din cafenelele şi grupurile de cetăţeni cari vorbeau şi gesticulau cu aprindere am dat, lângă una din aceste grupuri, peste prietenul Caragiali, venit la Ploieşti în vacanţă şi de care mă despărţisem în anul 1867, când eu am intrat în serviciul telegrafic, iar el a urmat studiile mai departe, ca să ajungă ceeace este astăzi, „maestrul Caragiali”, marele scriitor… ce vreţi? Era băiatul sub impresiile celor ce cetise despre Jerome Paturot în căutarea unui rost, unei poziţiuni sociale. Prietenul Ion Caragiali, cum mă vede în piaţa Ploieştilor… vine întins la mine şi aruncându-şi pălăria în sus, unul din obiceiurile celor fără pretenţie, când e vorba să arate o mulţumire sufletească şi strigă: Mă Nicule! Ţii minte când la 66 ne-am agăţat de trăsura plină unde şedea pe scară popa Ghiţă şi strigam cu toţi Ura! Trăiască contele de Flandra? Uite acum dădurăm lovitura şi mai sdravănă şi încă unde? Aci, la noi, la Ploieşti. Din cele ce vedea şi auzea împrejurul lui, credea prietenul Caragiali, că în adevăr, revoluţia reuşise…
(Extras din Dorin Stănescu, Republica de la Ploiești, 2016)
„A o întoarce ca la Ploieşti”