EUFROSINA GHITA IOAN
Numele acesta nu mai spune nimic astazi, dupa cum nu spunea nici cu un secol inainte. Daca adaugam ca este mama lui Take Ionescu, lucrurile se schimba si toti dorim sa stim cate ceva despre ea.
Tatal ei era aroman, dar plecase din Macedonia, aflata sub stapanire turceasca, pe la inceputul secolului al XIX-lea si se stabilise in Ungaria. Curand s-a angajat in armata austriaca, participand la razboaiele impotriva lui Napoleon. In campania din 1814 s-a distins in mod deosebit, fiind decorat si avansat ofiter. Peste cativa ani, ajuns capitan, a fost trimis in interes de serviciu (remonta) in Tara Romaneasca si la Targoviste a cunoscut-o pe frumoasa Anastasia Andronic, scolita, ruda cu I. H. Radulescu. S-a indragostit nebuneste de ea, si-a dat demisia din armata austriaca si s-a casatorit, apucandu-se de afaceri in Targoviste. Au avut o fata, Eufrosina (Frusina, Frosa), care si-a intrecut mama pe toate planurile. Era scolita, isteata, foarte frumoasa, traita multi ani, alaturi de parinti, intr-un mediu intelectual si patriotic.
Cand negustorul de cereale din Ploiesti, Ghita Ioan a cerut-o de sotie, a acceptat fara multe sovaieli. Era un barbat inalt, voinic, chipes, harnic, priceput in afaceri. Nunta s-a facut la Targoviste, apoi Ghita si-a dus nevasta la Ploiesti, in casa lui mare si frumoasa din str. Cuza nr. 3.
Coana Frosa l-a „citit” bine pe sotul ei. Se purta ca un „pater familias” antic, cerand o supunere absoluta din partea sotiei si a copiilor, neadmitand ca ei sa aiba o parere proprie, alta decat a lui. Cand ea credea insa ca, totusi, ceva este in folosul copiilor, al familiei, reusea sa-si manipuleze cu abilitate barbatul, grabindu-se sa emita o parere contrara a ceea ce dorea ea de fapt si obligandu-l astfel s-o contrazica, facandu-i de fapt, pe voie. De pilda, cand baiatul ei favorit, Take, i-a spus ca ar dori sa-l insoteasca pe tatal sau intr-o calatorie de afaceri la Constantinopol, ea i-a zis:
– Spune-i lui !
Dar cand copilul intr-adevar l-a rugat, ea a sarit cu gura:
– Doamne fereste ! Ce sa cauti tu acolo ? De-abia te-ai facut sanatos. Esti micsor, daca te lovesti ori cazi in apa, ori te fura un turc ?
– Bine, te iau ! – il convinse impotrivirea ei – O sa mergi si tu, nevasta, sa-l pazesti de ce spusesi…
Era frumoasa, fina, spirituala, eleganta (se imbraca dupa moda occidentala) ii placea viata de societate, dar pe primul plan al preocuparilor sale era familia. In fata greutatilor, era de fier.
In preajma Craciunului 1864, s-a hotarat sa mearga la Bucuresti sa targuiasca unele lucruri si, in special, cadouri pentru copiii ei. Intr-o dimineata s-a incotosmanat cu vesminte groase, s-a urcat in diligenta si in sase ore a ajuns inghetata la hanul unde trageau ei. A umblat in seara aceea si a doua zi dimineata, din zori, prin pravalii, apoi s-a urcat iar in diligenta si seara a ajuns acasa tot inghetata, dar cumparase tot ce dorise, iar copiii ei au avut daruri pe care nu le-a mai avut niciun copil din Ploiesti.
Au existat momente grele in viata sa carora le-a facut fata cu “barbatie”. Astfel, in toamna lui 1863, in Ploiesti, a izbucnit o epidemie de holera, cu mai multe cazuri mortale. Din familia ei, boala l-a lovit pe Takita, baiatul ei preferat. Patru luni de zile nu s-a dezlipit de la capataiul lui, ingrijindu-l. Cand primejdia cea mare a trecut, dr. Pappa, care-l ingrijise, a recomandat ca sa-si petreaca la aer curat convalescenta. Cu inima sfasiata de griji, neputand sa-si paraseasca gospodaria si ceilalti trei copii, a chemat-o pe mama sa, rugand-o sa stea cu el la manastirea Sinaia si ingrijindu-se ca sa nu le lipseasca nimic.
Sursa: Ziarul Prahova, 15.01.2008, istoric prof. Paul D. POPESCU
PERSONALITATI PLOIESTENE – EPISODUL CXXXXIX