𝗠𝗜𝗥𝗖𝗘𝗔 𝗗𝗥𝗜𝗗𝗘𝗔
𝗠𝗶𝗿𝗰𝗲𝗮 𝗗𝗿𝗶𝗱𝗲𝗮 (născut 7 aprilie 1937 la Ploiești) este un fotbalist român retras din activitate, fiind considerat un simbol al Petrolului Ploiești. Ca jucător a rămas fidel acestei echipe timp de 20 de ani (1952-1972), iar alți 15 ani s-a aflat fie la cârma tehnică a formației ploieștene, fie în calitate de președinte al clubului. Altfel spus, Mircea Dridea a fost tot timpul sinonim cu Petrolul.
Mircea Dridea a fost un produs al centrului de copii și juniori al Petrolului Ploiești, căruia i s-a alăturat de la vârsta de 15 ani și unde a avut privilegiul să lucreze cu Traian Ionescu. A aparținut unei generații din care au mai facut parte Constantin Tabarcea, Gheorghe Marin, Gheorghe Florea și Vasile Sfetcu. Această generație avea să ajungă în finala pe țară la juniori din 1955, pierdută contra Științei Cluj. Șansa debutului în prima divizie i-a fost acordată de legendarul antrenor Ilie Oană în data de 29 septembrie 1956, într-un meci din deplasare contra Rapidului încheiat cu scorul de 2-1 pentru ploieșteni. De atunci avea să joace timp de 15 ani, atât cât a durat întreaga sa carieră ca fotbalist, numai sub culorile galben-albastru. Respectiva perioadă se identifică totodată și cu cele mai mari succese din istoria clubului prahovean, mai exact : 3 titluri de campioană în 1958, 1959 și 1966, o cupă a României în 1963 și un loc doi la finele sezonului 1961-1962. Atacant central pur sânge, Mircea Dridea întruchipa perfect calitățile omului de gol prin intuiție, plasament, forță, detentă și un impresionant joc de cap; de asemenea era un bun executant al loviturilor libere peste zid și un excelent om de echipă. Toate aceste aptitudini sunt confirmate de poziționarea sa în primii zece golgeteri all-time ai ligii întâi cu 142 de reușite. Anii de succes petrecuți la Petrolul au fost reprezentativi atât prin tandemul din ofensivă alături de Ion Zaharia la început, iar apoi cu Alexandru Badea, cât și prin meciurile disputate pe plan european unde a bifat 20 de prezențe, trecându-și de 10 ori numele pe lista marcatorilor. Dintre evenimentele memorabile ale carierei putem enumera cele 3 goluri înscrise în victoria echipei ploieștene din finala de cupă a României împotriva Oțelului Galați (la vremea aceea cu denumirea de Siderurgistul) încheiată cu scorul de 6-1, precum și reușita din meciul cu Liverpool pe stadionul din Ploiești, terminat 3-1 în favoarea găzarilor ( în tur a fost 2-0 pentru cormorani).
Mircea Dridea a îmbrăcat de 18 ori tricoul echipei naționale pentru care a înscris 8 goluri. A avut un debut fulminant sub comanda aceluiași Ilie Oană, în amicalul cu Polonia de la Varșovia din 30 august 1959 când a marcat toate cele trei goluri ale României victorioasă cu 3-2. S-a retras după “dezastrul de la Zürich”, 7-1 cu Elveția, moment ce a însemnat și un schimb de generații pentru națională:
„𝘐̂𝘯 𝘴𝘦𝘢𝘳𝘢 𝘢𝘤𝘦𝘦𝘢 𝘥𝘦 𝘮𝘢𝘪, 𝘭𝘢 𝘡𝘶𝘳𝘪𝘤𝘩, 𝘯-𝘢 𝘧𝘰𝘴𝘵 𝘤𝘦𝘷𝘢 𝘪̂𝘯 𝘳𝘦𝘨𝘶𝘭𝘢̆. 𝘗𝘦 𝘵𝘦𝘳𝘦𝘯 𝘱𝘢𝘳𝘤𝘢̆ 𝘱𝘭𝘶𝘵𝘦𝘢𝘮, 𝘢𝘷𝘦𝘢𝘮 𝘪𝘮𝘱𝘳𝘦𝘴𝘪𝘢 𝘤𝘢̆ 𝘷𝘪𝘯 𝘵𝘳𝘪𝘣𝘶𝘯𝘦𝘭𝘦 𝘴𝘱𝘳𝘦 𝘯𝘰𝘪, 𝘧𝘢̆𝘤𝘦𝘢𝘮 𝘦𝘧𝘰𝘳𝘵𝘶𝘳𝘪 𝘮𝘢𝘳𝘪 𝘴𝘢̆ 𝘯𝘦 𝘨𝘢̆𝘴𝘪𝘮 𝘦𝘤𝘩𝘪𝘭𝘪𝘣𝘳𝘶𝘭 𝘧𝘪𝘻𝘪𝘤 𝘴̦𝘪 𝘮𝘰𝘳𝘢𝘭, 𝘥𝘢𝘳 𝘯𝘶 𝘨𝘢̆𝘴𝘦𝘢𝘮 𝘱𝘶𝘵𝘦𝘳𝘦𝘢 𝘯𝘦𝘤𝘦𝘴𝘢𝘳𝘢̆ 𝘴𝘢̆ 𝘯𝘦 𝘢𝘥𝘶𝘯𝘢̆𝘮. 𝘈 𝘧𝘰𝘴𝘵 𝘤𝘢 𝘶𝘯 𝘷𝘪𝘴 𝘶𝘳𝘢̂𝘵, 𝘥𝘪𝘯 𝘤𝘢𝘳𝘦, 𝘤𝘢̂𝘯𝘥 𝘯𝘦-𝘢𝘮 𝘵𝘳𝘦𝘻𝘪𝘵, 𝘢𝘮 𝘥𝘢𝘵 𝘰𝘤𝘩𝘪𝘪 𝘤𝘶 𝘰 𝘳𝘦𝘢𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘴̦𝘪 𝘮𝘢𝘪 𝘵𝘳𝘪𝘴𝘵𝘢̆. 𝘖 𝘪̂𝘯𝘧𝘳𝘢̂𝘯𝘨𝘦𝘳𝘦 𝘭𝘢 𝘶𝘯 𝘴𝘤𝘰𝘳 𝘢𝘵𝘢̂𝘵 𝘥𝘦 𝘴𝘦𝘷𝘦𝘳, 𝘳𝘢̆𝘮𝘢𝘴 𝘤𝘢 𝘰 𝘱𝘢𝘵𝘢̆ 𝘱𝘦 𝘱𝘢𝘭𝘮𝘢𝘳𝘦𝘴𝘶𝘭 𝘯𝘰𝘴𝘵𝘳𝘶 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘳𝘯𝘢𝘵̦𝘪𝘰𝘯𝘢𝘭.”
Ultimul său meci ca fotbalist l-a susținut în penultima etapă a campionatului 1970-1971 când Petrolul a întâlnit CFR Timișoara pe teren propriu. După retragere avea să rămână în cadrul clubului fiind numit inițial antrenor al echipei de tineret, apoi antrenor secund și în cele din urmă antrenor principal dar numai pentru o scurtă perioadă și anume returul ediției 1973-1974. La sfârșitul acestui sezon formația prahoveană a retrogradat în a doua divizie fapt care a condus la schimbarea sa din funcție. Totuși va cunoaște și zile bune pe banca tehnică a Petrolului, cea mai notabilă performanță rămâne promovarea echipei din eșalonul secund în 1982. Devotamentul față de acest club l-a făcut pe Mircea Dridea să-și ofere ajutorul de nenumărate ori atât ca antrenor cât și în calitate de membru al conducerii administrative. În afară de capitolul Petrolul Ploiești în ceea ce privește anii de antrenorat, a trăit și alte experiențe ca tehnician la echipe precum FCM Progresul Brăila, Sportul Studențesc sau Oțelul Galați în prima divizie, dar fără rezultate remarcabile. În continuare, a rămas prezent pe scena fotbalului românesc, ca observator de arbitrii și vicepreședinte în Comisia de disciplină a Federației Române de Fotbal.
𝗦𝘂𝗿𝘀𝗮: 𝗪𝗜𝗞𝗜𝗣𝗘𝗗𝗜𝗔
𝗨𝗿𝗺𝗮̆𝗿𝗶𝘁̦𝗶 𝗲𝗽𝗶𝘀𝗼𝗱𝘂𝗹 𝗖𝗜𝗜 𝗱𝗶𝗻 𝗱𝗮𝘁𝗮 𝗱𝗲 𝟮𝟮.𝟬𝗜.𝟮𝟬𝟮𝟮
𝗣𝗘𝗥𝗦𝗢𝗡𝗔𝗟𝗜𝗧𝗔̆𝗧̦𝗜 𝗣𝗟𝗢𝗜𝗘𝗦̦𝗧𝗘𝗡𝗘 – 𝗘𝗣𝗜𝗦𝗢𝗗𝗨𝗟 𝗖𝗜

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow by Email