General de brigada Ion ȚONEA (1884-1952)
Tatăl său, Gheorghe Ţonea a participat la războiul de independenţă 1877-1878. Lăsat la vatră, Gheorghe Ţonea, împreună cu soţia sa, Maria au dat ţării un fiu, Ion Ţonea, născut la data de 3 septembrie 1884 în oraşul Ploieşti. După absolvirea şcolii primare şi a Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel” în Ploieşti, Ion Ţonea s-a înscris în Şcoala Militară Ofiţeri Artilerie, Geniu şi Marină Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1908, cu bune rezultate.
Sublocotenentul Ion Ţonea a fost numit la data de 1 iulie 1908 în funcţia de comandant de pluton, la Regimentul 2 Geniu Bucureşti. Din lipsă de cadre a condus şi o Companie, străduindu-se să aprofundeze cunoaşterea Regulamentelor militare generale şi de specialitate în activitatea practică. În perioada 1 octombrie 1910-1 iulie 1911, sublocotenentul Ion Ţonea a frecventat cursurile Şcolii Speciale Artilerie şi Geniu, cu foarte bune rezultate.
Avansat în gradul de locotenent la 1 octombrie 1911, Ion Ţonea a fost promovat la Regimentul Căi Ferate Bucureşti, în funcţia de comandant Companie şi ajutor al şefului Biroului instrucţie-mobilizare, până în 1914. Avansat în gradul de căpitan, ofiţerul a îndeplinit prin cumul şi funcţiile de ofiţer cu aprovizionarea unităţii cu alimente şi alte bunuri materiale şi ofiţer cu cazarmarea.
În anul 1915, locotenentul Ion Ţonea a fost numit ofiţer cu mobilizarea şi adjutant al comandantului unităţii. Ion Ţonea a participat la realizarea lucrărilor liniei ferate Medgidia-Cobadin. În luna iunie 1915, a acţionat la Grădiştea pe Argeş pentru salvarea multor vieţi omeneşti, între ei şi doi soldaţi din subordine şi bunuri materiale ale cetăţenilor locali, din valurile râului Argeş. Toate aceste înfăptuiri au fost notate de şefii direcţi, locotenent-colonelul Mihail şi Cihoschi şi de Inspectorul de Geniu, gl.de bg., Boteanu.
După mobilizarea Armatei române la 14 august 1916, Ion Ţonea în calitate de comandant de Companie în Regimentul Căi Ferate, a participat cu subordonaţii săi la realizarea liniei ferate Piatra Neamţ-Prisăcani, situată la graniţa Carpaţilor Orientali. A executat reparaţii la linia ferată Paşcani-Bacău. A participat la mărirea staţiei de Cale Ferată Bârlad şi la mărirea staţiei de cale ferată Socola-Iaşi.
Avansat la 1 octombrie 1918 în gradul de maior, Ion Ţonea a fost numit şef Birou, în Secţia a 2-a Construcţii din Inspectoratul Geniu. „Timp de doi ani, maiorul Ţonea şi-a dovedit pregătirea de specialitate pentru repararea unor linii ferate şi gestionarea corectă şi cinstită a bunurilor armatei şi a instituţiilor civile din ţară”, nota gl.bg. Istrati, inspector general Geniu.
În anul 1920, Ion Ţonea a fost promovat şef al Secţiei Construcţii Tehnice, din Direcţia Domenii Militare. Ofiţerul a realizat Albumul Construcţiilor Militare. A predat Cursul Construcţii Zidărie şi Cursul Terasamente. Generalul Gh. Mihail, director tehnic al Domeniilor Militare şi gl. de divizie Popescu în Ministerul de Război, îl nota: „Ion Ţonea este un ofiţer energic, neobosit, corect, econom şi exact în serviciu. Conduce cu fermitate Secţia Construcţii Tehnice în Direcţia Domenii Militare şi predă la un înalt nivel Cursul de Construcţii în Şcolile de Ofiţeri şi subofiţeri tehnici pentru arma Geniu”.
La data de 28 noiembrie 1923, Ion Ţonea a fost avansat în gradul de locotenent-colonel, conducând Secţia Construcţii Tehnice din Direcţia Domenii Militare până în anul 1930. În anul 1930, Ion Ţonea a fost numit Director Construcţii Tehnice şi Domenii Militare. Fiind apreciat ca un foarte bun specialist în domeniul construcţiilor, Ion Ţonea a condus personal lucrările de construcţii la Palatul Princiar, realizarea unui mare hangar de avioane la Băneasa şi a predat Cursul de Construcţii în Şcolile de Geniu. Ion Ţonea a fost avansat în gradul de colonel la 10 mai 1929.
Inspectorul general Geniu, gl. Ignat îl aprecia pe Ion Ţonea, pentru perioada 1930-1936 ca fiind „un ofiţer de elită pentru ramura construcţii, unul dintre cei mai buni constructori din România. A continuat să conducă Cursul de beton armat la Şcoala Militară Geniu”.
Numit în anul 1937 director general al Cazarmamentului şi Domenii Militare, Ion Ţonea a fost avansat în gradul de general de brigadă. A realizat zeci de proiecte de cazărmi, ateliere, remize, fiind perfect cunoscător al tehnicii construcţiilor. În anul 1941, gl.bg. Ion Ţonea a muncit cu dârzenie pentru repararea şi refacerea construcţiilor dărâmate de cutremurul din noaptea de 10 noiembrie 1940. A realizat magazii pentru materialele şi unităţile evacuate din Transilvania de Nord-Vest, cedată ungurilor la data de 30 august 1940.
Generalul de brigadă Ion Ţonea a condus Direcţia Construcţiilor şi Domeniilor Militare, continuând lucrările pe nouă şantiere. Cele mai semnificative au fost: realizarea Pavilionului 2 la Spitalul Ortopedic Bucureşti, realizarea taberei de barăci pentru o unitate militară Auto Sibiu, amenajarea spaţiilor pentru cazarea a două contingente de recruţi Bucureşti, realizarea spaţiilor de cazare în Lagărele de prizonieri Crăciuneşti, Deva, Slobozia, Corbeni, Căpăţâneni şi Vlădeni-Braşov. Notarea de serviciu pentru anul 1942 a semnat-o generalul Georgescu, secretar general în Ministerul de Război.
Pensionat în anul 1943, după 35 de ani de serviciu militar, generalul de brigadă Ion Ţonea a fost decorat cu medaliile: Jubiliară Carol I-1906, Avântul Ţării-1913, Bărbăţie şi Credinţă-1918, Comemorativă 1916-1918, Ordinele: Coroana României clasa a V-a în grad de cavaler-1922, Coroana României clasa a IV-a, în grad de ofiţer-1934, Coroana României clasa a III-a, în grad de cavaler-1942. A fost căsătorit cu Elena Ionescu şi au avut o fiică, Elena şi doi fii, Ion şi Traian.
S-a retras la locuința din strada dr. Leonte Atanasovici nr.38, zona Cotroceni, construită în exclusivitate din fondurile familiei între anii 1923-1927, pe terenul primit ca urmare a decorării sale cu Ordinul ,,Coroana României”.
Sfârșitul acestui general de mare valoare a fost tragic. S-a stins din viață în anul 1952, răpus de o boală necruțătoare cauzată de drama prin care familia a fost nevoită să treacă, în contextul în care casa menționată și averea socrilor săi au fost naționalizate fără drept de apel, iar fiul său – cpt. Ion I. Țonea, a fost întemnițat fără judecată, sub învinuiri false demonstrate în instanță după aproape doi ani de detenție grea.
Incontestabil, în conștiința noastră Ion Țonea este apreciat ca fiind unul dintre generalii cu notorietate, format în spiritul valorilor și virtuților Armei Geniu pe care a slujit-o cu credință și devotament, un militar cu profil moral de excepție, un bun patriot și un remarcabil creștin.
𝐒𝐮𝐫𝐬𝐚: 𝗔𝗿𝗵𝗶𝘃𝗲𝗹𝗲 𝗠𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝗿𝗲 𝗡𝗮𝘁̧𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗲 𝗥𝗼𝗺𝗮̂𝗻𝗲, 𝗙𝗼𝗻𝗱 𝗠𝗲𝗺𝗼𝗿𝗶𝗶 𝗕𝗮̆𝘁𝗿𝗮̂𝗻𝗶, 𝗱𝗼𝘀𝗮𝗿 𝟮
𝐔𝐫𝐦𝗮̆𝐫𝐢𝘁̦𝐢 𝐞𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐂𝐗𝐗𝐗𝐗𝗜𝐗 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝟬𝟭.𝟎𝟳.𝟐𝟎𝟐𝟑
𝗣𝗘𝗥𝗦𝗢𝗡𝗔𝗟𝗜𝗧𝗔̆𝗧̦𝗜 𝗣𝗟𝗢𝗜𝗘𝗦̦𝗧𝗘𝗡𝗘 – 𝗘𝗣𝗜𝗦𝗢𝗗𝗨𝗟 𝐂𝐗𝐗𝐗𝐗𝐕𝗜𝗜𝗜