𝗣𝗘𝗥𝗦𝗢𝗡𝗔𝗟𝗜𝗧𝗔̆𝗧̦𝗜 𝗣𝗟𝗢𝗜𝗘𝗦̦𝗧𝗘𝗡𝗘 – 𝗘𝗣𝗜𝗦𝗢𝗗𝗨𝗟 𝗖𝗫𝗫𝗫𝗫𝗜𝗜

Basarab Nicolescu este o personalitate de seamă a ştiinţei, culturii şi spiritualităţii româneşti şi este cel care a dezvoltat la nivel teoretic şi metodologic transdisciplinaritatea. S-a născut la 25 martie 1942 la Ploieşti, ca fiu al lui Anton Nicolescu şi al Anghelichii Nicolescu, născută Anastasiadis. Privat de prezenţa paternă o mare parte a copilăriei, tatăl său fiind prizonier într-un lagăr rusesc, tânărul Basarab a avut parte de îndrumarea spirituală a celui care a fost preacuviosul Părinte Galeriu.

Urmează cursurile primare, gimnaziale şi liceale în cadrul liceului „Ion Luca Caragiale” din Ploieşti, unde este înconjurat de profesori care „nu erau numai profesori de o anumită specialitate, ci, de asemenea, maeştri de viaţă”, după cum mărturiseşte chiar dânsul în paginile cărţii „În oglinda destinului”.

Pasiunea pentru cunoaştere şi carte şi-o dezvoltă încă de la o vârstă fragedă, sub îndrumarea familiei şi a străbunicului patern, Andrei Nicolescu-Păcureţi, învăţător, premiat de Academia Română pentru monografia comunei Păcureţi.

Absolvă studiile liceale în 1960, după ce câştigase în 1959 olimpiada naţională de literatură şi Medalia de aur la prima Olimpiadă Internaţională de Matematică desfăşurată la Braşov. În perioada 1960-1964 urmează cursurile Facultăţii de Fizică a Universităţii din Bucureşti şi îşi dă licenţa în 1964, cu o lucrare despre Teoria câmpurilor şi particulelor elementare, coordonată de profesorul Constantin Eftimiu. În 1965 îşi susţine teza de doctorat Câmpurile lui Yang-Mills şi autointeracţiunea câmpurilor vectoriale sub îndrumarea aceluiaşi profesor şi îşi începe activitatea de asistent universitar la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti.

În anul 1968 obţine o bursă a guvernului francez la Universitatea Paris VI, care îi va permite să plece în Franţa, ţară care l-a găzduit până în prezent şi unde a fost înconjurat de iluştri reprezentanţi ai diasporei române la Paris: de la cel care i-a fost un prieten şi apropiat colaborator, Ştefan Lupaşcu, şi până la Emil Cioran, Mircea Eliade, Leonid Arcade, Eugen Ionescu, Vintilă Horia, Ioan Petru Culianu şi mulţi alţii.

Obţine un al doilea titlu de doctor în fizică în 1972 la Universitatea Paris VI cu lucrarea Contribuţie la studiul teoretic al difuziunii pion-nucleon, coordonată de profesorul Robert Vinh Mau. Bursa „Joliot-Curie” a Comisariatului pentru Energie Atomică, de la Universitatea Paris VI, obţinută în 1969, îi permite să rămână în Franţa, iar din 1970 devine fizician teoretician la Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică (Centre National de la Recherche Scientifique- CNRS), Institutul de Fizică Nucleară, Diviziunea de Fizică Teoretică, Orsay. În prezent lucrează în cadrul Laboratorului de Fizică Nucleară şi Energii Înalte, Universitatea Paris VI.

Dezvoltarea academică şi ştiinţifică în domeniul fizicii cuantice continuă prin stagii de cercetare desfăşurate în cadrul unor prestigioase laboratoare din Statele Unite şi Marea Britanie unde este primit în calitate de cercetător invitat: Laboratorul Lawrence Berkeley din Statele Unite ale Americii în perioada 1967- 1977, Universitatea Brown din Statele Unite ale Americii în 1977, Universitatea din Londra în 1979.

Dar academicianul Basarab Nicolescu este, alături de personalităţi precum Lucian Blaga, Ştefan Lupaşcu, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Andrei Şerban, unul dintre spiritele româneşti care au nevoie să transgreseze orice limite îngrăditoare, fie ele graniţele dintre disciplinele ştiinţifice sau delimitările dintre culturi. Încă din copilărie a fost atras de discipline aparent contradictorii, câştingând în acelaşi an olimpiada de matematică şi de limba română. Îmbinarea preocupărilor pentru ştiinţa dură şi ştiinţele aşa-zis moi (umaniste) a continuat pentru tânărul asistent universitar, preocupat de fizica cuantică, dar care a publicat în 1968, cu câteva luni înainte să plece din ţară, o carte despre opera literară a lui Ion Barbu: Ion Barbu, Cosmologia Jocului Secund.

Foarte probabil că în acea perioadă tânărul fizician şi critic literar nu reuşea să îşi imagineze că avea să fie părintele transdisciplinarităţii. Pentru că, deşi termenul de transdisciplinaritate a fost propus pentru prima dată Jean Piaget şi alţi cercetători, paternitatea conceptului de transdisciplinaritate aparţine academicianului român Basarab Nicolescu, care a pus bazele teoriei sale, i-a formulat axiomele care îi stau la bază şi a conturat modelul transdisciplinar al Realităţii. A dus, astfel, la împlinire visul unuia dintre marii fizicienii despre care vorbeşte cu atâta admiraţie în cărţile domniei sale, Wolfgang Pauli, care considera că în lumina noilor descoperiri ştiinţifice lumea are nevoie să-şi redefinească Realitatea.

Distinsul academician profesor universitar doctor, prin preocupările sale transdisciplinare a îndreptat cunoaşterea spre o nouă etapă a dezvoltării sale: refacerea legăturii dintre Subiectul şi Obiectul cunoaşterii. Implicaţiile perspectivei transdisciplinare asupra cunoaşterii actuale sunt multiple: de la dezvoltarea unei educaţii transdisciplinare, la dezvoltarea durabilă şi atitudinea transculturală şi transreligioasă, atât de necesare pentru aplanarea conflictelor şi crizelor mondiale care ne ameninţă.

Pe lângă faptul că a dezvoltat transdisciplinaritatea în conceptul şi modelul Realităţii pe care le cunoaştem astăzi, Basarab Nicolescu a depus toate eforturile necesare pentru dezvoltarea şi formarea unor grupuri care să cunoască şi să implementeze principiile transdisciplinare. În acest sens a înfiinţat la Paris Centrul Internaţional de Cercetări şi Studii Transdisciplinare (CIRET), a organizat congrese internaţionale, a editat jurnalul Rencontres transdisciplinaires, a coordonat şi coordonează colecţii transdisciplinare de cărţi atât în Franţa, cât şi în România, a sprijinit dezvoltarea unor centre şi grupuri de cercetare transdisciplinare în lumea întreagă, inclusiv Centrul de Intervenţie Psihologică şi Transdisciplinară, care funcţionează în cadrul Facultăţii de Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie şi Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad.

Una dintre marile realizări academice ale distinsului academician este faptul că a reuşit să înfiinţeze în 2006 primul program de studii doctorale în transdisciplinaritate, în cadrul Facultăţii de Studii Europene a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca sub cupola mai largă şi oficială a filosofiei. Un al doilea centru de studii doctorale transdisciplinare a fost dezvoltat cu semnificativa contribuţie a domnului academician la Universitatea din Stellenbosch, Africa de Sud, unde este numit profesor extraordinar pe perioada 1 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2013.

Preocupările transdisciplinare ale lui Basarab Nicolescu, alături de cele din fizica cuantică, au dus la conturarea unei cariere academice de excepţie, precum şi la o vastă operă ştiinţifică.

Aprecierea realizărilor academice şi ştiinţifice s-a concretizat în numeroase premii şi distincţii. A primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universităţi din ţară şi din străinătate: Universitatea Veracruzana, Xalappa, Mexico; Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad; Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca şi Universitatea „George Bacovia”, Bacău, România. De asemenea, acesta este cetăţean de onoare al oraşelor: Ploieşti, Iaşi şi Cluj-Napoca din România.

Despre distinsul academician şi opera acestuia s-au scris 27 de articole şi studii incluse în dicţionare, enciclopedii şi alte lucrări.

Studii:

Primare: 1949-1956 urmează şcoala primară şi gimnazială în cadrul Liceului „Ion Luca Caragiale” din Ploieşti.

Liceale: 1956-1960 urmează studiile liceale în cadrul Liceului „Ion Luca Caragiale” din Ploieşti – şef de promoţie, câştigător al olimpiadei naţionale de literatură în 1959 şi premiat cu Medalia de aur la prima Olimpiadă Internaţională de Matematică din acelaşi an.

Universitare: 1960-1964 urmează cursurile Facultăţii de Fizică a Universităţii din Bucureşti; îşi dă licenţa în 1964 , cu o lucrare despre Teoria câmpurilor şi particulelor elementare, coordonată de profesorul Constantin Eftimiu.

Doctorale:

• 1965: susţine teza de doctorat Câmpurile lui Yang-Mills şi autointeracţiunea câmpurilor vectoriale, coordonată de profesorul Constantin Eftimiu.

• 1972: obţine doctoratul în fizică la Universitatea Paris VI cu lucrarea Contribuţie la studiul teoretic al difuziunii pion-nucleon, coordonată de profesorul Robert Vinh Mau.

Postdoctorale:

• 1968-1969: obţine o bursă a guvernului francez la Universitatea Paris VI.

• 1969-1970: obţine o bursă „Joliot-Curie” a Comisariatului pentru Energie Atomică, Universitatea Paris VI.

Activitatea profesională:

• 1965-1968: asistent universitar la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti.

• Din 1970 fizician teoretician la Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică (Centre National de la Recherche Scientifique- CNRS), Institutul de Fizică Nucleară, Diviziunea de Fizică Teoretică, Orsay. Locul de muncă actual: Laboratorul de Fizică Nucleară şi Energii Înalte, Universitatea Paris VI.

• 1967-1977: cercetător invitat la Laboratorul Lawrence Berkeley din Statele Unite ale Americii.

• 1977: cercetător invitat la Universitatea Brown din Statele Unite ale Americii.

• 1979: cercetător invitat (Senior Visiting Scientist) la Universitatea din Londra.

• 1996 – 2002: profesor la Şcoala de studii politice RANDA, Barcelona, Spania.

• 2000 – 2001: Profesor invitat la Universitatea de Gerona, Spania.

• 2006-prezent: profesor la Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, România, unde coordonează un program de doctorat în filosofie, opţiunea „transdisciplinaritate”.

• 2011- prezent: profesor extraordinar la Universitatea Stellenbosch, Africa de Sud pe perioad 1 ianuarie 2011- 31 decembrie 2113.

• Titluri, premii, distincţii:

• 1959: premiat cu Medalia de aur la prima Olimpiadă Internaţională de Matematică, Braşov, România.

• 1986: Medalia de argint a Academiei Franceze pentru cartea Noi, particula şi lumea.

• 1987: Premiul Academiei Americano-Române, Statele Unite ale Americii.

• 1992: Premiul Benjamin Franklin „Best History Book”, Statele Unite ale Americii pentru cartea Ştiinţa, sensul şi evoluţia- Eseu asupra lui Jakob Boehme.

• 1993: Premiul Uniunii Scriitorilor din România.

• 1998: Preşedinte onorific al Fundaţiei Internaţionale „Stéphane Lupasco” pentru Ştiinţă şi Cultură, Iaşi, România.

• 2001: Ales ca membru de onoare al Academiei Române.

• 2004: Cetăţean de Onoare al oraşului Ploieşti, România; Marele premiu Opera Omnia la Festivalul Internaţional Lucian Blaga, Paris/ Cluj- Napoca.

• 2006: Cetăţean de Onoare al oraşului Iaşi, România; Premiul Opera Omnia al Festivalului Internaţional Nichita Stănescu, Ploieşti, România.

• 2007: Premiul „Inter- Balkan Cultural Association- Rigas’ Charta”, Atena, Grecia;

• Cetăţean de Onoare al oraşului Cluj- Napoca, România.

• 2008: Premiul de Excelenţă „Convorbiri literare”, Iaşi, România; Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, Roâmnia; Doctor Honoris Causa al Universităţii „George Bacovia”, Bacău, România.

• 2009: Diploma de Excelenţă a Ministerului Afacerilor Externe din România „pentru promovarea culturii române şi a imaginii României în străinătate”.

• 2010: Distinsul Premiu ATLAS Ramamoorthy-Yeh Transdisciplinary oferit de Academia de Învaţare Transdisciplinară şi Studii Avansate (Academy of Transdisciplinary Learning and Advanced Studies), Southwestern University, Georgetown, Texas, Statele Unite ale Americii.

• 2011: Doctor Honoris Causa al Universităţii Veracruzana, Xalappa, Mexico.

𝗦𝘂𝗿𝘀𝗮: 𝗟𝗲𝗰𝘁. 𝗨𝗻𝗶𝘃. 𝗱𝗿. 𝗔𝗻𝗰𝗮 𝗠𝘂𝘀𝘁𝗲𝗮 – 𝗨𝗻𝗶𝘃𝗲𝗿𝘀𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗩𝗲𝘀𝘁 „𝗩𝗮𝘀𝗶𝗹𝗲 𝗚𝗼𝗹𝗱𝗶𝘀̦”, 𝗔𝗿𝗮𝗱

𝗨𝗿𝗺𝗮̆𝗿𝗶𝘁̦𝗶 𝗲𝗽𝗶𝘀𝗼𝗱𝘂𝗹 𝗖𝗫𝗫𝗫𝗫𝗜𝗜𝗜 𝗱𝗶𝗻 𝗱𝗮𝘁𝗮 𝗱𝗲 𝟭𝟱.𝟬𝟰.𝟮𝟬𝟮𝟯