𝗣𝗘𝗥𝗦𝗢𝗡𝗔𝗟𝗜𝗧𝗔̆𝗧̦𝗜 𝗣𝗟𝗢𝗜𝗘𝗦̦𝗧𝗘𝗡𝗘 – 𝗘𝗣𝗜𝗦𝗢𝗗𝗨𝗟 𝗖𝗫𝗫𝗫𝗫𝗩𝗜

𝗘𝗺𝗮𝗻𝗼𝗶𝗹 𝗟𝗮̆𝘇𝗮̆𝗿𝗲𝘀𝗰𝘂 s-a născut la 18 decembrie 1847 în oraşul Ploieşti. Părinţii săi Lazăr şi Maria s-au bucurat foarte mult când s-a născut fiul lor, căruia i-au asigurat o copilărie frumoasă, condiţiile materiale pentru absolvirea şcolii primare şi a opt clase de liceu în Ploieşti.

La îndemnul cadrelor didactice şi a părinţilor, Emanoil s-a înscris după absolvirea liceului în 1866 la Şcoala Militară de Ofiţeri Activi din Bucureşti, pe care a absolvit-o la 29 iunie 1866 cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Regimentul 2 Artilerie Bucureşti, în funcţia de şef de secţie. La 16 octombrie 1868, tânărul ofiţer a fost mutat la cerere în Batalionul 4 Vânători (Infanterie) Bucureşti, întrucât iubea mult arma infanterie.

Avansat la gradul de locotenent în 1872, ofiţerul a fost mutat la Administraţia Centrală a Armatei, lucrând în Biroul Instrucţie. La data de 16 martie 1873, locotenentul Emanoil Lăzărescu a fost mutat la cerere la comanda Companiei a 7-a din Regimentul 2 Dorobanţi (Infanterie teritorială) Râmnicu Vâlcea. La 1 ianuarie 1874, lt. Lăzărescu a fost mutat în Şcoala Militară Ofiţeri, Secţia cavalerie, specializându-se în conducerea instrucţiei cu ajutorul calului, fiind apreciat cu calificativul bine de către generalul Budişteanu, comandantul Diviziei 2 Teritoriale Bucureşti.

La 1 ianuarie 1876, lt. Lăzărescu a fost mutat în Regimentul 8 Dorobanţi (Infanterie teritorială) Buzău. Cu prilejul inspecţiei de toamnă, generalul Angelescu l-a notat cu calificativul bine. Lt. Lăzărescu a fost avansat în gradul de căpitan la 24 aprilie 1877 şi mutat în Regimentul 10 Dorobanţi (Infanterie) Putna, în funcţia de comandant de companie. A participat la Bătălia a 3-a de la Plevna din 30 august 1877, la Bătălia de la Rahova în zilele de 7-9 noiembrie 1877 şi apoi la asediul cetăţii Plevna, până la capitularea generalului Osman Paşa, cu cei 50.000 de ostaşi în ziua de 28 noiembrie 1877.

Avansat în gradul de căpitan, Emanoil Lăzărescu a fost mutat la data de 1 mai 1878 la Consiliul de Război al Diviziei a 2-a Teritoriale Bucureşti, în funcţia de comisar domnesc. În 1880, din nou la cerere, cpt. Lăzărescu a fost mutat în Regimentul 2 Dorobanţi (Infanterie teritorială) Râmnicu Vâlcea, în funcţia de comandant companie, iar după avansarea în gradul de maior, a fost numit şef de stat major în Regimentul 4 Dorobanţi (Infanterie teritorială) Piteşti.

Atestat ofiţer de stat major, maiorul Lăzărescu a fost mutat la 1 august 1884 la Administraţia Centrală a Resbelului şi la 15 octombrie 1884, şef de stat major la Regimentul 6 Dorobanţi (Infanterie teritorială) Bucureşti. O nouă mutare la Regimentul 31 Dorobanţi Calafat, la 18 aprilie 1885, în funcţia de şef de stat major, îi dă posibilitatea să fie evidenţiat de către generalul Angelescu, cu prilejul inspecţiei generale din anul 1886. În anul 1886, maiorul Emanoil Lăzărescu a absolvit Facultatea de Drept, la fără frecvenţă.

După inspecţia din anul 1887, mr. Emanoil Lăzărescu a fost numit şef de stat major la Divizia 1-a Infanterie Craiova şi apoi la Statul Major al Administraţiei Centrale a Resbelului. Timp de doi ani de zile s-a afirmat ca foarte bun ofiţer de stat major. Avansat în gradul de locotenent-colonel la 1 noiembrie 1889, ofiţerul a fost numit comandant al Regimentului 1 Linie (Infanterie) din Craiova, pe care l-a comandat bine. De la 1 ianuarie 1890 a comandat Regimentul 8 Dorobanţi Buzău şi de la 8 aprilie 1890 Regimentul 31 Dorobanţi Turnu Măgurele.

De la comanda regimentelor, locotenent-colonelul Emanoil Lăzărescu a fost numit la Statul Major din Administraţia Centrală de Resbel, fiind apreciat foarte bine de către generalii Iarca şi Fălcoianu. Mutat la cerere la comanda Regimentului 3 Olt, locotenent-colonelul Lăzărescu a fost notat foarte bine de generalii Iarca şi Caracaţeleanu, în anii 1894-1896.

La începutul anului 1897, ofiţerul a fost avansat în gradul de colonel şi numit la comanda Brigăzii 4 Infanterie, pe care a comandat-o foarte bine în anii 1897-1900. Generalii Paladi şi Arion îl apreciau ca „un prea bun ofiţer, energic şi cu mult tact în munca cu oamenii”.

În anul 1900, colonelul Emanoil Lăzărescu a fost numit la comanda Diviziei a 3-a Infanterie Târgovişte, pe timpul manevrelor regale, fiind apreciat cu calificativul foarte bine de către generalul Borănescu. Şi în anii 1902-1903, generalul Borănescu l-a notat cu calificativul foarte bine. În anii 1904-1905, generalul de divizie Ferdinand l-a propus pe colonelul Lăzărescu pentru avansare în gradul de general de brigadă, propunere materializată în practică în anul 1905 şi apoi a fost trecut la pensie.

Generalul de brigadă Emanoil Lăzărescu a fost căsătorit cu Alexandrina Dafinescu. În decursul carierei militare a fost decorat cu medalia Apărătorii 32 Independenţei, medalia Semnul onorific de argint pentru 18 ani de serviciu şi medalia Semnul onorific de aur pentru 25 de ani de serviciu, Ordinul Steaua României-1878, Ordinul rusesc Stanislav, clasa a 3-a cu spade-1879, Ordinul Coroana României-1892 şi Ordinul austriac Coroana de fier-1896.

𝐒𝐮𝐫𝐬𝐚: 𝗔𝗿𝗵𝗶𝘃𝗲𝗹𝗲 𝗠𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝗿𝗲 𝗡𝗮𝘁̧𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗲 𝗥𝗼𝗺𝗮̂𝗻𝗲, 𝗣𝗶𝘁𝗲𝘀̧𝘁𝗶, 𝗠𝗲𝗺𝗼𝗿𝗶𝗶 𝗕𝗮̆𝘁𝗿𝗮̂𝗻𝗶, 𝗱𝗼𝘀𝗮𝗿 𝟳.

𝐔𝐫𝐦𝗮̆𝐫𝐢𝘁̦𝐢 𝐞𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐂𝐗𝐗𝐗𝐗𝐕𝗜𝗜 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝟮𝟳.𝟎𝟓.𝟐𝟎𝟐𝟑