𝗣𝗘𝗥𝗦𝗢𝗡𝗔𝗟𝗜𝗧𝗔̆𝗧̦𝗜 𝗣𝗟𝗢𝗜𝗘𝗦̦𝗧𝗘𝗡𝗘 – 𝗘𝗣𝗜𝗦𝗢𝗗𝗨𝗟 𝗖𝗫𝗫𝐈

Nicolae Rădulescu-Lemnaru s-a născut la data de 14 octombrie 1908 în localitatea Sălciile din județul Prahova. Pronimicul „Lemnaru” l-a primit de la strămoşii săi, din Maramureş, refugiați la Mireş, apoi Inoteşti şi Sălciile.

Licențiat în matematică, Nicolae Rădulescu-Lemnaru a fost profesor la diferite școli din Ploiești precum și director al Direcției de Învățământ. Colaborează la cotidianele 𝑆𝑎𝑡𝑢𝑙, 𝑈𝑛𝑖𝑣𝑒𝑟𝑠𝑢𝑙 𝑙𝑖𝑡𝑒𝑟𝑎𝑟, 𝐶𝑜𝑙𝑜𝑐𝑣𝑖𝑖, 𝑀𝑖𝑜𝑟𝑖𝑡̦𝑎, publicând articole și în presa pentru copii și tineret. Face parte din colectivele care pun bazele cenaclului literar 𝘓𝘦𝘤𝘵𝘶𝘳𝘢 (1944) și ale revistelor 𝘔𝘪𝘰𝘳𝘪𝘵̦𝘢 (1931), 𝘚̦𝘤𝘰𝘢𝘭𝘢 𝘗𝘳𝘢𝘩𝘰𝘷𝘦𝘪 (1932), 𝘖𝘱𝘪𝘯𝘪𝘢 𝘭𝘪𝘣𝘦𝘳𝘢̆ (1944). Scrie versuri, romane istorice sau de actualitate, proză scurtă, poezii și proză pentru copii.

Viața profesorului de matematică Nicolae Rădulescu-Lemnaru a căpătat noi valențe în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.

La data de 22 iunie 1941 sublocotenentul Rădulescu se afla la Prut, fiind încadrat în efectivele Diviziei 13 Infanterie Ploieşti. În anul 2005, ajuns la venerabila vârsta de 97 de ani, îşi aminteşte că a participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei, la luptele dintre Nistru şi Bug şi între Bug şi Nipru. Ajuns la Novocerkask a participat la slujba religioasă desfăşurată în Catedrala din localitate, pe care guvernanții sovietici o transformaseră în magazie de cereale şi grajd pentru cai. Fiind profund mişcat de cele văzute a scris un articol pe care l-a trimis spre publicare revistei „Şcoala Prahovei”, din al cărei colectiv de redacție făcea parte. În articolul cu pricina proslăvea măreția şi frumusețea artistică a Catedralei, corul cazacilor, pioşenia împinsă până la suspin a credincioşilor prezenți şi critica barbaria sovieticilor. Acest articol, aparent banal şi inofensiv, a deturnat cursul vieții lui Nicolae Rădulescu-Lemnaru. După citirea articolului comandantul Armatei a 3-a a ordonat trimiterea în țară a ofițerului, la 12 mai 1942, pentru a fi încadrat instructor la Şcoala Militară de Ofițeri în Rezervă din Ploieşti, precum şi pentru folosirea sa în calitate de corespondent al publicațiilor militare şi civile. În luna august 1944 a participat la despresurarea şi apărarea oraşului Ploieşti de trupele germane, remarcându-se prin oprirea debarcării în Gara de Sud a trenului blindat german şi silindu-l să se retragă în gara Teleajen, iar de acolo să intre în manevră până la stația Valea Largă, unde ceferiştii demontaseră terasamentul, făcându-i prizonieri pe nemți.

Căpitanul Nicolae Rădulescu-Lemnaru a oglindit în scrierile sale temele istorice şi evenimentele din război: „Strămoşii” (1936), „Ruinele castelului” (1972), „Fiica lui Zoltes” (1975), „Burebista” (1982), „Povestea caporalului Filip” (1980) etc. Pentru faptele sale de arme a fost decorat cu ordinul „Coroana României”, medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” şi medalia „Crucea Comemorativă al celui de al doilea război mondial” primind, în anul 2002, titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Ploieşti.

PS Una din fotografii (sursa Virgil Iordache) surprinde casa în care a locuit profesorul și scriitorul Nicolae Rădulescu-Lemnaru, de pe strada Aleea Lacramioarei, nr. 1 (în spatele pietei Muzicanti). Imobilul, construit în anul 1914, a fost demolat în anul 2019 pentru construirea actualului sediu al Clinicii Opthamax.