𝗔𝗿𝗵𝗶𝘁𝗲𝗰𝘁 𝗖𝗔̆𝗟𝗜𝗡 𝗛𝗢𝗜𝗡𝗔̆𝗥𝗘𝗦𝗖𝗨 (𝟭𝟵𝟰𝟰 – 𝟮𝟬𝟮𝟮)
Născut in Câmpulung Muscel, județul Argeș, arhitectul Călin Hoinărescu a absolvit, în anul 1968, Institutului de arhitectură „Ion Mincu”, urmand apoi cursurile postuniversitare, secţia de Urbanism.
A lucrat în cadrul Institutului Judeţean de Proiectare Prahova (actualul Consproiect S.A.) între anii 1968-1999, participand la elaborarea studiilor, documentaţiilor de urbanism şi a celor de restaurare a monumentelor istorice.
A executat, de asemenea, lucrări de restaurare a componentelor artistice: lemn – stâlpii şi arcadele prispei şi foişorului de la Casă Hagi Prodan şi stâlpii clădirii care adăposteşte Muzeul memorial Nicolae Iorga din oraşul Vălenii de Munte, stâlpii prispei hanului din satul Bătrani, comună Bătrâni, judeţul Prahova, clădire strămutată în incinta Muzeului din Dumbravă Sibiului, Municipiul Sibiu; piatră – portalul, ancadramentele şi trafoarele Bisericii „Sf. Nicolae” Vechi din Municipiul Ploieşti.
Incepand cu anul 1972 a iniţiat acţiuni de inventariere, cartare şi cercetare a monumentelor istorice din judeţul Prahova.
A organizat, începând cu anul 1984, acţiunea de introducere a monumentelor istorice din lista judeţului Prahova (completată cu cca. 400 de obiective şi 20 rezervaţii de arhitectură) în planurile urbanistice ale localităţilor prahovene, comunicând primăriilor din cadrul administraţiei judeţene să le aibă în vedere începând cu anul 1985.
În perioada 1982-1986, ca arhitect al Institutului de Proiectare Prahova (fostul DSAPC, actual Consproiect S.A.), într-o vreme în care satele româneşti erau ameninţate de sistematizare prin restrângerea vetrei satelor, de comasare sau chiar desfiinţare, a coordonat un studiu de inventariere a locuinţelor din mediul rural. Studiile efective privind arhitectura sătească le-a început în jurul anului 1978, coordonând editarea lucrării „Locuinţa sătească din România”, la care a colaborat cu specialişti şi colective interdisciplinare complexe.
Ca membru al Uniunii Arhitecţilor din România, în perioada 1980 – 1990, a organizat numeroase reuniuni, dezbateri şi expoziţii în localităţile Ploieşti, Vălenii de Munte şi Bucureşti, prin care a contribuit la creşterea conştientizării de către locuitori a valorilor arhitecturii prahovene.
A organizat şi condus, în calitate de preşedinte, până în 1994, Comisia Zonală a C.N.M.A.S.I. Muntenia.
Impreună cu alți specialiști a fondat, în anul 1990, Asociația Română pentru Sate și Târguri – ECOVAST, al cărui președinte fondator a fost in perioada 1990 – 1996 si secretar general între anii 1997 – 1999.
Începând cu anul 1992, face parte din Comitetul European de Conducere al ECOVAST – European Council for Village and Small Towns (Asociaţie europeană care desfăşoară activităţi cu scopul asigurării protecţiei peisajului cultural şi a identităţii naţionale şi locale).
În cadrul ECOVAST, a participat la elaborarea proiectului Convenţiei Europene a Peisajului.
Începând cu anul 1994, a devenit membru U.N.R.M.I. (Uniunea Naţională a Restauratorilor de Monumente Istorice din România), membru în comitetul de conducere, vicepreşedinte şi preşedinte începând cu anul 1998. În această funcţie a participat activ la perfecţionarea profesională a antreprizelor de construcţie angrenate, în programul naţional de restaurare a monumentelor istorice.
A organizat numeroase expoziţii având că subiect monumentele istorice (posibilităţi de conservare, tehnici şi tehnologii de restaurare şi modalităţi de punere în valoare), în ţară şi peste hotare: Ungaria, Italia, Austria, Slovenia, Grecia etc.
𝗠𝗘𝗗𝗔𝗟𝗜𝗜 𝗦̧𝗜 𝗗𝗜𝗦𝗧𝗜𝗡𝗖𝗧̧𝗜𝗜 𝗡𝗔𝗧̦𝗜𝗢𝗡𝗔𝗟𝗘 𝗦̦𝗜 𝗜𝗡𝗧𝗘𝗥𝗡𝗔𝗧̧𝗜𝗢𝗡𝗔𝗟𝗘
2012, Bucureşti, Uniunea Arhitecţilor din România „Diplomă de excelență pentru contribuţii deosebite în promovarea arhitecturii româneşti”
2008, Ploieşti, Consiliul local al municipiului Ploieşti „Cetăţean de onoare al municipiului Ploieşti”
2003, Germania (Munchen), Europa Nostra, Medalia „Patrimoniul Cultural al Uniunii Europene”;
2002, Bucureşti, Ministerul Culturii şi Cultelor, „Diplomă de merit UNRMI în cercetarea, conservarea, valorificarea şi protejarea patrimoniului cultural naţional”
2000, Bucureşti, Preşedintele Republicii România „Ordinul Naţional pentru merit” în grad de Cavaler;
2000, România (Iaşi), Asociaţia europeană a antreprizelor de restaurare a patrimoniului architectural, Medalia pentru activitatea desăşurată în domeniul restaurării monumentelor istorice;
1999, Ungaria (Budapesta), Medalia „Ministerul Culturii şi Moştenirii Culturale”;
1996, Bucureşti, Patriarhia Ortodoxă Română,”Crucea Patriarhală”;
1995, Belgia (Bruxelles), Medalia „Patrimoniul Arhitectural European” pentru proiectul pilot Mănăstirea Apostolache, judeţul Prahova, România;
1991, Bucureşti, Uniunea Arhitecţilor din România, Medalia jubiliară „100 de ani de la înfiinţarea Societăţii Arhitecţilor Români”.
𝗣𝗘𝗥𝗦𝗢𝗡𝗔𝗟𝗜𝗧𝗔̆𝗧̦𝗜 𝗣𝗟𝗢𝗜𝗘𝗦̦𝗧𝗘𝗡𝗘 – 𝗘𝗣𝗜𝗦𝗢𝗗𝗨𝗟 𝗖𝗫𝗩𝗜𝗜

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Follow by Email