๐—ฃ๐—ฟ๐—ผ๐—ณ๐—ฒ๐˜€๐—ผ๐—ฟ ๐—œ๐—”๐—–๐—ข๐—• ๐—•๐—”๐—Ÿ๐—”๐—•๐—”๐—ก
Nascut intr-o familie de tarani dintr-un satuc buzoian, Iacob Balaban a frecventat scoala locala apoi, in vremurile tulburi ale anilort 40, a urmat cursurile prestigioasei Scoli Normale din Buzau, experienta care isi va lasa amprenta pe tot parcursul carierei profesionale a acestuia, in sensul unei pregatiri in spiritul haretist โ€“ de altfel, am putea spune ca domnia sa este unul dintre ultimii invatatori crescuti in spiritul marelui Haret din judetul nostru. Aceasta componenta se va manifesta prin apostolatul, sacrificiul personal pentru ridicarea poporului si a scolii romanesti, care-i vor fi mereu crez. Dupa un scurt stagiu la o scoala din Bucovina, urmat de indeplinirea serviciului militar si apoi de activitatea desfasurata la Scoala Chiojd-Buzau, intamplarea fericita a facut ca, impreuna cu sotia sa, invatatoarea Viorica Balaban, sa fie repartizat la o scoala dintr-un cartier marginas al Ploiestiului.
Anii โ€˜50-โ€™60 ne dezvaluie, am putea spune, parafrazandu-l pe Joyce, portretul dascalului in tinerete: un invatator dinamic, cu o rigoare si constiinciozitate prusaca, exigent in ceea ce face, cu o tinuta simpla (un costum cumparat pe puncte de la magazinul cadrelor didactice din str.Teatrului) dar impecabila, pentru care nu exista greutati si nici lipsuri in ciuda omniprezentei acestora in viata ploiesteana de atunci. Am putea spune ca este un Iacob Balaban aflat la varsta cand fiecare om se crede nemuritor, in plina forta si energie creatoare.
Toate aceste calitati il fac remarcat si, curand, in 1969, devine director al Scolii 21. Din acest moment, omul si Scoala se proiecteaza in atentia si in constiinta ploiesteana โ€“ cel mai bun director, cea mai buna scoala generala din orasul Ploiesti. Un intreg oras vede, aude, cum aici sunt laboratoare de stiinta precum in tarile avansate, delegatii din strainatate, mai ales din Occident, chiar si din Japonia, vin si ele sa vada o scoala de top dintr-o tara a cortinei de fier. Si cum lucrurile bune precum si cele rele se raspandesc rapid, intreaga lume buna a Ploiestiului, si nu numai, ia cu asalt Scoala 21. Chiar si judeteana de partid il interogheaza pe director: de ce se agita parintii si fac memorii pentru ca si copiii lor sa fie inscrisi la aceasta scoala? Aici se face carte ! Si totul este dirijat cu o mana de fier. Este o armonie, un adevarat exercitiu de sincronizare, intre toti factorii implicati in procesul educativ: elevi, parinti, cadre didactice, dirijorul Iacob Balaban, omul nascut parca pentru a conduce Scoala 21. Si face asta cu patima (profesorul Paul Popescu il zareste intr-o dimineata, pe la ora 6, taind singur arbustii ornamentali din curtea scolii), uneori greseste, este dur cu cei din jur, cu profesorii, cu elevii, dar toti stiu ca face acest lucru in favoarea lor.
Elevii, aproximativ 20.000, cati i-au trecut prin mana, ies din scoala inarmati cu daruri-cunostinte solide, pregatire pentru viata, dar mai ales toti sunt animati de o valoare desueta astazi โ€“ iubirea de tara este valoarea principala a directorului, de fapt este reminiscenta spiritului haretist, imprimata normalistului Iacob Balaban. Si profesorul mai are o valoare pe care o impartaseste si astazi โ€“ teoria nu exista timp liber โ€“ daca vrei sa creezi, trebuie sa urmezi cumva indemnul din versurile unui alt mare ploiestean: poetul(profesorul), ca si soldatul nu are viata personala. Iata de ce, si dupa ce nu mai este director, se implica in tot felul de activitati, chiar si dupa ce se pensioneaza.
Peste tot se remarca: presedinte al CAR Invatamant, ghid ONT, apoi, dupa 1990, intra in politica devenind in trei mandate consilier judetean, este membru si, timp de un an, presedinte al Rotary Club Ploiesti. Profesorul este pe deplin un om al cetatii, un om aflat in agora, unde vocea sa este auzita, dar mai ales ascultata. Toate aceste activitati il propulseaza ca pe unul dintre membrii marcanti ai corpului didactic ploiestean, ca pe un jalon a ceea ce trebuie sa faca si sa fie astazi intreg corpul profesoral pentru a dovedi ca isi merita pozitia privilegiata de a lumina si educa generatia tanara.
๐—ฃ๐—ฟ๐—ผ๐—ณ. ๐—ฑ๐—ฟ. ๐——๐—ผ๐—ฟ๐—ถ๐—ป ๐—ฆ๐˜๐—ฎ๐—ป๐—ฒ๐˜€๐—ฐ๐˜‚ – ๐—ฉ๐—ถ๐—ฐ๐—ฒ๐—ฝ๐—ฟ๐—ฒ๐˜€๐—ฒ๐—ฑ๐—ถ๐—ป๐˜๐—ฒ ๐—ฎ๐—น ๐—ฆ๐—ผ๐—ฐ๐—ถ๐—ฒ๐˜๐—ฎ๐˜๐—ถ๐—ถ ๐—–๐˜‚๐—น๐˜๐˜‚๐—ฟ๐—ฎ๐—น๐—ฒ โ€ž๐—”๐—ง๐—ข๐—  ๐—ฃ๐—น๐—ผ๐—ถ๐—ฒ๐˜€๐˜๐—ถโ€ ๐—น๐—ฎ ๐—น๐—ฎ๐—ป๐˜€๐—ฎ๐—ฟ๐—ฒ๐—ฎ ๐—น๐˜‚๐—ฐ๐—ฟ๐—ฎ๐—ฟ๐—ถ๐—ถ โ€“ โ€ž๐—ฆ๐—ฐ๐—ผ๐—ฎ๐—น๐—ฎ ๐Ÿฎ๐Ÿญ: ๐—ข ๐—ฐ๐˜๐—ถ๐˜๐—ผ๐—ฟ๐—ถ๐—ฒ ๐—ฑ๐—ฒ ๐˜€๐˜‚๐—ณ๐—น๐—ฒ๐˜. ๐—–๐—ผ๐—ป๐˜ƒ๐—ผ๐—ฟ๐—ฏ๐—ถ๐—ฟ๐—ถ ๐—ฐ๐˜‚ ๐˜‚๐—ป ๐—บ๐—ฎ๐—ฒ๐˜€๐˜๐—ฟ๐˜‚ ๐—ฎ๐—น ๐—ถ๐—ป๐˜ƒ๐—ฎ๐˜๐—ฎ๐—บ๐—ฎ๐—ป๐˜๐˜‚๐—น๐˜‚๐—ถ โ€“ ๐—ฝ๐—ฟ๐—ผ๐—ณ. ๐—œ๐—ฎ๐—ฐ๐—ผ๐—ฏ ๐—•๐—ฎ๐—น๐—ฎ๐—ฏ๐—ฎ๐—ปโ€ (๐—˜๐—ฑ๐—ถ๐˜๐˜‚๐—ฟ๐—ฎ ๐—ฆ๐—ผ๐—ฐ๐—ถ๐—ฒ๐˜๐—ฎ๐˜๐—ฒ๐—ฎ ๐—–๐˜‚๐—น๐˜๐˜‚๐—ฟ๐—ฎ๐—น๐—ฎ ๐—ฃ๐—น๐—ผ๐—ถ๐—ฒ๐˜€๐˜๐—ถ ๐— ๐—ถ๐—น๐—ฒ๐—ป๐—ถ๐˜‚๐—น ๐—œ๐—œ๐—œ)
๐—จ๐—ฟ๐—บ๐—ฎฬ†๐—ฟ๐—ถ๐˜ฬฆ๐—ถ ๐—ฒ๐—ฝ๐—ถ๐˜€๐—ผ๐—ฑ๐˜‚๐—น ๐—–๐—ซ๐—œ ๐—ฑ๐—ถ๐—ป ๐—ฑ๐—ฎ๐˜๐—ฎ ๐—ฑ๐—ฒ ๐Ÿฎ๐Ÿฒ.๐Ÿฌ๐Ÿฏ.๐Ÿฎ๐Ÿฌ๐Ÿฎ๐Ÿฎ
๐—ฃ๐—˜๐—ฅ๐—ฆ๐—ข๐—ก๐—”๐—Ÿ๐—œ๐—ง๐—”ฬ†๐—งฬฆ๐—œ ๐—ฃ๐—Ÿ๐—ข๐—œ๐—˜๐—ฆฬฆ๐—ง๐—˜๐—ก๐—˜ โ€“ ๐—˜๐—ฃ๐—œ๐—ฆ๐—ข๐——๐—จ๐—Ÿ ๐—–๐—ซ

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow by Email