𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐏𝐋𝐎𝐈𝐄𝐒̦𝐓𝐄𝐍𝐄 – 𝐄𝐏𝐈𝐒𝐎𝐃𝐔𝐋 𝐂𝐗𝐗𝐗𝗩𝗜

George Ranetti, s-a născut la Mizil, în data de 19 octombrie 1875. A fost un scriitor, poet, dramaturg minor, publicist și umorist român, din generația post-junimistă, care a desfășurat o importantă activitate ca gazetar, la reviste precum: Moftul român, revista înființată de Ion Luca Caragiale, publicațiile Moș Teacă, Zeflemeaua, revista umoristică Furnica, revista Greerul și România din Iași.

A fost fiul lui Mathei Vasile Ranetti (sau Ranete), avocat, și al soției sale Lina, n. Ioachimescu. Vasile Ranetti a funcționat ca ajutor de primar în Mizil, în administrația Partidului Conservator. George Ranetti a avut un frate, Atanase Ranetti-Picolo (n. martie 1878), care de asemenea a urmat o carieră în presă.

A urmat liceul „Sf. Petru şi Pavel” din Ploieşti şi a început să scrie încă din clasa a 7-a, pentru „Adevărul literar”. După absolvire a frecventat cursurile Facultăţii de Drept, din Bucureşti, fără însă să le termine.

După propria mărturie, a debutat la doisprezece ani, fiind elev în clasa a treia de liceu, sub pseudonimul Rolla în Gazeta Buzăului, „o mică foiță săptămânală”, cu un articol de apărare a politicii tatălui său, intitulat „Cum am debutat”. A scris din clasa a șaptea , sub pseudonimul Namuna, pentru Adevărul literar (1896-1897).

Între 1897 – 1898, a lucrat ca funcţionar la Poştă, după care s-a dedicat presei. A făcut gazetărie la Moftul român, revista lui Ion Luca Caragiale.

Folosind pseudonimul Tarascon, a publicat primul său volum de versuri umoristice, „Dom Paladu”, în 1899, reeditat în 1902. A colaborat și la Epoca, Lupta, Pagini literare, Povestea vorbei. Scriitor prolific, dotat cu umor și vervă satirică, scrie texte facile. George Călinescu scria despre G. Ranetti că „debita miticisme cu aer de pince-sans-rire și compunea poezii franceze din idiotisme române traduse vorbă cu vorbă”. A semnat cu pseudonimele Romeo, Tarascon, Gh. Biciușcă, Jorj Delamizil, Chiriac-Napadarjan, Contele de Tekirghiol, Prințul Ghiță, Coco, Cyrano, Sandernagor, sau Ghiță Delagambrinus.

Între 1899 – 1901 a condus publicaţiile Moş Teacă, iar între 1901 – 1904 Zeflemeaua. În anul 1904, împreună cu N. D. Ţăranu, a înfiinţat, condus şi scris revista umoristică Furnica.

Între 1917 – 1918 a scos la Iaşi o altă revistă umoristică, Greerul, împreună cu P. Locusteanu.

A dus o viaţă în sărăcie, pe care a ironizat-o de nenumărate ori. În ciuda lipsurilor materiale, scrierile sale sunt pline de umor şi de energie, dar pe alocuri superficiale, din cauza grabei cu care scria. A scris şi o piesă-parodie de teatru comic, „Romeo şi Julieta la Mizil” în care ironizează moravurile politice româneşti.

Se stinge din viață la data de 2 mai 1928, în București.

𝐒𝐮𝐫𝐬𝐚: 𝗪𝗶𝗸𝗶𝗽𝗲𝗱𝗶𝗮 / 𝗚𝗹𝗼𝗯𝗮𝗹 𝗜𝗻𝗳𝗼

𝐔𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐭̦𝐢 𝐞𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐂𝐗𝐗𝐗𝗩𝗜𝗜 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝟮𝟱.𝟬𝟮.𝟐𝟎𝟐𝟯