𝗠𝗮𝗿𝗴𝗮𝗿𝗲𝘁𝗮 𝗣𝗢𝗚𝗢𝗡𝗔𝗧 (𝟭𝟵𝟯𝟯-𝟮𝟬𝟭𝟰)
Actriţă preţuită pentru iscusinţa potenţării substanţei interpretative, pentru rigoarea şi nuanţarea ipostazelor impresionante sau nostime ce reliefează resursele inepuizabile ale stilului de joc şi afinitatea sa îndeosebi pentru rolurile dense.
„𝐸𝑥𝑖𝑠𝑡𝑎̆ 𝑜 𝑏𝑜𝑔𝑎̆𝑡̧𝑖𝑒 𝑖𝑚𝑒𝑛𝑠𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑛𝑢𝑎𝑛𝑡̧𝑒 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑒 𝑝𝑜𝑡̧𝑖 𝑖𝑛𝑣𝑒𝑛𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑠𝑒𝑎𝑟𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑠𝑒𝑎𝑟𝑎̆, 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑎𝑐𝑜𝑙 𝑙𝑎 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑎𝑐𝑜𝑙, 𝑑𝑎𝑟 𝑖̂𝑛 𝑎𝑠̧𝑎 𝑓𝑒𝑙 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑢-𝑡̧𝑖 𝑠𝑢𝑟𝑝𝑟𝑖𝑛𝑧𝑖 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒𝑛𝑒𝑟𝑖𝑖. 𝑈𝑛 𝑎𝑐𝑡𝑜𝑟 𝑏𝑢𝑛 𝑛𝑢 𝑗𝑜𝑎𝑐𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑑𝑜𝑢𝑎̆ 𝑜𝑟𝑖 𝑙𝑎 𝑓𝑒𝑙. 𝑇𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑖̂𝑛𝑠𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑖 𝑓𝑙𝑒𝑟 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑜𝑏𝑠𝑒𝑟𝑣𝑖 𝑎𝑠𝑡𝑎. 𝐴𝑐𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑛𝑢 𝑒 𝑟𝑖𝑔𝑙𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑐𝑢𝑙. 𝐼𝑛𝑠𝑡𝑟𝑢𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑠𝑎̆𝑢 𝑑𝑒 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑜𝑚𝑢𝑙 𝑠̧𝑖 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎𝑛𝑡𝑎̆ 𝑒 𝑠𝑡𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑙𝑢𝑖 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑟𝑎̆” (𝑀𝑎𝑟𝑔𝑎𝑟𝑒𝑡𝑎 𝑃𝑜𝑔𝑜𝑛𝑎𝑡, „𝑈𝑛 𝑎𝑐𝑡𝑜𝑟 𝑏𝑢𝑛 𝑛𝑢 𝑗𝑜𝑎𝑐𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑑𝑜𝑢𝑎̆ 𝑜𝑟𝑖 𝑙𝑎 𝑓𝑒𝑙”, 𝐴𝑙𝑚𝑎𝑛𝑎ℎ𝑢𝑙 𝑟𝑒𝑣𝑖𝑠𝑡𝑒𝑖 𝑇𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢𝑙 „𝐺𝑜𝑛𝑔 ’84”, 𝑝. 147).
Originară din Moldova , marea actriță s-a născut la 6 martie 1933 ĂŽn Iaşi. Tatăl, Alexandru Pogonat, a fost jurist și ofițer, mort ĂŽn război ĂŽn prima linie atunci când armata română a trecut Prutul. Mama ei a fost o actriță renumită a acelor vremuri, se numea Anastasia Ferichidis (la origine) cu nume de scena Sia Ferichide-Botez. După absolvirea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică (1959), Margareta-Caliopi Pogonat (numele complet, la naștere), s-a ĂŽntors pe scena Botoşaniului şi apoi pe cea a NaĹŁionalului ieşean, unde a interpretat roluri precum Ada – fiica Profesorului din ,,Passacagila” de Titus Popovici, din „Cezar şi Cleopatra” de G. B. Shaw sau Neli din „Febre” de Horia Lovinescu.
În 1962 se transferă la teatrul din Ploieşti, unde va juca până ĂŽn 1973, când va intra ĂŽn trupa teatrului „Nottara” din Capitală şi de unde va reveni la Ploieşti ĂŽn 1991 (fiind distribuită ĂŽn spectacolele cu „Dragă mincinosule”, comedie după scrisorile lui G. B. Shaw şi ale Stellei Campbell de Jerome Kilty, ĂŽn regia Nicoletei Toia, „ToĹŁi erau fiii mei” de Arthur Miller, ĂŽn regia şi decorurile lui Yannis Veakis ş.a.).
„𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑚𝑎̆ 𝑔𝑎̂𝑛𝑑𝑒𝑠𝑐 𝑙𝑎 𝑃𝑙𝑜𝑖𝑒𝑠̧𝑡𝑖-𝑑𝑒𝑐𝑙𝑎𝑟𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑟𝑖𝑡̧𝑎 𝑛𝑢 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑙𝑡-, 𝑚𝑎̆ 𝑐𝑜𝑝𝑙𝑒𝑠̧𝑒𝑠𝑐 𝑎𝑚𝑖𝑛𝑡𝑖𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑠̧𝑖 𝑑𝑒𝑣𝑖𝑛 𝑏𝑟𝑢𝑠𝑐 𝑠𝑒𝑛𝑡𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡𝑎𝑙𝑎̆ – 𝑓𝑜𝑠̧𝑡𝑖𝑖 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑔𝑖, 𝑡𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢𝑙, 𝑏𝑢𝑙𝑒𝑣𝑎𝑟𝑑𝑢𝑙 𝑐𝑢 𝑐𝑎𝑠𝑡𝑎𝑛𝑖, 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧𝑎𝑛𝑡𝑎 𝑔𝑎𝑟𝑎̆ 𝑣𝑒𝑐ℎ𝑒, 𝑓𝑒𝑏𝑟𝑎 𝑝𝑟𝑒𝑚𝑖𝑒𝑟𝑒𝑙𝑜𝑟, 𝑎𝑡𝑎̂𝑡𝑒𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑗𝑒, 𝑟𝑜𝑙𝑢𝑟𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠-𝑎𝑢 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑜𝑝𝑖𝑡 𝑐𝑢 𝑡𝑖𝑛𝑒𝑟𝑒𝑡̧𝑒𝑎 𝑚𝑒𝑎 𝑑𝑒-𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑠̧𝑖 𝑚𝑖-𝑎𝑢 𝑎𝑐𝑎𝑝𝑎𝑟𝑎𝑡-𝑜 … 𝐷𝑒 𝑐𝑎̂𝑡𝑒 𝑜𝑟𝑖 𝑟𝑒𝑣𝑖𝑛 𝑙𝑎 𝑃𝑙𝑜𝑖𝑒𝑠̧𝑡𝑖, 𝑚𝑎̆ 𝑠𝑖𝑚𝑡 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑒𝑡𝑒𝑛𝑖. 𝐴𝑚 𝑎𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑚𝑢𝑙𝑡̧𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑒𝑡𝑒𝑛𝑖; 𝑎𝑚 𝑖̂𝑚𝑝𝑎̆𝑟𝑡̧𝑖𝑡 𝑖̂𝑚𝑝𝑟𝑒𝑢𝑛𝑎̆ 𝑠̧𝑖 𝑏𝑖𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑠̧𝑖 𝑔𝑟𝑒𝑢𝑙 𝑝𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑧𝑒𝑐𝑒 𝑎𝑛𝑖. 𝑀𝑖𝑒 𝑚𝑖 𝑠𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑒 𝑜 𝑣𝑖𝑎𝑡̧𝑎̆!. .. ” (𝑀𝑎𝑟𝑔𝑎𝑟𝑒𝑡𝑎 𝑃𝑜𝑔𝑜𝑛𝑎𝑡, „𝑆̧𝑖 𝑒𝑢 𝑎𝑚 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑝𝑙𝑜𝑖𝑒𝑠̧𝑡𝑒𝑎𝑛𝑐𝑎̆ … “, 𝐹𝑜𝑎𝑖𝑒𝑟𝑢𝑙 𝑐𝑢 𝑠𝑢𝑟𝑝𝑟𝑖𝑧𝑒 – 𝑠𝑢𝑝𝑙𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑐𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙-𝑎𝑟𝑡𝑖𝑠𝑡𝑖𝑐 𝑎𝑙 𝑐𝑎𝑖𝑒𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑝𝑟𝑜𝑔𝑟𝑎𝑚 𝑇𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢𝑙 𝑀𝑢𝑛𝑖𝑐𝑖𝑝𝑎𝑙 𝑃𝑙𝑜𝑖𝑒𝑠̧𝑡𝑖 – 1987, 𝑝. 6).
Aici s-a remarcat ĂŽn interpretarea unor personaje (din peste 25 de premiere) cum ar fi: Wanda din „GaiĹŁele” (1963) de Al. KiriĹŁescu; Emilia din „ReĹŁeta lui Makropulos” (1965) de K. Capek; Marie Pert din „Priveşte, ĂŽnger, spre casă” (15 aprilie 1967), dramatizare de Ketty Frings după romanul lui Thomas Wolfe, ĂŽn regia lui Emil Mandric; Doamna Maria din „Petru Rareş” (1968) de Horia Lovinescu, ĂŽn regia aceluiaşi Emil Mandric; Vet.a din „O noapte furtunoasă” (24 mai 1968) de I. L. Caragiale, ĂŽn regia lui Romulus Vulpescu; Doamna din „Cameristele” (1969) de Jean Genat; Elena Cuza din „Cuza Vodă” ( 1971 ), de Mircea Ştefănescu; Lona Hessel din „Stâlpii societ.ăţii”(l973) de H. Ibsen („Margareta Pogonat i s-a opus (consulului Bemick, interpretat de C. Revent – n.n.) cu armele unei feminităţi suple şi inteligente. Jocul ei discret e luminat pe dinăuntru de un fel de ĂŽnĹŁelegere calmă şi caldă; o aură de gesturi mici, de expresii abia schiĹŁate, de jumătăţi de zâmbet, de intonaĹŁii ce-i aparĹŁin ĂŽn exclusivitate pluteşte mereu ĂŽn jurul ei” (Ileana Popovici, Teatrul, an. XVIII, nr. 6/1973, p. 78 ş.a.
În almanahul „Gong ’84”, Margareta Pogonat mărturiseşte că „𝑎 𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑡 𝑝𝑟𝑖𝑛, 𝑐𝑢, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑡𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢 … 𝑇𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢𝑙 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑟𝑎𝑡̧𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑚𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡𝑎. 𝑀𝑒𝑠𝑒𝑟𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑐𝑡𝑜𝑟 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑓𝑖 𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑡𝑖𝑣 𝑑𝑒 𝑎 𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡𝑎”.
Şi actriĹŁa a dovedit-o nu numai ĂŽn teatru, ci şi ĂŽn filme de succes, cum ar fi: „Două lozuri” (1957), „Lumină de iulie” (1963), „Meandre” (1966), ,,Apoi s-a născut legenda” (1968), „TinereĹŁe fără bătrâneĹŁe” (1969), „Pope Joan” (1971), „Drum ĂŽn penumbră” (1972), ,,Zestrea” (1972), ,,Dragostea ĂŽncepe vineri” (1973), „Pistruiatul” (1974), „Actorul şi sălbaticii” (1975) etc.
De menĹŁionat faptul că ĂŽn 1988 actriĹŁa obĹŁinea premiul revistei „Teatrul” ca o ĂŽncununare a calităţilor sale actoriceşti.
După 1989 actriĹŁa va reveni la Ploieşti pentru a nu mai fi „copleşită de amintiri … “. ,,𝐹𝑜𝑠̧𝑡𝑖𝑖 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑔𝑖, 𝑡𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢𝑙, 𝑏𝑢𝑙𝑒𝑣𝑎𝑟𝑑𝑢𝑙 𝑐𝑢 𝑐𝑎𝑠𝑡𝑎𝑛𝑖, 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧𝑎𝑛𝑡𝑎 𝑔𝑎𝑟𝑎̆ 𝑣𝑒𝑐ℎ𝑒, 𝑓𝑒𝑏𝑟𝑎 𝑝𝑟𝑒𝑚𝑖𝑒𝑟𝑒𝑙𝑜𝑟 … ” 𝑛-𝑎𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑓𝑜𝑠𝑡 „𝑎𝑚𝑖𝑛𝑡𝑖𝑟𝑖 𝑐𝑜𝑝𝑙𝑒𝑠̧𝑖𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 … “.
𝐔𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐭̦𝐢 𝐞𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐂𝐗𝐗𝐗𝗜𝐗 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝟭𝟭.𝟬𝟯.𝟐𝟎𝟐𝟯
𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐏𝐋𝐎𝐈𝐄𝐒̦𝐓𝐄𝐍𝐄 – 𝐄𝐏𝐈𝐒𝐎𝐃𝐔𝐋 𝐂𝐗𝐗𝐗𝗩𝗜𝗜𝗜

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow by Email