𝐄𝐮𝐠𝐞𝐧 𝐎𝐍𝐎𝐅𝐑𝐀𝐒̦ (n. 𝟏𝟗𝟑𝟏 – d. 𝟏𝟗𝟗𝟏)
Eugen Onofraș (n. 8 oct. 1931 în satul Tăbălăieşti, com Avereşti, jud. Vaslui, în fostul raion Huşi – d. 22 ianuarie 1991, Ploiești) a fost un renumit profesor de matematică care a predat la actualul Colegiu Național „Mihai Viteazul” din Ploiești.
În copilărie, familia profesorului a fost nevoită să locuiască în diverse localităţi ale Moldovei, datorită faptului că tatăl său a fost mutat cu serviciul în fostele judeţe Fălciu, Baia, Iaşi, până în toamna anului 1938, când ajunge în comuna Copou din Iaşi. Aici, elevul Eugen Onofraş urmează primele trei clase ale Şcolii Elementare din localitate. În toamna anului 1940, tatăl său este mutat cu serviciul în comuna Boteni–Muscel (jud. Argeş), dar restul familiei rămâne la Copou pentru că cei doi copii începuseră un nou an şcolar. După terminarea anului şcolar, familia se reuneşte la Boteni. Totuşi, toamna anului 1941 aduce o nouă schimbare. Toată familia se mută la Huşi şi rămâne mai mult timp. Eugen Onofraş urmează aici clasa a IV-a elementară şi apoi clasele V-VIII la liceul „Cuza Vodă”, pe care l-a absolvit în 1950. Elev eminent, a lăsat peste ani o frumoasă amintire profesorilor şi colegilor săi de liceu, un exemplu minunat, ce a fost dat multora din generaţiile ulterioare.
În vara anului 1950 este admis, prin concurs cu rezultate remarcabile, ca student al Facultăţii de Matematică şi Fizică – secţia matematică – a Universităţii „A. I. Cuza” din Iaşi. A urmat cursurile anilor I şi II, în anii universitari 1950-1951 şi 1951-1952, obţinând rezultate deosebite la învăţătură, fapt ce a făcut ca decanatul facultăţii să-l recomande pentru a continua studiile în fosta U.R.S.S. (nu a fost admis datorită originii sale sociale, tatăl dânsului fiind arestat în toamna anului 1949 şi eliberat în decembrie 1956).
Mai mult, i se refuză înscrierea în anul III (toamna anului 1952), pe baza actelor existente la dosarul său, depus la înscrierea în facultate, fiind nevoit să se angajeze ca profesor suplinitor de matematică, în perioada 15 ianuarie 1953 – 18 august 1953, la şcoala elementară din comuna Buneşti, judeţul Vaslui. În urma intervenției ministrului învățâmântului din acea perioadă, profesorul Ilie Murgulescu, Eugen Onofraș va fi reînscris în anul al III-lea, începând cu toamna anului 1953, cu toate drepturile avute la sfârşitul anului al II-lea. Cu toate că termină facultatea cu o medie care îl situa printre primii, cu drept de repartizare în învățământul superior, el va fi repartizat la liceul din Târgu-Ocna ca într-un final, după intervenţia secţiei de învăţământ a regiunii Iaşi, să se angajeze ca profesor de matematică la liceul „Cuza Vodă” din Huși. A funcţionat în această unitate de învăţământ până la 31 august 1962, când a fost transferat, la cerere, împreună cu soţia sa, în oraşul Ploieşti.
Se căsătorise, în 20 ianuarie 1956, cu Smecat Viorica, pe atunci profesoară la liceul „Mihail Kogălniceanu” din Huşi (Viorica Onofraș, viitoarea profesoară de matematică la Liceului „Mihai Viteazul”).
De la 1 septembrie 1962 până la 31 august 1963 a funcţionat la secţia serală a Liceului „Mihai Viteazul” Ploieşti (la Rafinăria Teleajen), care se desfiinţează în anul şcolar următor şi profesorul este transferat la Liceul „I. L. Caragiale” Ploieşti, pentru următorii doi ani. La cerere, se transferă la Liceul nr. 2 – Ploieşti (1 septembrie 1965), care, din februarie 1974, se va numi Liceul „Mihai Viteazul” şi rămâne până la data decesului.
Pe lângă sarcinile obişnuite ale muncii la catedră, a mai avut şi alte activităţi în cadrul Liceului nr. 2 sau mai târziu „Mihai Viteazul”. A fost mult timp numit şeful Catedrei de matematică, calitate în care s-a preocupat de buna desfăşurare a activităţilor specifice, s-a preocupat de apariţia unor rubrici ale Revistei Liceului, răspundea de buna desfăşurare a tuturor concursurilor de matematică organizate de liceu.
Participă la mai multe consfătuiri ale Ministerului Educației și Învățământului (M.E.I) şi ale Societăţii de Ştiinţe Matematice (Tulcea 1966, Bucureşti 1970, Bucureşti 1971, Bacău, Sinaia etc.). Prin Ordinul M.E.I. nr. 1465/26 iulie 1972, este numit în Comisia pentru învăţământul matematicii din cadrul M.E.I. Acest lucru se întâmplă de mai multe ori, făcând parte din comisii care organizau Concursul de Matematică sau elaborau programe şi manuale şcolare. În paralel cu activitatea didactică, a desfăşurat o bogată și susținută activitate în cadrul Societăţii de ştiinţe Matematice.
Anul 1983 a fost remarcabil în activitatea sa publicistică. Editura Academiei îi publică una dintre cărţile sale, scrisă în colaborare cu profesorii Dan I. Brânzei, Sebastian Aniţa şi Gh. Isvoranu, numită „Bazele raţionamentului geometric”. În acelaşi an, apare la Editura Didactică şi Pedagogică lucrarea: „Metode de rezolvare a problemelor de matematică în liceu.” Acest volum a fost scris de Eugen Onofraș în colaborare cu prof. Eremia Georgescu-Buzău.
Publică articole în Revista de Pedagogie. Unul dintre acestea este „Recapitularea finală la matematică, în clasa a XI-a”. Părerea sa este că „am evidenţiat ideea că recapitularea, ca etapă a instruirii, nu trebuie să fie identificată cu repetarea. Ultima fiind necesară pentru recapitulare, este departe de a fi componenta principală a acesteia. Este o mare eroare să se transforme lecţia de recapitulare într-o lecţie de verificare frontală a cunoştinţelor din unul sau mai multe capitole. Recitarea de către elev a unor definiţii şi propoziţii matematice nu este în măsură să facă dovada pregătirii sale.”
Poate cel mai important aspect al activităţii sale îl reprezintă rezultatele deosebite în pregătirea elevilor pentru a promova în trepte superioare de învăţământ sau pentru a câştiga locuri pe podium la concursurile de matematică interne si internaţionale. La Olimpiada Internatională de la Lienz-Tirolul de Est, din anul 1976, trei dintre cei şase participanţi au fost elevii profesorului Eugen Onofraş: Buzeţeanu Şerban, Manole Silvan şi Macarie Ion, ultimii doi obţinând premiul al III lea. Anul 1986 aduce premiul I, la Olimpiada internaţională de matematică de la Varşovia, lui Marius Dabija, îndrumat fiind tot de profesorul Onofraş. Aproape în fiecare an au fost evidenţiaţi elevi de-ai profesorului la concursurile naţionale şi internaţionale.
S-a stins prematur din viață, pe 22 ianuarie 1991 (avea doar 59 de ani), în urma unui atac de cord.
𝐒𝐮𝐫𝐬𝐚: 𝐕𝐨𝐥. 𝟒 𝐚𝐥 𝐑.𝐎.𝐌.𝐀.𝐈. 𝐄𝐝𝐮𝐜𝐚𝐭𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐉𝐨𝐮𝐫𝐧𝐚𝐥 (𝐑𝐄𝐉) – 𝟐𝟎𝟎𝟗
𝐔𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐭̦𝐢 𝐞𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐂𝐗𝐗𝐕𝐈𝐈𝐈 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝟏𝟐.𝟏𝟏.𝟐𝟎𝟐𝟐
𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐏𝐋𝐎𝐈𝐄𝐒̦𝐓𝐄𝐍𝐄 -𝐄𝐏𝐈𝐒𝐎𝐃𝐔𝐋 𝐂𝐗𝐗𝐕𝐈𝐈

One thought on “𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐏𝐋𝐎𝐈𝐄𝐒̦𝐓𝐄𝐍𝐄 -𝐄𝐏𝐈𝐒𝐎𝐃𝐔𝐋 𝐂𝐗𝐗𝐕𝐈𝐈

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow by Email