𝐀𝐍𝐃𝐑𝐄𝐈 𝐆𝐇. 𝐈𝐎𝐀𝐂𝐇𝐈𝐌𝐄𝐒𝐂𝐔 (𝟏𝟖𝟔𝟖 – 𝟏𝟗𝟒𝟑)
Andrei Gh. Ioachimescu s-a născut la Ploiești, în data de 31 octombrie 1868, fiind un apreciat inginer constructor (diplomă, Bucureşti, 1892) şi matematician (licenţă, Paris, 1894).
Chiar dacă tatăl său a fost un agricultor și podgorean de pe lângă Ploiești, rădăcinile lui Andrei Ioachimescu se trag din Transilvania de unde, străbunicul său, preotul Ioachim Ioachimescu (ctitor al bisericii Sf. Vasile din Ploiești), a fost nevoit să se refugieze în urma condamnării sale la spânzurătoare pentru că a participat la răscoala lui Horea (1784), stabilindu-se la Câmpulung Muscel.
Bunicul lui Andrei Ioachimescu a fost de asemenea preot, la Ploiești, ca și unchiul său, Nicolae Ioachimescu, la a cărui școală particulară a urmat Andrei Ioachimescu clasa întâi primară (Nicolae Ioachimescu a fost deasemenea preot la biserica Sf. Vasile din Ploiești și unul dintre participanții importanți la evenimentele din 1870 cunoscute sub numele de Republica de la Ploieşti).
După terminarea școlii primare a trecut la Școala comercială inferioară din Ploiești (1880-1886) și apoi la Școala comercială superioară din București (1886-1887).
În toamna anului 1887 reușește printre primii în anul preparator al Școlii de poduri și șosele (din 1920 Institutul Politehnic), după care în anul 1888 este admis primul la examenul pentru anul întâi.
Deși se simțea atras de Facultatea de Matematică, nu putea să se înscrie acolo deoarece, absolvind școala comercială nu avea bacalaureatul. Dacă pentru înscrierea la Universitate era necesar bacalaureatul, dar nu se susţinea examen, la Școala de poduri și șosele nu era necesar bacalaureatul, dar se susținea un exigent examen de admitere.
În timpul studiilor a fost remarcat pentru inteligența și puterea de muncă de către profesorii săi, Spiru Haret și David Emmanuel.
După ce absolvă, în 1892, Școala de poduri și șosele, fiind numit inginer, este trimis de Regia monopolurilor statului la Paris, pentru studii.
Acolo urmează şcola de arte și manufacturi , dar, așa cum era de așteptat, își îndeplinește și o dorință mai veche, înscriindu-se la Universitate pentru studierea matematicii.
A audiat cursurile unor profesori celebrii: Emile Picard, Gaston Darboux, Henri Poicaré etc, luându-și licența la Sorbona în anul 1894.
Reîntors în țară, a îndeplinit funcții importante în cadrul unor instituții particulare sau de stat, dar și în domeniul învăţământului.
Două componente ale activității sale neobosite, dusă pe mai multe fronturi, îl impun posterității: cea de profesor și mai ales cea de redactor la Gazeta Matematică… începând chiar cu primul număr, din 15 septembrie 1895, în care îi apare articolul „Suprafața și volumul produs prin rotația unui cerc sau poligon regulat ce se învârtește în jurul unei drepte oarecare din planul său”, Andrei Ioachimescu va publica de-a lungul anilor, probleme numeroase, note matematice și articole (23 în total).
Cariera de profesor de matematică o începe imediat după revenirea în țară, în anul 1894, fiind angajat la Școala de telegrafie. În anul 1896 se mută la Facultatea de Științe a Universității din București unde este numit conferențiar de algebră superioară. Aici îl va suplini pe profesorul Spiru Haret, cât acesta a îndeplinit funcția de ministru al Instrucțiunilor Publice.
În anul 1908 devine titularul catedrei de mecanică rațională, la Școala de poduri și șosele, fiind unul dintre cei mai străluciți profesori ai acesteia (devenită între timp Politehnica din București).
În anul 1904 a publicat o apreciată culegere de algebră care avea să se reediteze ajungând la ediția a V-a în anul 1968… Andrei Ioachimescu a mai publicat și alte lucrări didactice și științifice, în total 42 de titluri, multe dintre ele apărute în colecția Gazetei Matematice.
Datorită atașamentului entuziast și dezinteresat față de publicația care va avea un mare merit în formarea școlii matematice românești, Andrei Gh. Ioachimescu a primit, din partea celorlalţi membri, titulatura de „stâlp al Gazetei Matematice”, la fel ca Gheorghe Țițeica, Ion Ionescu și Vasile Cristescu.
Distinsul profesor avea să moară în anul 1943, la vârsta de 74 de ani, fiind înmormântat la Ploiești, în cavoul familiei Ioachimescu din Cimitirul Viișoara.
𝐔𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐭̦𝐢 𝐞𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐗𝐂 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝟏𝟔 𝐨𝐜𝐭𝐨𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟏.
𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐏𝐋𝐎𝐈𝐄𝐒̦𝐓𝐄𝐍𝐄 – 𝐄𝐏𝐈𝐒𝐎𝐃𝐔𝐋 𝐋𝐗𝐗𝐗𝐈𝐗