𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐏𝐋𝐎𝐈𝐄𝐒̦𝐓𝐄𝐍𝐄 – 𝐄𝐏𝐈𝐒𝐎𝐃𝐔𝐋 𝐋𝐗𝐗𝐗𝐕𝐈

Radu Tudoran (pseudonimul literar a lui Nicolae Bogza) a fost lingvist, traducător și prozator român, fratele cel mai mic al muzicianului Alexandru Bogza (1895 – 1973) și al scriitorului Geo Bogza (1908 – 1993), autorul unor romane de mare succes, printre care se numara și 𝑈𝑛 𝑝𝑜𝑟𝑡 𝑙𝑎 𝑟𝑎̆𝑠𝑎̆𝑟𝑖𝑡 (1941, debutul său ca romancier) și celebrul 𝑇𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑝𝑎̂𝑛𝑧𝑒𝑙𝑒 𝑠𝑢𝑠! (1954). Este și autorul ciclului de romane dedicat României secolului al XX-lea, 𝑆𝑓𝑎̂𝑟𝑠̦𝑖𝑡 𝑑𝑒 𝑚𝑖𝑙𝑒𝑛𝑖𝑢.

Nostalgia puternică manifestată față de călătoria pe mări a moștenit-o probabil de la tatăl său, Alexandru Bogza, funcționar al marinei comerciale. După terminarea Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu, în anul 1930, și, apoi, a Școlii Militare de Ofițeri de la Sibiu, în anul 1932, funcționează timp de șase ani (1932 – 1938), ca ofițer al Armatei Române.

Renunță la cariera militară în anul 1938, an în care debutează cu un reportaj în revista „Lumea românească”, condusă de Zaharia Stancu. Există, desigur, o relație evidentă între demisia sa din armată și primele sale reușite literare. Tot acum, își schimbă numele literar din Nicolae Bogza în Radu Tudoran, pentru a nu sugera nici un fel de legătură directă cu fratele său.

În 1940 i-a apărut prima carte, volumul de nuvele 𝑂𝑟𝑎𝑠̦𝑢𝑙 𝑐𝑢 𝑓𝑒𝑡𝑒 𝑠𝑎̆𝑟𝑎𝑐𝑒. În anul următor (1941) îi apare 𝑈𝑛 𝑝𝑜𝑟𝑡 𝑙𝑎 𝑟𝑎̆𝑠𝑎̆𝑟𝑖𝑡, roman care evoca Basarabia și portul Odessa, astfel că din motive politice, a trecut în conul de umbră al uitării odată cu venirea la putere a regimului comunist. Acest roman, scris cu eleganța firească a omului Radu Tudoran, analiza cu o luciditate necruțătoare lumea pan-slavistă aflată sub controlul rus-sovietic.

În timp ce fratele său, Geo Bogza, s-a descurcat cu abilitate în meandrele politice ale anilor 1945-1947, fiind favorabil comunismului, Radu Tudoran, mai puțin prudent sau mai inconștient (după punctele de vedere), a scris articole în care critica deopotrivă extremismul de dreapta și politica sovietică. Tot în această perioadă tulbure pentru România a continuat să scrie și să publice, a strâns bani, s-a stabilit la Brăila, și început construirea unei goelete cu care spera să plece în lume.

Spre sfârșitul anului 1947, când controlul sovieticilor asupra României deveni total, Radu Tudoran este total marginalizat. Conform spuselor sale, citat fiind dintr-un interviu acordat Marinei Spalas și publicat în Revista „Contemporanul” numărul 15 din 1992 : 𝐷𝑢𝑝𝑎̆ 1947 𝑎𝑚 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑖̂𝑛𝑚𝑜𝑟𝑚𝑎̂𝑛𝑡𝑎𝑡, 𝑛𝑖𝑚𝑒𝑛𝑖 𝑛-𝑎 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑜𝑚𝑒𝑛𝑖𝑡 𝑑𝑒 𝑚𝑖𝑛𝑒 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑑𝑎𝑐𝑎̆ 𝑖̂𝑠̦𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑑𝑢𝑐𝑒𝑎 𝑐𝑖𝑛𝑒𝑣𝑎 𝑎𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑠𝑎̆-𝑚𝑖 𝑣𝑎̂𝑟𝑒 𝑜 𝑠𝑢𝑙𝑖𝑡̦𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑎𝑠𝑡𝑒. Totuși, nu este supus prigoanei Securității sau închisorii. Aflat în dizgrație editorială, alege traducerile, în special din autori ruși și sovietici, ca mijloc de menținere a contactului cu literatura și ca mijloc de existență.

Revine pe scena literară cu un aparent anodin și inofensiv roman pentru tineret, socotit de unii critici literari „roman de consum”, anume 𝑇𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑝𝑖̂𝑛𝑧𝑒𝑙𝑒 𝑠𝑢𝑠! publicat în anul 1954. Romanul, scris cu mare talent narativ și descriptiv, este puternic influențat de pasiunea pentru aventură a autorului și devine aproape instantaneu un succes răsunător la publicul de toate vârstele, aprinzând imaginația a milioane de tineri români pentru câteva generații. Descrie călătoria pe care Radu Tudoran nu a mai putut să o facă în 1948. Modelul său de navigator l-a constituit Joshua Slocum⁠ (un scotian, naturalizat american, prima persoană care a navigat singură în jurul lumii), aidoma căruia ar fi vrut să plece în jurul lumii. Deși propria sa goeletă rămăsese neterminată, succesul romanului a fost atât de mare încât goeleta „Speranța” (cum intenționa să o numească) a fost efectiv realizată în 1968, la comanda studioului cinematografic „București” (la șantierul naval din Tulcea și în rada portului Brăila, cu ajutorul uzinelor de utilaj greu „Progresul”), pentru turnarea filmului inspirat de roman: 𝑇𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑝𝑖̂𝑛𝑧𝑒𝑙𝑒 𝑠𝑢𝑠! de Mircea Mureșan. În 1976, acesta a fost ecranizat pentru televiziune.

Radu Tudoran a trăit retras până la sfârșitul vieții sale, dar a publicat numeroase best-seller-uri. În 1977, numărul total al exemplarelor din cărțile sale – aproape fiecare reeditată de mai multe ori – depășea cu mult 1.500.000 de exemplare tipărite. Proiectul său cel mai ambițios din punct de vedere literar rămâne ciclul de șapte romane 𝑆𝑓𝑎̂𝑟𝑠̦𝑖𝑡 𝑑𝑒 𝑚𝑖𝑙𝑒𝑛𝑖𝑢, scris cu o transparență și o naturalețe atât de firească încât un cititor mai puțin experimentat nu va sesiza puterea și eleganța stilului ce l-au caracterizat pe Radu Tudoran încă de la publicarea romanului 𝑈𝑛 𝑝𝑜𝑟𝑡 𝑙𝑎 𝑟𝑎̆𝑠𝑎̆𝑟𝑖𝑡. 𝑆𝑓𝑎̂𝑟𝑠̦𝑖𝑡 𝑑𝑒 𝑚𝑖𝑙𝑒𝑛𝑖𝑢 este o frescă complexă a societății românești a secolului XX, fiind ciclul căruia talentatul prozator i-a închinat toată puterea sa creatoare a ultimilor săi 20 de ani de viață.

A avut întotdeauna, printre femei, faima unui bărbat distins și cuceritor, inclusiv după vârsta de 60 de ani. În ultimul an al vieții a lucrat la al șaptelea roman din ciclul 𝑆𝑓𝑎̂𝑟𝑠̦𝑖𝑡 𝑑𝑒 𝑚𝑖𝑙𝑒𝑛𝑖𝑢, 𝑆𝑢𝑏 𝑧𝑒𝑟𝑜 𝑔𝑟𝑎𝑑𝑒, în care era vorba de perioada de ocupație sovietică, din 1944 și până în 1953.

A murit în dimineața zilei de 18 noiembrie 1992, la Spitalul Fundeni, din cauza unei boli a arterelor, după mai multe intervenții chirurgicale care n-au reușit să-l salveze.

𝐔𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐭̦𝐢 𝐞𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐋𝐗𝐗𝐗𝐕𝐈𝐈 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝟐𝟒 𝐬𝐞𝐩𝐭𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟏.