𝐆𝐄𝐎 𝐁𝐎𝐆𝐙𝐀 (𝟎𝟔.𝟎𝟐.𝟏𝟗𝟎𝟖 – 𝟏𝟒.𝟎𝟗.𝟏𝟗𝟗𝟑)
𝐆𝐞𝐨 𝐁𝐨𝐠𝐳𝐚 a fost un scriitor, jurnalist, poet român, teoretician al avangardei. Se naște la 6 februarie 1908 la Blejoi, lângă Ploiești, fiu al lui Alexandru Bogza și al Elenei.
Școala primară o face la Ploiești ĂŽntre anii 1915-1919 la școala primară nr. 5. Între anii 1921-1925 este elev la școala din Galați, Constanța. În anul 1926 se stabilește la Buştenari, județul Prahova, iar ĂŽn anul 1928, 𝐆𝐞𝐨 𝐁𝐨𝐠𝐳𝐚 editează, ca director, revista „Urmuz”. Între anii 1929-1933 colaborează la „Vremea”, „Cuvântul liber”, „Lumea românească”, „Azi”. În anul 1948, 𝐆𝐞𝐨 𝐁𝐨𝐠𝐳𝐚 este ales membru corespondent al Academiei Române.
Debutul literar se produce în anul 1929, cu volumul „Jurnal de sex”. În anul 1966, începe colaborarea săptămânala la revista, „Contemporanul”. În anul 1978 este distins cu Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor.
A fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, autor al câtorva din textele ei definitorii (𝐸𝑥𝑎𝑠𝑝𝑒𝑟𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒, 𝑅𝑒𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑣𝑖𝑠𝑢𝑙𝑢𝑖), poet de mare ĂŽntindere, de la „ciorchinul de negi” al 𝐽𝑢𝑟𝑛𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑠𝑒𝑥 la recea și solemnă puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecvența atitudine democratică, patriotică, umanistă (𝐴𝑛𝑖𝑖 𝑖̂𝑚𝑝𝑜𝑡𝑟𝑖𝑣𝑖𝑟𝑖𝑖 -1953, 𝑃𝑎𝑔𝑖𝑛𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑒𝑚𝑝𝑜𝑟𝑎𝑛𝑒, 𝑃𝑎𝑧𝑛𝑖𝑐 𝑑𝑒 𝑓𝑎𝑟), reporter al unor lumi, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, cântăreĹŁ de amplitudine al neamului din Carpați (𝐶𝑎𝑟𝑡𝑒𝑎 𝑂𝑙𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖). A mai scris cărțile: 𝑂𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖 𝑠̦𝑖 𝑐𝑎̆𝑟𝑏𝑢𝑛𝑖 𝑖̂𝑛 𝑉𝑎𝑙𝑒𝑎 𝐽𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑃𝑜𝑟𝑡̦𝑖𝑙𝑒 𝑚𝑎̆𝑟𝑒𝑡̧𝑖𝑒𝑖, 𝑇𝑟𝑒𝑖 𝑐𝑎̆𝑙𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑖̂𝑛 𝑖𝑛𝑖𝑚𝑎 𝑡̦𝑎̆𝑟𝑖𝑖, 𝑇̦𝑎𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑝𝑖𝑎𝑡𝑟𝑎̆, 𝑂𝑟𝑖𝑜𝑛 etc.
𝐆𝐞𝐨 𝐁𝐨𝐠𝐳𝐚 s-a manifestat de la ĂŽnceputurile sale literare ca un aderent fervent al avangardismului un scriitor ce şi-a asumat propria creaĹŁie din perspectiva trăirii intense, autentice a vieĹŁii, dar şi prin prisma transcrierii unor experienĹŁe inedite, necontrafăcute. Scriitorul a editat revista „Urmuz” ĂŽn 1928 şi a colaborat la publicaĹŁii ale epocii precum „Bilete de papagal” sau „unu”. Volumele de versuri 𝐽𝑢𝑟𝑛𝑎𝑙 𝑑𝑒 𝑠𝑒𝑥 (1929) şi 𝑃𝑜𝑒𝑚𝑢𝑙 𝑖𝑛𝑣𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣𝑎̆ (1933) se remarcă prin coloritul intens al emoĹŁiei lirice, prin intensitatea implicării eului ĂŽn text.
Poetul 𝐆𝐞𝐨 𝐁𝐨𝐠𝐳𝐚 a trăit şi a scris întotdeauna cu conştiinţa că şansa lui e aceea de a-şi asuma cu luciditate propriul destin. Literatura lui porneşte aşadar dintr-un impuls demistificator şi, oricât ar părea de ciudat, în acelaşi timp întemeietor. Pe de o parte scriitorul pune sub semnul întrebării chiar resursele literaturii de a transcrie în mod autentic relieful realităţii, pentru că ar deturna conflictul 𝑝𝑒 𝑢𝑛 𝑝𝑙𝑎𝑛 𝑑𝑒 𝑑𝑢𝑙𝑐𝑒 𝑠̧𝑖 𝑠𝑐𝑎̆𝑧𝑢𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡̧𝑒𝑙𝑒𝑔𝑒𝑟𝑒, constituind o 𝑙𝑢𝑛𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑜𝑑𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑠𝑎𝑡𝑖𝑠𝑓𝑎𝑐𝑡̧𝑖𝑖. Autorul crede, în spirit avangardist, că menirea artistului nu e de a 𝑝𝑜𝑣𝑒𝑠𝑡𝑖 viaţa, de a reda fluxul existenţei, ci de a o trăi, scrisul devenind astfel o modalitate de acţiune şi de trăire.
𝐼̂𝑚𝑝𝑜𝑡𝑟𝑖𝑣𝑖𝑟𝑒𝑎, 𝑟𝑎̆𝑧𝑣𝑟𝑎̆𝑡𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑒𝑧𝑛𝑎̆𝑑𝑒𝑗𝑑𝑒𝑎 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑐ℎ𝑒𝑎𝑚𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑠𝑢𝑙 𝑠𝑎̆𝑢 𝑖𝑚𝑎𝑔𝑖𝑛𝑖𝑙𝑒 𝑟𝑒𝑐𝑜𝑛𝑓𝑜𝑟𝑡𝑎𝑛𝑡𝑒 𝑎𝑙𝑒 𝑚𝑎̆𝑟𝑒𝑡̧𝑖𝑒𝑖 𝑜𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠̧𝑖 𝑢𝑛𝑖𝑣𝑒𝑟𝑠𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑝𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑠̧𝑡𝑒𝑎, 𝑐𝑎𝑙𝑚𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑠̧𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑜𝑙𝑖𝑑𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑝𝑖𝑟𝑖𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖. (Dan Cristea)
Spirit nonconformist, ce a refuzat dintotdeauna încremenirea în tipare şi care, totodată, şi-a asumat autenticitatea ca terapeutică a scrisului şi a existenţei, 𝐆𝐞𝐨 𝐁𝐨𝐠𝐳𝐚 ni se revelează deopotrivă ca un scriitor şi ca o conştiinţă a vremii lui.
Moare la 14 septembrie 1993, în București, la un an după fratele său, scriitorul Radu Tudoran.
𝐔𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐭̦𝐢 𝐞𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐋𝐗𝗫𝗫𝗩I 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝟭8 𝘀𝗲𝗽𝘁𝗲𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲 𝟐𝟎𝟐𝟏.
𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐏𝐋𝐎𝐈𝐄𝐒̦𝐓𝐄𝐍𝐄 – 𝐄𝐏𝐈𝐒𝐎𝐃𝐔𝐋 𝐋𝐗𝐗𝐗𝐕

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow by Email