𝗟𝗨𝗣𝗨 𝗕𝗨𝗭𝗡𝗘𝗔 (𝗻. 𝟭𝟵𝟯𝟭 – 𝗱. 𝟮𝟬𝟬𝟬)
„Anii 1965-1995. Actorul din titlu nu exte foarte cunoscut; exceptîndu-i pe ploieșteni și pe amicii lui Sebi Ștefănescu, puțină lume a auzit de el.
Deși era dintr-o familie oarecum celebră: tatăl său fusese un mare traducător; fratele și sora – actori la Nottara. El a slujit instituția teatrală prahoveană, cu talent. Dar, mai presus de toate, a fost un personaj.
L-am cunoscut, am fost deseori în compania lui, a și jucat într-un spectacol de-al meu. Dar cele mai amuzante întîmplări sunt, desigur, cele din afara scenei. Unele, recunosc, le știu de la amicul Sebi.
Una din ciudățenii: cînd se-mbăta, avea alergie la uniformă. Eram odată la restaurantul Prahova, lîngă teatru. Lupu se duce la toaletă. La întoarcere, vede-n salonul alăturat o masă festivă, la care erau mulți militari. Se-oprește în ușa salonului, îi privește lung și spune, cu vocea-i cavernoasă: „Vă veseliți, ai? Vă fac eu rost de-un război, să vă treacă buna-dispoziție!”. Vă dați seama că bieții ofițeri n-au mai avut nici un chef de…chef…
Altădată, Lupu este chemat la învățămînt politic, dimineața la 10 (oră imposibilă pentru el, deoarece la 10 se deschidea Prahova, și el trebuia să-și bea prima votcă). Se gîndește cum să scape rapid de corvoadă. Găsește soluția – era inteligent, ce mai! La 10 fix, intră-n sala în care urma să se desfășoare inutila lecție și spune, scurt:
– Am auzit că azi se va discuta despre legea eticii și echității socialiste. Părerea mea este că nu există. O dovadă? Tata, fost deținut politic, pensie 4.000 de lei. Mama, fostă membră de partid, pensie 1.600. Vă salut!
Și a ajuns la restaurant cu o întîrziere de numai 5 minute. Cînd era la a patra votcă, au venit și actorii scăpați de la învățămînt și s-au așezat la masă, privindu-l cu invidie. I-au povestit că secretarul de partid a avut nevoie de îngrijiri medicale…
Altădată, la un festival, omul nostru l-a jignit pe un cunoscut dramaturg. Acesta l-a reclamat directorului teatrului, Corneliu Revent. Managerul a promis că-l va mustra pe impertinent și-l va obliga să-și ceară scuze.
Asta a și-ncercat să facă, dar Lupu i-a luat-o înainte:
-Tovarășe director, n-am timp să vă ascult, fiindcă peste o oră am întîlnire cu celebrul nostru dramaturg, pe peronul gării.
– Îi ceri iertare?
– Nu, îi trag două palme…
Ăsta era Lupu: irecuperabil!
Dar fără irecuperabili, viața teatrului ar fi searbădă, nu?!…”
(𝐵𝑜𝑔𝑑𝑎𝑛 𝑈𝑙𝑚𝑢 – „𝑆𝑎̆ 𝑛𝑒-𝑎𝑚𝑖𝑛𝑡𝑖𝑚 𝑑𝑒 𝐿𝑢𝑝𝑢 𝐵𝑢𝑧𝑛𝑒𝑎”)
.
Alături de Aristide Teică, Dumitru Palade, Moț Negoescu – ce făceau parte dintr-o faimoasă boemă o urbei, avându-l în centru pe Toma Caragiu sau, adeseori, pe Nichita Stănescu – a avut roluri secundare sau episodice în câteva filme, în schimb a jucat în multe piese de teatru,
A debutat pe scena teatrului din Ploiești în anul 1958, cu rolul Konstantin, în piesa „Un flăcău din oraşul nostru” de Simonov și avea să joace, fără întrerupere, pâna în anul 2000, cu ultimul rol, Raphi, în piesa „Soția mea, Maurice” de Shart.
𝗙𝗜𝗟𝗠𝗢𝗚𝗥𝗔𝗙𝗜𝗘:
• 1987 – Morometii
• 1987 – Punct si de la capat
• 1984 – Bunicul si o biata cinste
• 1983 – Fructe de padure
• 1982 – Totul pentru fotbal
• 1982 – Secvente
• 1979 – Cine mã strigã
𝐔𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐭̦𝐢 𝐞𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐋𝐗𝗫𝗫𝗜𝗜𝗜 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝟭𝟰 𝗮𝘂𝗴𝘂𝘀𝘁 𝟐𝟎𝟐𝟏.
𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐏𝐋𝐎𝐈𝐄𝐒̦𝐓𝐄𝐍𝐄 – 𝐄𝐏𝐈𝐒𝐎𝐃𝐔𝐋 𝐋𝐗𝗫𝗫𝗜𝗜

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Follow by Email