𝗖𝗢𝗡𝗦𝗧𝗔𝗡𝗧𝗜𝗡 𝗕𝗨𝗚𝗘𝗔𝗡𝗨 (𝟭𝟵𝟭𝟲 – 𝟭𝟵𝟵𝟴)

𝗖𝗼𝗻𝘀𝘁𝗮𝗻𝘁𝗶𝗻 𝗕𝗨𝗚𝗘𝗔𝗡𝗨 (n. 18 mai 1916, Ploiești – d. 23 iulie 1998, Bucuresti) a fost dirijor si compozitor roman, Artist emerit.
A studiat la Conservatorul Municipal din Timişoara, între 1927 – 1933, şi la Conservatorul din Bucureşti, în perioada 1933 -1940. Printre numele mari care i-au îndrumat paşii se numără Sabin Drăgoi, Ioan D. Chirescu, Mihail Jora, Ionel Perlea, Constantin Brăiloiu.
De-a lungul carierei a fost dirijor şi director al Operei Naționale București, dirijor al Teatrului Alhambra și al Filarmonicii din Bucureşti. La Cluj a fost dirijor şi director; prim-dirijor şi director al Orchestrei Simfonice a Cinematografiei din Bucureşti; director al muzicii şi consilier în Ministerul Culturii.
În cariera de dascăl a fost conferenţiar la catedra de istoria muzicii şi profesor la catedra de dirijat-orchestră la Conservatorul din Bucureşti, printre discipolii săi numărându-se Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Răzvan Cernat, Peter Oschanitzky, Cristian Brâncuşi, Bujor Hoinic, Ion Marin, Alexandru Iosub, Ovidiu Dan Chirilă, Florin Totan, Michaela Roşca şi alţii.
Pentru merite deosebite, a fost distins cu Ordinul Muncii clasa III (1948), Ordinul august, clasa V (1959), Titlul de Artist emerit (1964) şi Ordinul Meritul cultural, clasa II (1968).
Semn, intenție și sens, acestea sunt nivelurile pe care Constantin Bugeanu, cel considerat părintele școlii dirijorale românești le considera esențiale în configurarea devenirii artistice. Personalitate românească uriașă și complexă a celei de-a doua jumătăți a secolului XX, Constantin Bugeanu de la a cărui naștere s-au împlinit 105 de ani a exercitat o influență esențială asupra unor personalități autohtone binecunoscute în prezent, cum sunt Cristian Mandeal, care vorbește mereu cu căldură și afecțiune despre maestrul său, Horia Andreescu, Peter Oschanitzky și Ion Marin. La rândul său, Constantin Bugeanu a venit în contact cu mentori pregnanți, dintre care îi amintim pe Sabin Drăgoi, cu care a studiat la Timișoara, Mihail Jora, Ionel Perlea și Constantin Brăiloiu la București și Clemens Krauss la Salzburg, așadar a beneficiat de o bază teoretică situată la cele mai înalte standarde.
Constantin Bugeanu se remarca prin rigurozitate, printr-o neobosită capacitate analitică și o permanentă deschidere pentru paleta repertorială, fiind interesat atât de creațiile marii tradiții sonore cât și de cele moderne, semnate de Bartok, Stravinski, Schönberg și Hindemith. Ca șef de orchestră a abordat mereu partitura aproape cu religiozitate. “Este foarte important a te smeri în fața dreptului primordial al autorului” spunea Constantin Bugeanu, pentru care noțiunea de adevăr sonor se situa deasupra impulsurilor subiective. Pentru apreciatul muzician român, dirijorul autentic exclude din start orice intenție de grandilocvență, orice impuls teatral, gestul său rămânând mai ales funcțional, acest lucru neînsemnând epurarea emoției, dimpotrivă, ci slujirea ei din perspectiva mesajului originar al compozitorului.

𝗦𝘂𝗿𝘀𝗮: „𝗢𝗽𝗲𝗿𝗮 𝗡𝗮𝘁𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗮 𝗕𝘂𝗰𝘂𝗿𝗲𝘀𝘁𝗶” 𝘀𝗶 „𝗥𝗼𝗺𝗮𝗻𝗶𝗮-𝗺𝘂𝘇𝗶𝗰𝗮𝗹.𝗿𝗼”

𝐔𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐭̦𝐢 𝐞𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐋𝐗𝗫𝗩𝗜𝗜 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝟬𝟯 𝗶𝘂𝗹𝗶𝗲 𝟐𝟎𝟐𝟏.

𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐏𝐋𝐎𝐈𝐄𝐒̦𝐓𝐄𝐍𝐄 – 𝐄𝐏𝐈𝐒𝐎𝐃𝐔𝐋 𝐋𝐗𝗫𝗩𝗜

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow by Email