PERSONALITĂȚI PLOIEȘTENE – EPISODUL LXXII

𝗜𝗼𝗮𝗻 𝗚𝗿𝗶𝗴𝗼𝗿𝗲𝘀𝗰𝘂 a fost un prozator și publicist român, partea cea mai semnificativă a operei sale constituind-o volumele de publicistică și reportaje. A fost realizatorul (imagine și text) al uneia dintre cele mai longevive emisiuni de televiziune „Spectacolul lumii”; a scris scenarii și comentarii de film documentar și de ficțiune.

Ioan Grigorescu s-a născut la data de 20 octombrie 1930, în orașul Ploiești, într-o familie cu trei copii. Tatăl său lucra ca maistru distilator la Rafinăria Vega din Ploiești, “din cei care spuneau cifra octanică a benzinei, ca degustătorii de vin, umezindu-și un deget cu benzină și punându-l pe limbă, să vadă cum se volatilizează zicea: “𝐸 𝑔𝑎𝑡𝑎! 𝐴𝑟𝑒 94 𝑠𝑎𝑢 98”. Era văr prin alianță cu scriitorul Nichita Stănescu. La vârsta de 6 ani a învățat să citească. A absolvit Institutul de Literatură “Maxim Gorki” de la Moscova.

A fost corespondent de presă în Polonia între anii 1956-1958, timp în care a învățat limba poloneză și i s-a născut un fiu la Varșovia. Este trimis apoi ca bursier UNESCO la Institutul Superior de Jurnalistică din Strasbourg (1959).

Ioan Grigorescu a fost unul dintre cei mai cunoscuți corespondenți de presă. A publicat 15 volume de proză și reportaje de călătorie – între care “Zigzag pe Mapamond”, ”Paradisul murdar”, “Dilema americană”, “Al 5-lea punct cardinal”. De asemenea, a scris 20 de scenarii pentru filme artistice de lung-metraj.

El este cunoscut în special ca autor al serialului TV “Spectacolul lumii”, cu peste 400 de episoade, filmate în peste 50 de țări. După Revoluție a filmat 37 episoade în perioada 1993-1994 și 222 de episoade în perioada 1999-2005. De asemenea, a fost și scenarist-comentator al serialului “România optimistă” (2005-2007). Pentru activitatea sa în calitate de realizator de filme documentare, a fost distins cu “Premiul Academiei Române pentru Arta Spectacolului” (2000), cu “Premiul special” și “Trofeul Breslei” – acordat de Uniunea Cineaștilor.

A avut titlul de Luptător al Revoluției din 1989. A îndeplinit în perioada 15 martie 1993 – 15 octombrie 1998 funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Polonă.

• Despre misiunea sa în viață

„𝐴𝑚 𝑎𝑙𝑒𝑠 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑒𝑟𝑔 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑒𝑎 𝑐𝑢𝑛𝑜𝑎𝑠̦𝑡𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑠̦𝑖 𝑎 𝑎𝑝𝑟𝑜𝑝𝑖𝑒𝑟𝑖𝑖. 𝐴𝑠𝑡𝑎 𝑚𝑖-𝑎 𝑑𝑎𝑡 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑖 𝑠𝑎𝑡𝑖𝑠𝑓𝑎𝑐𝑡̦𝑖𝑖, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑎𝑚 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑛𝑖𝑐𝑖𝑜𝑑𝑎𝑡𝑎̆ 𝑑𝑟𝑢𝑚𝑢𝑟𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑐𝑎̆𝑢𝑡𝑎 𝑖𝑛 𝑝𝑢𝑏𝑒𝑙𝑒𝑙𝑒 𝑡̦𝑎̆𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑒-𝑎𝑚 𝑣𝑎̆𝑧𝑢𝑡, 𝑐𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑟𝑎̆, 𝑠𝑎̆ 𝑑𝑢𝑐 𝑎𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑐𝑒 𝑎𝑣𝑒𝑚 𝑛𝑜𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑏𝑢𝑛 𝑠̦𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑢𝑎̆𝑚 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑒𝑖 𝑐𝑒 𝑎𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑏𝑢𝑛. (…) 𝑆𝑎𝑐𝑟𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑎𝑢 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑑𝑒𝑠𝑒𝑜𝑟𝑖 𝑜 𝑟𝑒𝑛𝑢𝑛𝑡̦𝑎𝑟𝑒. 𝑁𝑢 𝑚-𝑎𝑚 𝑝𝑙𝑎̂𝑛𝑠 𝑛𝑖𝑐𝑖𝑜𝑑𝑎𝑡𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑛𝑡𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑎̆ 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑜 𝑓𝑎𝑐. 𝑆𝑎𝑐𝑟𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑛𝑒𝑠𝑒𝑚𝑛𝑖𝑓𝑖𝑐𝑎𝑡𝑖𝑣𝑒, 𝑑𝑎𝑟 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑒𝑛𝑜𝑟𝑚𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑚𝑖𝑛𝑒, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑚𝑎̆ 𝑠𝑖𝑚𝑡 𝑝𝑟𝑒𝑎 𝑖̂𝑛𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑎𝑡 𝑠̦𝑖 𝑚𝑎̆ 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒𝑏 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑎𝑢 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡 77 𝑑𝑒 𝑎𝑛𝑖. 𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑚𝑎̆ 𝑚𝑖𝑟𝑎̆, 𝑚𝑎̆ 𝑢𝑙𝑢𝑖𝑒𝑠̦𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝑚𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑏 𝑐𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑜𝑡 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑑𝑒 𝑎𝑐𝑢𝑚 𝑖𝑛𝑐𝑜𝑙𝑜. 𝑁𝑢 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑜𝑏𝑠𝑒𝑑𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑒𝑛𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑛𝑢𝑚𝑒𝑙𝑢𝑖. 𝑆𝑢𝑛𝑡 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑏𝑢𝑐𝑢𝑟𝑜𝑠 𝑐𝑎̆ 𝑠𝑡𝑎𝑢 𝑝𝑒 𝑆𝑡𝑟𝑎𝑑𝑎 𝑁𝑖𝑐𝑜𝑙𝑎𝑒 𝐺𝑟𝑖𝑔𝑜𝑟𝑒𝑠𝑐𝑢 𝑖̂𝑛 𝑠𝑎𝑡𝑢𝑙 𝐼𝑧𝑣𝑜𝑟𝑎𝑛𝑖 𝑠̦𝑖 𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑎𝑚 𝑡𝑟𝑎𝑑𝑢𝑠-𝑜 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝐼𝑧𝑣𝑜𝑟𝑢𝑙 𝐴𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟. 𝐴𝑠̦𝑡𝑒𝑝𝑡 𝑣𝑎𝑙𝑢𝑙 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑖𝑛𝑎̆ 𝑝𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑚𝑖𝑛𝑒, 𝑑𝑎𝑟 𝑛𝑢 𝑝𝑎𝑟𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑓𝑟𝑖𝑐𝑎̆. 𝑃𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑢𝑙𝑡𝑖𝑚𝑎 𝑐𝑙𝑖𝑝𝑎̆ 𝑣𝑜𝑖 𝑓𝑖 𝑐𝑢 𝑜𝑐ℎ𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑎𝑝𝑎𝑟𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑓𝑖𝑙𝑚𝑎𝑡 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢 𝑐𝑒𝑣𝑎 𝑑𝑒 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑠 𝑖̂𝑛 𝑚𝑎̂𝑛𝑎̆. 𝐴𝑚 𝑢𝑛 𝑗𝑢𝑟𝑛𝑎𝑙 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑢𝑟𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑑𝑒 50 𝑑𝑒 𝑎𝑛𝑖, 𝑒 𝑎𝑑𝑒𝑣𝑎̆𝑟𝑎𝑡, 𝑐𝑎𝑚 𝑠𝑝𝑜𝑟𝑎𝑑𝑖𝑐. 𝑁𝑢 𝑠̦𝑡𝑖𝑢 𝑐𝑒 𝑠𝑒 𝑣𝑎 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑙𝑎 𝑐𝑢 𝑒𝑙… 𝑒 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑒𝑠𝑎𝑛𝑡 𝑐𝑎̆ 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑒 𝑓𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑒𝑙 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑜𝑙𝑖 𝑑𝑒 ℎ𝑎̂𝑟𝑡𝑖𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑡𝑜𝑡 𝑓𝑒𝑙𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑙𝑡̦𝑢𝑟𝑖 𝑎𝑙𝑒 𝑙𝑢𝑚𝑖𝑖 .”

—Ioan Grigorescu

• Despre regrete

„𝑅𝑒𝑔𝑟𝑒𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑣𝑜𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑓𝑖, 𝑐𝑎̆𝑐𝑖 𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑠𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑙𝑎̆ 𝑡𝑢𝑡𝑢𝑟𝑜𝑟… 𝑀𝑖-𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑝𝑙𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑚, 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒, 𝑜 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑚𝑎𝑖 𝑠𝑒𝑑𝑒𝑛𝑡𝑎𝑟𝑎̆, 𝑑𝑎𝑟 𝑒𝑢 𝑛𝑢 𝑝𝑜𝑡 𝑓𝑖 𝑢𝑛 𝑐𝑎̆𝑙𝑎̆𝑡𝑜𝑟 𝑖𝑚𝑜𝑏𝑖𝑙 …”

—Ioan Grigorescu

𝗦𝘂𝗿𝘀𝗮: WIKIPEDIA

𝐔𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐭̦𝐢 𝐞𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐋𝐗𝗫𝗜𝗜𝗜 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 05 𝗶unie 𝟐𝟎𝟐𝟏.