???????????̆?̦? ??????̦???? – ???????? ??

????????? ???̦????? (n. 8 ianuarie 1908, Petriș, județul Bălți – d. 6 septembrie 1991, Ploiești), a fost o profesoară de biologie și muzeografă, care a contribuit la înființarea Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova. A adus numeroase contribuții importante în sistematică, geobotanică și muzeologie.

Împrejurări „istorice” dureroase au adus-o pe Margareta Mosneaga la Ploieşti, dar, odată ajunsă aici, a fost atrasă de acest oraş, trăind în el până la sfârşitul vieţii şi chiar – prin opera sa – şi după aceea.

Margareta Mosneaga a avut norocul ca o colaboratoare a sa, dr. Zoe Apostolache Stoicescu să adune, într-o valoroasă carte, documente personale şi oficiale, vestigii scrise şi muzeistice ale activităţii ei, corespondenţa şi referiri în presă, fotografii, amintirile proprii şi ale altora, închegând o imagine vie, caldă şi în relief a acestei femei de neuitat. Ceea ce vom încerca în acest medalion va fi să selectăm, din bogată informaţie pe care volumul amintit ne-o oferă, elementele semnificative şi să le coroborăm cu propriile impresii, pe care o mulţime de ocazii oferite de calitatea de contemporan şi de concetăţean al ei mi le-a oferit. S-a născut la 25 decembrie 1907 / 8 ianuarie 1908 în comună Petriş, judeţul Bălţi, fiind cel mai mare copil al preotului Filip Mosneaga şi al soţiei sale Claudia, învăţătoare. Este uşor de înţeles deci educaţia patriotică şi umanista pe care a primit-o în familie şi în şcoala primară, unde mama să i-a fost învăţătoare, ca şi bucuria imensă pe care a simţit-o când, la vârsta de 10 ani şi ceva, meleagurile ei natale au intrat în România Mare. A urmat perioada de formare pe care a străbătut-o în egală măsură cu entuziasm şi cu simţ de răspundere, trecând de la copilărie la adolescenţă şi apoi la tinereţe. A urmat liceul la Cetatea Alba (1918-1926) ca eleva sârguincioasa şi disciplinata, terminându-l în 1926 ca premianta. A avut norocul că, timp de un an de zile, să aibă profesor de istorie pe Dumitru-Munteanu Râmnic, cunoscut dascăl şi om de cultură, care se detaşase de la Ploieşti la Cetatea Alba tocmai în scopul implementării unui învăţământ românesc în Basarabia. Studiile superioare le-a făcut la Universitatea din Iaşi, Facultatea de Ştiinţe, unde a pătruns adânc în lumea plantelor şi animalelor, potrivit unei pasiuni contractate în acea comuniune cu natura din satul ei natal. A absolvit facultatea în 1932, luându-şi licenţa în Ştiinţe Naturale cu “Medalia de Aur”. Următorii trei ani (1932-1935) i-a petrecut la Iaşi, suplinind pe ici pe colo şi păstrând legătura cu Universitatea şi cu activitatea de cercetare din oraş. În 1935, s-a orientat hotărât spre învăţământ, trecându-şi cu succes examenul de capacitate în specialitatea principală ştiinţe naturale. Doi ani mai târziu, în 1937, şi-a trecut un alt examen de capacitate în specialitatea secundară: ştiinţe fizico-chimice.

În urma primului examen de capacitate devine titulara în învăţământ şi este numită în judeţul natal, la gimnaziul din Basarabi, iar doi ani mai târziu este transferată la Liceul mixt Rascani, din acelaşi judeţ. În 1939 se transfera la Liceul de fete din Ismail, scoala de mare prestigiu unde ar fi dorit să-şi desfăşoare întreaga carieră didactică. Începuse frumos să se afirme în oraş, când, odată cu încheierea primului an de şcoală, Basarabia a fost din nou desprinsa din trupul României. Margareta Mosneaga nu putea rămâne sub dominaţie străină, bolşevica. Împreună cu toţi fraţii, ea a trecut Prutul refugiindu-se în România. Cum era cea mai mare şi singura care avea deja o carieră, a trebuit să-şi ajute fraţii şi sora să se rostuiască. În anii aceia a funcţionat la diverse şcoli ca profesor “utilizat” termen creat în perioada războiului. Cei mai mulţi dintre aceştia proveneau din teritoriile rapite României, care se refugiaseră în “ţară” şi care îşi păstraseră statutul de “titulari”, dar nu puteau fi fixaţi pe o catedră “liberă”, incredintandu-li-se diferite catedre ai căror titulari nu puteau funcţiona (mobilizaţi, concentraţi etc.). Va preda, obiectul pe care îl îndrăgeşte din ce în ce mai mult, la mai multe şcoli din ţară, stagiul cel mai lung înregistrându-l la diverse unităţi din Câmpulung Moldovenesc. În 1946 este “fixată” pe o catedră de la Liceul de fete din Piteşti, dar în toamna următoare este transferată la Liceul „Despina Doamna” din Ploieşti.

A contribuit la înființarea Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, care și-a deschis porțile la 1 mai 1953, fiind angajată cu jumătate de normă ca muzeograf. În 1956 este numită director al Muzeul Regional de Științele Naturii, care s-a deschis la 14 februarie 1956, stabilind tematica sa, aducând primele exponate și realizând diorame. A creat secțiunile Muzeul Sării din Slănic Prahova și Muzeul Bucegilor de la Sinaia. A publicat mai multe articole în reviste precum „Natura”, „Ocrotirea Naturii”, „Revista Muzeelor”, fiind și autoarea cărții Monumente ale naturii din bazinele Ialomiței, Prahovei şi Buzăului. În 1957 a fost decorată cu Ordinul Muncii clasa a III-a, iar în 1959 a devenit custode onorific al comisiei monumentelor naturii din cadrul Academiei Române. În 1962 a primit titlul de Profesor Fruntaș, iar în 1963 pe cel de Profesor Emerit. Un an mai târziu, în 1964, a fost desemnată drept membră a Comisiei muzeelor științifice din România. În 1970 primește ordinul Meritul Cultural clasa a II-a, „pentru merite deosebite în activitatea muzeistică și de răspândire a cunoștințelor cultural-științifice”.

????̆???̦? ???????? ??? ??? ???? ?? ?? ?????? ????.