??. ??????? ???̆?????? (???? – ????)
??????? ???̆?????? s-a născut în comuna Floreşti Prahova la 18 noiembrie 1883 ca fiu al preotului şi învăţătorului Dimitrie şi Mariei (născută Mănescu) Ivănceanu. Viitorul avocat şi om politic ploieştean era văr primar – pe linie paternă cu savantul Gogu Constantinescu, părintele sonicităţii. Grigore Ivănceanu a fost botezat de Gheorghe Grigore Cantacuzino (1837 – 1913) castelanul de la Floreşti, numit datorită averii sale considerabile şi Nababul.
În anul 1890 familia sa se stabileşte la Ploieşti şi Grigore Ivănceanu urmează şcoala primară situată pe strada Romană şi liceul la “Sfinţii Petru şi Pavel“ din Ploieşti. În perioada studiilor secundare a dat dovadă de sârguinţă, fiind laureat al Concursurilor Societăţii „Tinerimea Română” în anul 1900.
A făcut parte din promoţia de 72 de elevi dintre care amintim pe Andrei Rădulescu, Teodor Otin, Sever Flavian, Toma T. Socolescu, Alexandru Zagoritz şi alţii. Grigore Ivănceanu a urmat atât Facultatea de Litere şi Filozofie, cât şi Facultatea de Drept. Stagiul militar l-a făcut la Regimentul 7 Infanterie Ploieşti, iar după Campania din 1913 este avansat sublocotenent. În anul 1910 se înscrie în Baroul de Prahova, fiind apreciat atât pentru calităţile sale de avocat, cât şi pentru probitatea sa.
În anul 1915 este concentrat ca locotenent în rezervă la Cheia, dar se îmbolnăveşte grav, fiind salvat de dr. prof. Gerota.
În anul 1916 se căsătoreşte cu Ana Popovici cu care are o fiică pe Alice Ivănceanu, născută la 14 nov. 1919.
La intrarea României în război pentru realizarea unităţii naţionale, Grigore Ivănceanu este concentrate în calitate de comisar regal al Diviziei din care făcea parte. Încă de la începutul carierei sale Grigore Ivănceanu se preocupă de realizarea unei mari biblioteci care ajunge la peste 10 000 de volume, ceea ce dovedeşte preocupările sale intelectuale.
După război îşi reia profesia de avocat înscris în baroul Prahova dar pledează atât la Bucureşti, la Curtea de Apel, cât şi la Înalta Curte de Casaţie, singur sau alături de colegi avocaţi de înaltă ţinută ca Istrate Micescu, Aurelian Bentoiu, Asnavorian, Hugo Friedmann.
Grigore Ivănceanu ia parte şi la viaţa politică locală fiind membru al Partidului Conservator, ca după primul război mondial să se înscrie în gruparea ţărăniştilor prahoveni.
Nu este lipsit de interes să amintim că locuinţa lui Grigore Ivănceanu de pe strada Rahovei nr. 6 a fost construită în anul 1924 după planurile arhitectului Toma T. Socolescu, fiind „o minunată bucată arhitectonică în stil românesc”. Această locuinţă a fost grav afectată de bombardamentele din primăvara anului 1944, fiind ulterior reconstruită de către familia Ivănceanu sub supravegherea atentă a aceluiasi arhitect.
La 30 martie 1909 îl găsim pe Grigore Ivănceanu printre cei care l-au sărbătorit pe prof. I. A. Bassarabescu cu ocazia alegerii acestuia ca membru corespondent al Academiei Române. Sărbătorirea a fost organizată de Comitetul de redacţie al ziarului conservator „Prahova” la restaurantul „Busuioc”. Alături de Grigore Ivănceanu au mai participat Cristel Ceauşoglu, arhitectul Toma T. Socolescu, av. C. Ceruleanu, Scarlat Orăscu şi ziaristul Eugen Ionescu.
Grigore Ivănceanu a participat la manifestaţia din 28 august 1906 care a avut loc la Ploieşti cu ocazia primirii celor 3 000 de fraţi veniţi de peste munţi. Aceştia au fost primiţi de prefectul judeţului Luca Elefterescu şi primarul Ploieştiului Gheorghe Dobrescu. Muzica regimentului 7 Prahova şi fanfara liceului în acordurile lui „Deşteaptă –te Române” anunţa „în toate îndepărtările sosirea Românilor din toate cele patru colţuri locuite de Români” şi mai ales „dorul tineretului pentru marea problemă a visului national”.
Grigore Ivănceanu participă în ziua de 9 martie 1908 la memorabila sărbătoare a civismului prahovean şi anume manifestarea prahoveană pentru Take Ionescu şeful Partidului Conservator – democrat. În această zi s-a strâns la Ploieşti toată elita politică românească .Printre cei prezenţi amintim pe Nicolae Titulescu, Grigore Tocilescu, I.L. Caragiale, M. Xenopol, Mihail Dragomirescu, istoricul Ovid Densuşeanu, N. Danidoglu, C. Xeni etc. Ilustrul fiu al Ploieştiului Take Ionescu este întâmpinat de un cor compus din 50 de ploieşteni care au intonat imnul „Trăiască şeful democrat” compus de Gh. Becescu – Silvan, muzica aranjată pe trei voci de prof.Gh. Nicolau.
Pe avocatul Grigore Ivănceanu îl întâlnim şi ca membru în delegaţia conservatorilor ploieşteni care vor participa în aprilie 1913 la funerariile „ilustrului barbat de stat George Gr. Cantacuzino” naşul său de botez, alături de Luca Elefterescu prefectul judeţului Prahova, Scarlat Orăscu primarul Ploieştiului ,gl. C. Candiano, dr. C. Cosma, av. C. Ceruleanu, prof. I.A. Bassarabescu, ziaristul Eugen Ionescu etc.
Grigore Ivănceanu era în anul 1914 preşedinte al Băncii Federala Prahova, deoarece era preşedintele băncii populare „Sfântul Spiridon” din Ploieşti care „aducea beneficii însemnate populaţiei nevoiaşe”.
Avocatul Grigore Ivănceanu a fost membru fondator al Aşezământului cultural „Nicolae Iorga” încă de la constituire în anul 1920 alături de Raul Bulfinschi, dr. Petre Tomoşoiu, pictorul Iser, prof. Mihail Galiţa, av. M. Constantinescu – Bordeni, av. Scarlat Orăscu, prof. Radu Cosmin, Stoica Teodorescu, arhitect Toma T. Socolescu, I. Ionescu Quintus, I. A. Bassarabescu, Ştefan D. Moţoiu etc.
La întrunirea din 12 februarie 1928 a PNT Prahova de la sala din Calea Văleni nr. 91 s-a trecut la reorganizarea pe sectoare a partidului. Grigore Ivănceanu va fi ales preşedintele sectorului doi din suburbia Sfântul Spiridon.
După primul război mondial, pe Grigore Ivănceanu îl găsim în Consiliul de Administraţie al Cooperativei „Pâinea Ploieşti”. Preşedinte era I. G. Obrocea, apoi C. Manolescu.
În anul 1929 preşedinte a fost ales Grigore Ivănceanu care era şi preşedintele Uniunii Federalei „Muntenia” cât şi preşedintele Federaţiei cooperativelor prahovene.
În anul 1930, Grigore Ivănceanu a reprezentat PNT Prahova la depunerea la Tribunal pentru alegerile judeţene şi comunale a listei cetăţeneşti denumită de N. Iorga drept „lista Binelui Public”.
Pe Grigore Ivănceanu îl găsim ca semnatar al Apelului din 21 iunie 1930 adresat lui Nicolae Iorga, prim ministru, pentru eliberarea de la Doftana a lui M. Gheorghiu Bujor. Printre cei care semnează acest Apel amintim pe I. A. Bassarabescu, Dem .I. Nicolaescu, N. Constantinescu – Bordeni, I. Ionescu Quintus, I. G. Pardos, I. G. Obrocea, I. Cretoiu, Cristel Ceauşoglu, I. Papazol, Spirea Sorescu și alţii.
La 22 octombrie 1932, Grigore Ivănceanu a fost reales cu o impresionantă majoritate drept preşedinte al Federalei „Muntenia“ una din marile diviziuni ale organismului Oficiului Naţional al Cooperaţiei. De menţionat că pentru ploieşteni Grigore Ivănceanu manifesta „o atitudine demnă şi o lipsă de pasiune politică care îl face simpatic şi respectat, fiind pe terenul Cooperaţiei un conducător priceput şi harnic care a ştiut să–i aducă mari servicii prin înaltele sale cunoştinţe juridice şi de specialitate.
Avocatul Grigore Ivănceanu a fost cooptat în anul 1934 în Comitetul pentru ridicarea clădirii Şcolii normale de învăţători din Ploieşti. Preşedinte de onoare al acestui comitet a fost ales ministrul Instrucţiunii Publice dr. C. Angelescu iar preşedinte activ Dem. I. Nicolaescu. Prefectul judeţului şi primarul oraşului erau vicepreşedinţi. Din acest comitet mai făceau parte şi Dem . Munteanu –Râmnic, Spirea Sorescu, prof. I.A. Bassarabescu şi Victor Rădulescu deputat de Câmpina.
În calitate de responsabil al Cooperaţiei prahovene, Grigore Ivănceanu a sprijinit înfiinţarea în judeţul Prahova a cooperativelor de lăptărie în zona de şes cât şi la munte, Boldeşti, Drajna, organizarea de ferme pentru creşterea porcilor, realizarea unor expoziţii zootehnice la Ploieştiori, Valea Călugărească, Conduratu.
Cea mai importantă realizare a Cooperaţiei la Ploieşti era Cooperativa de Lăptărie „Speranţa” care se afla în incinta Halelor Centrale.
În ziua de 23 octombrie 1939, Grigore Ivănceanu participă la constituirea secţiei breaslei meseriaşilor patroni de întreprinderi alimentare care a avut loc în sala de festivităţi a Camerei de Comerţ şi Industrie din Ploieşti.
Avocatul Grigore Ivănceanu a făcut parte din „cei 227 intelectuali din Ploieşti reprezentând toate clasele profesionale” care au răspuns la convocarea generalului Gh. Ruzin, comandantul Diviziei a XIII – a. Prin reprezentanţii lor aceştia „au înfierat actele de tulburare de la 21- 23 ianuarie 1941 şi şi-au exprimat devotamentul lor faţă de Rege şi Conducătorul Statului”.
Pentru activitatea sa parlamentară bogată, Grigore Ivănceanu va primi în anul 1933 ordinul „Vulturul României” în grad de cavaler, prin care se răsplăteau senatorii şi deputaţii. Printre cei care au mai primit acest titlu amintim pe C. Ceruleanu, dr. I. Negrutzi, Gh. I. Georgescu- Bătaru, C. Cristodorescu, Scarlat Orăscu, N. Constantinescu –Bordeni, Dem .I. Nicolaescu etc.
În anul 1947 Grigore Ivănceanu este ridicat din Baroul Prahova, odată cu majoritatea avocaţilor cunoscuţi. Va fi reţinut circa şase luni în lagărul de concentrare de la Caracal, pentru activitatea sa politică, după care urmează o altă detenţie de cinci luni la Penitenciarul din Ploieşti.
Familia sa este obligată să se mute în comuna Izvoarele, după care lui Grigore Ivănceanu i se stabileşte domiciliu obligatoriu, pentru un an de zile, într-un cătun de lângă Târgu Bujor. Fiind implicat într-un proces politic este condamnat la şase ani temniţă grea cu confiscarea averii. Grigore Ivănceanu va trece prin toate puşcăriile din Ploieşti, Jilava , Galaţi, Râmnicu – Sărat şi Botoşani. Este graţiat după cinci ani, la 81 de ani, într-o stare gravă de sanătate. La un an după întoarcerea din închisoare Ana Ivănceanu se stinge din viaţă, după ce ani de-a rândul îşi căutase soţul.
Grigore Ivănceanu moare la 9 martie 1964, fiind înhumat în cimitirul Bolovani din Ploieşti.
