Dr. IOAN G. RADOVICI
„Dr. Ioan G. Radovici (1869-1908), și-a făcut studiile secundare la Liceul Matei Basarab. A plecat apoi la Paris, unde a urmat cursurile facultății de medicină, obținând doctoratul în medicină și chirurgie cu mari laude. Pe când se afla ca student la Paris, a luat parte activă la mișcarea intelectuală și socială din capitala Franței, distingându-se printr-o inteligență vie, prin judecata sa sănătoasă, prin cultura sa întinsă și variată. Reîntors în țară, a fost pentru câtva timp medic secundar în spitalele Eforiei, iar în ultimul timp șef al catedrei de clinică medicală a domnului prof. dr. Stoicescu. În ambele aceste funcțiuni, s-a remarcat prin cunoștințele sale medicale, prin activitatea sa și prin modul conștiincios cu care îngrijea pe pacienți. Acum de curând a fost numit membru în Consiliul sanitar superior. În politica militantă, d. dr. Ion Radovici a intrat în 1900, când s-a înscris în PNL cu mai mulți alți tineri, luând parte la banchetul de la Liedertafel dat de noii aderenți liberali în onoarea dlui Sturdza. Cu acea ocasiune, a ținut un toast, relevându-se ca un orator de frunte. Aparițiunea sa în câteva întruniri publice, ținute de partidul liberal în opozițiune, și în care a luat cuvântul, au întărit convingerea generală în talentul său oratoric și calitățile și temperamentul său de om politic. PNL fiind chemat la putere în februarie 1901, d. dr. Radovici a fost ales deputat al colegiului II de Ilfov și apoi consilier comunal al capitalei. În amândouă aceste însărcinări, domnia sa dezvoltă o frumoasă activitate. Munca ce depune însă în specialitatea sa ca medic este mai presus de orice laudă. Membru fondator și unul din membrii cei mai activi și mai devotați ai societății pentru combaterea tuberculozei, înființată de câtva timp la noi, d. dr. Radovici face reale și însemnate sacrificii, nu numai morale, dar și materiale, deschizându-și larg punga în folosul operei întreprinse de această societate. În PNL, deși intrat de curând, a știut să-și cucerească un loc printre fruntași și să fie apreciat și stimat ca unul din tinerii de valoare ai partidului”.
G.D. Nicolescu, Parlamentul român, 1866-1901, Biografii și portrete, Socec, București, 1903
????????? ???̆????̆ ?̂? ?????????? ????̦???? ??????̦??, ?? ?????? ????????:
„Născut la Ploești în 1868, loan G. Radovici – după terminarea liceului în Capitală – a făcut Medicina la Paris.
Reîntors în țară la I896, el a luat parte activă la mișcarea socialistă dela noi.
A intrat în partidul liberal la 1900. A fost ales deputat in 1901.
A fost prefect al județului Vaslui – în timpul răscoalelor din 1907. Pacificarea s’a făcut în acest ținut fără vărsare de sânge.
Suferind de o boală necruțătoare, dr. Radovici – într’o noapte de April, în 1908 – s’a aruncat în mare de pe bordul vaporului „Senegal”, la șase ore depărtare de Palermo.
In „Tribuna Liberală” din 17 Aprilie 1908,- d. Const. Graur care a făcut câtva timp gazetărie la Ploești, a publicat un admirabil articol cu prilejul morții d-rului Radovici.
O inteligentă superioară, o cultură bogată, energic și muncitor, dr. Radovici – cum spune d. Const. Graur – n-a fost numai un democrat convins și statornic, ci „un om de bine în largul înțeles al cuvântului, un suflet nobil, un apostol cum rar se ivesc”.
„Tatăl său, Gheorghe Radovici, – continuă d-sa, – era unul din fruntașii comerțului ploeștean și, în același timp, unul din întemeetorii liberalismului în Prahova, soldat neclintit al lui Ion Brătianu. După mamă, dr. Radovici descindea din Stănică Marin, un personaj istoric, rămas legendar în cuprinsul Prahovei prin vitejia cu care a apărat interesele concetățenilor săi față de stăpânirile de pe vremuri”.
lar mai departe:
„N’a făcut medicină de cientelă, pentrucă era om cu avere; dar pururea a practicat-o în spitale și la locuințele celor săraci și necăjiți, care fără el n ‘ar fi căpătat o căutare devotată.
Și mereu preocupat de problema noastră sanitară, îl vedem în consiliul sanitar, în sanatoriul de tuberculoși (în bună parte opera lui), la policlinica Elisabeta, etc”
Și însfârșit:
Plecând dela prefectură după răscoalele țărănești, dr. Radovici – în comisia parlamentară a reformelor – „a muncit zi și noapte în adâncirea specialâ a chestiei țărănești; a adunat un enorm material de fapte și propuneri. A fost opera glorioasă în care și-a închegat el toată cugetarea și toată simțirea, pentrucă reforma să fie cu atât mai bună, cu atât mai folositoare poporului pentru care se jertfise”.
In goana lui spre moarte, acest om a „știut să insufle viață, mișcare, muncă”…
A dispărut „o figură de înaltă valoare, – închee d. Graur, – cum sânt puține în generația searbădă de azi”.
Și din 1908 până astăzi, situația – în această privință – nu s’a schimbat”.
