𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐏𝐋𝐎𝐈𝐄𝐒̦𝐓𝐄𝐍𝐄 – 𝐄𝐏𝐈𝐒𝐎𝐃𝐔𝐋 𝐗𝐗𝐕𝐈

„𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭𝐢𝐧 𝐈. 𝐒𝐭𝐨𝐢𝐜𝐞𝐬𝐜𝐮 s-a născut la data de 15 ianuarie 1852, în municipiul Ploiești. A făcut studii secundare la Liceul „Matei Basarab” din București (absolvite în 1869) și apoi a studiat dreptul la Paris, unde a obținut titlul de doctor în drept (1876).

Revenit în România, a intrat în magistratură activând pe posturile de judecător și președinte de secție la Tribunalul Ilfov (1876-1877). Este numit apoi prim-secretar al Legației române de la Paris (1877-1878). Reintră în magistratură, devenind procuror la Curtea de Apel din București.

Începând din anul 1881 Constantin I. Stoicescu se dedică avocaturii și politicii, devenind membru al Partidului Național Liberal. Este ales deputat începând din 1883, apoi deține mai multe portofolii de ministru: al lucrărilor publice (4 octombrie 1895 – 21 noiembrie 1896), în guvernul format de Dimitrie A. Sturdza; de externe (21 noiembrie 1896 – 26 martie 1897), în guvernul lui Petre S. Aurelian; al justiției (1 octombrie 1898 – 30 martie 1899; 14 februarie 1901 – 18 iulie 1902), din nou la Lucrări Publice (18 iulie – 22 noiembrie 1902) și la Ministerul Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor (22 noiembrie 1902 – 14 decembrie 1904) în guverne conduse de D.A. Sturdza.

Constantin I. Stoicescu a încetat din viață la data de 10 mai 1911, în municipiul București.

„𝑆-𝑎 𝑠𝑡𝑟𝑎̆𝑑𝑢𝑖𝑡 𝑠𝑎̆-𝑠̦𝑖 𝑑𝑒𝑝𝑎̆𝑠̦𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑣𝑟𝑒𝑢𝑛 𝑓𝑒𝑙 𝑒𝑣𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡̦𝑎 𝑜𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑝𝑜𝑙𝑖𝑡𝑖𝑐 “𝑑𝑒 𝑓𝑎𝑡̦𝑎𝑑𝑎̆”, 𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑛 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒, 𝑐𝑎 𝑜𝑟𝑎𝑡𝑜𝑟 𝑝𝑎𝑟𝑙𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡𝑎𝑟, 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑎 𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑖𝑡. 𝐶𝑎 𝑚𝑖𝑛𝑖𝑠𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑢𝑛 𝑏𝑢𝑛 𝑒𝑥𝑒𝑐𝑢𝑡𝑎𝑛𝑡 𝑎𝑙 𝑖𝑑𝑒𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑎𝑙𝑡𝑜𝑟𝑎, 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑔𝑢𝑙𝑎̆ 𝑙𝑖𝑑𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑛𝑜𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑃.𝑁.𝐿.”

– 𝐼𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖𝑐 𝑆𝑡𝑒𝑙𝑖𝑎𝑛 𝑁𝑒𝑎𝑔𝑜𝑒 –

 

𝐃𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞𝐫𝐞 𝐚𝐩𝐚̆𝐫𝐮𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐦𝐨𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐚 𝐨𝐫𝐚𝐬̦𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐏𝐥𝐨𝐢𝐞𝐬̦𝐭𝐢, 𝐝𝐞 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢𝐥 𝐒𝐞𝐯𝐚𝐬𝐭𝐨𝐬:

„ Născut în Ploești la 15 lanuarie 1852, 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭𝐢𝐧 𝐒𝐭𝐨𝐢𝐜𝐞𝐬𝐜𝐮

și-a luat doctoratul în drept la Paris.

A fost magistrat.

A făcut apoi avocatura – distingându-se ca fruntaș al baroului din Capitală.

A fost și un distins publicist. A ocupat postul de secretar de legație.

A intrat în politică în 1881. Ales in Camera la colegiul I Prahova în 1883. S’a ales apoi subt toate guvernele liberale și conservatoare – remarcându-se ca un mare orator parlamentar.

A dus o campanie energică împotriva guvernului conservator.

În Camerele conservatoare, Stoicescu era leaderul opoziției liberale.

La 1895 s’a retras din Camera, împreună cu opoziția, pe chestia legii minelor. Printre cele mai bune discursuri ale lui se citează cuvântarea rostită în 1866 cu prilejul discuției la mesaj și interpelarea din 1893, adresată ministrului de Războiu, generalul Iacob Lahovary, relativ la demisia ofițerilor din cavalerie.

A scris studii asupra „Naturalizației” și despre „Libertatea personală”. A publicat multe articole remarcabile.

A fost partizan al reformelor înaintate. Ales la Prahova și la llfov, – Stoicescu, în ședința Camerei din 27 Februarie 1888, a optat pentru Ilfov, declarând printre altele următoarele:

„Am fost ales la colegiul III de Prahova unde sânt în adevăr local, unde am legături de· rudenie, de amiciție, suveniruri de copilarie și unde nu putea fi surprindere pentru nimeni dacă am fost ales. La col. III de Prahova am avut onoarea să fiu ales și în legislația trecută. Insă de 12-13 ani sânt venit din străinatate și stau în București unde am legaturile și cunoștințele mele, și pentrucă am avut onoarea să fac parte din acel mic parlament care se numește consiliul județean, în această adunare unde am avut de coleg chiar pe d-l Fleva aproape trei ani, m’am silit să fac ceva pentru județul acesta. Lucrând, m’am făcut cunoscut județenilor mei mai cu seamă din populația rurală și-am găsit din partea lor semne de simpatie, căci nu știu dacă mi-erau datorite pentru micile servicii care le adusesem județului acestuia …

„Declar că optez pentru coleg. III de Ilfov și rămân recunoscator alegătorilor coleg. III de Prahova care m’au onorat și de astă dată cu mandatul lor și declar că voi lucra numai pentru interesele generale ale tării, dar în special pentru jud. Prahova”.

Stoicescu a fost ministru de Lucrări Publice (1895), ministru de Externe (1896), de Domenii și de Justiție (1898 și 1901).

A murit în 1911.

Ploeștenii îi păstrează și acum o amintire plină de admirație și de afecțiune.”

 

𝐒𝐮𝐫𝐬𝐚:

𝟏, 𝐖𝐢𝐤𝐢𝐩𝐞𝐝𝐢𝐚;

𝟐. 𝐌𝐨𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐚 𝐨𝐫𝐚𝐬̦𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐏𝐥𝐨𝐢𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐝𝐞 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢𝐥 𝐒𝐞𝐯𝐚𝐬𝐭𝐨𝐬, 𝐓𝐢𝐩𝐚𝐫𝐮𝐥 „𝐂𝐚𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̆“, 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢, 𝟏𝟗𝟑𝟗 / 𝐩.𝟏𝟒𝟎.

𝐔𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐭̦𝐢 𝐞𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐗𝐗𝐕𝐈𝐈, 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐆𝐑𝐈𝐆𝐎𝐑𝐄 𝐓𝐎𝐂𝐈𝐋𝐄𝐒𝐂𝐔, 𝐝𝐢𝐧 𝟐𝟎 𝐢𝐮𝐧𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟎.