CONSTANTIN C. DOBRESCU

Casa „C.C. Dobrescu” de pe strada Kutuzov nr. 1, astăzi muzeul „Ion Luca Caragiale”.

Descriere apărută în monografia orașului Ploiești, de Mihail Sevastos:

„Profesor in Ploești și apoi in București, C.C. Dobrescu a făcut parte din mai multe legislaturi ca deputat al judetului Prahova.
Element de stanga, cultivat și foarte bun orator, – el a ilustrat în mod strălucit tribuna parlamentară.
In 1889, fiind acuzați de răscoală un număr de tărani prahoveni și „dovadă” principală fiind portul de ciomege, C. C. Dobrescu- în ședinta Camerei din 16 Mai 1889- a spus:
„D-lor, eu am participat la judecarea tăranilor răsculați în Prahova și am văzut ce sânt acele ciomege, de care d-voastră faceți atâta gălăgie. Cum purtăm noi aceștia de prin orașe, ziși albăstrime, câte un baston, – țăranii poartă niște bețe ceva mai mari ca să se apere de câini. Ce înseamnă această legendă că țăranii sânt armați cu ciomege? Veneau să ia cu asalt armata ? S-au să facă cine șie ce ? Pentru ce aceste insinuări ?…”
Iată soluția lui C. C. Dobrescu pentru apărarea țărănimii de „îndemnuri străine”:
„S’au acuzat țăranii în timpul mișcării tărănești că ei au ascultat de îndemnuri străine. Ei nu au simțământul patriotismului desvoltat până acolo ca să nu asculte cu ușurință de sfa­turi străine. Negreșit că un popor cult nu poate fi înșelat de sfaturi străine, căci s’ar simți lovit în demnitatea lui, dacă ar asculta de alții. Prin urmare, cel mai bun lucru spre a face populația noastră rurală ca să aibă simțul demnității sale, este de a-i ridica nivelul moral și intelectual. Pentru aceasta noi dorim a ridica învățământul popular cât se poate de mult.” (Ședința Camerei din 4 Martie 1893).
ln sfârșit, fiind dojenit în parlament – că îndrăznește, ca profesor, să critice actele mi­nistrului de Instrucțiune Publică, C. C. Dobrescu a dat următorul răspuns, in ședința Camerei din 19 Martie 1893:
„D-lor deputați, domnul ministru al lnstrucțiunii Publice a crezut de cuviință eri, în răspunsul pe care mi l-a dat la cuvântarea care o făcusem în desbaterea generala a bugetului Ministerului, să vorbească de situația mea parlamentară. D-sa a zis (d-voastră cu toții ați ascultat aceste cuvinte): „că se miră cum cutează un profesor secundar să vorbească despre faptele ministrului de lnstrucțiune”. Toată Camera știe, mai cu seamă majoritatea, că n’am fost ales ca profesor. Prahovenii și ploeștenii, care mi-au făcut onoarea de a mă alege pe rând în trei legislațiuni, n’au dat voturile profesorului Dobrescu, ci cetățeanului Dobrescu. D-l Ministru spune că mi-am făcut studiile în seminar.
Așa este. Părinții mei n’au avut mijloace ca să mă trimită în altă școală; și am intrat bursier în școala unde am putut ca să-mi dobândesc învățătura, pe care am perfecționat-o în studiile universitare. Și aceasta mă onorează cu atât mai mult, cu cât tatăl meu n’a dat nici un faliment pentru a-mi asigura mijloace să mă trimită în străinătate. Ce rușinare este mai mare decât a se duce înaintea justiției și a tăgădui că este fiul părintelui său.
Această apostrofă a avut mare răsunet pe vremuri.”

Sursa:
1. Monografia orașului Ploiești de Mihail Sevastos, Tiparul „Cartea Românească“, București, 1937 / p.129-130.
Urmăriți episodul XIII, despre Luca Elefterescu, din 14 martie 2020.

PERSONALITĂȚI PLOIEȘTENE – EPISODUL XII

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow by Email