NICOLAE FRANCISC BEJAN

”Nicolae Francisc, născut în 13 februarie 1862, şi-a făcut studiile primare şi 3 clase secundare la Năsăud, iar clasele IV—VIII la liceul german din Bistriţa pe care-l absolvă în anul 1883.
După luarea bacalaureatului s’a înscris la Academia de Silvicultură din Chemnitz ca bursier al Fondurilor grănicereşti din Năsăud. Aici a stat numai doi ani de unde a plecat la Viena la înalta Şcoală de Studii Silvice şi Mine.
Ura lui Dezideriu Banffy (baron ungur, prefect al noului comitat Bistrița-Năsăud) l-a urmărit şi pe dânsul şi la insistenţele aceluia i-a fost suprimată bursa, dar totuşi a continuat studiile ajutat fiind de familie.
La invitaţia inginerului silvic Schiopoaia, ginerele marelui pedagog năsăudean Vasile Petri, —dela Domeniile Coroanei din Bucureşti, care ştia de persecuţiile la care era supusă familia Bejan din partea ungurilor, şi în urma intervenţiilor lui Ion Pop Reteganul, cumnatul său, la Titu Maiorescu cu care întreţinea legături în baza lucrărilor multiple ale lui, acesta l-a primit pe Nicolae Francisc în Vechiul Regat, unde însă a trebuit să treacă din nou toate examenele.
A fost numit pedagog la început în Bucureşti la Institutul Schewitz Thierrin, iar în 1892 în urma unui concurs, profesor de limba germană la Şcoala Comercială din Ploeşti.
In 1893 August 22 s’a căsătorit cu D-şoara Elena Drăgulinescu din Vălenii de Munte, institutoare la şcoala nr. 1 din Ploeşti.
In 1900 a fost numit profesor de limba germană la cursul superior al liceului „Sfinţii Petru şi Pavel”. Profesor cu o cultură aleasă, povestitor neîntrecut, lecţiile sale de literatură germană erau o adevărată sărbătoare pentru elevii lui iubiţi. Trecut peste cele mai grele nevoi şi persecuţii din partea ungurilor, a fost un adevărat părinte al elevilor, care l-au iubit şi respectat până în ultimele clipe ale vieţii sale zbuciumate.”1
„Om de-o inteligenţă sclipitoare, ponderat, demn, bun povestitor, cu o inimă afectuoasă, sever dar drept cu elevii şi prietenos cu colegii, profesorul Bejan a intrat în politică – alături de prietenul său C. lennescu.”2
„A făcut politică atras fiind de Titu Maiorescu şi Petre Carp, pe care îi stima foarte mult, botezându-şi unicul fiu cu numele de Petre, în amintirea celui din urmă”.1
„A scris articole de polemică – în care verva se îmbina cu logica.”2
„Chiar când porţile viitorului îi surâdeau deschise larg pentru o viaţă mai liniştită, moartea nemiloasă îl surprinde în vârstă numai de 39 ani şi la 1 februarie 1901 îşi dă nobilul şi chinuitul său suflet.
Încă la catedră, ţinând lecţii elevilor săi dragi, crispele morţii i se arată în faţa asistenţei înmărmurite a clasei. În afară de profesori, alți trei elevi din clasa VII au ţinut să-şi exprime durerea şi regretul în faţa mormântului.
Nicolae Francisc Bejan şi soţia sa Elena au avut trei copii: Petre actualul ministru; Eleonora Maria profesoară secundară, căsătorită cu dl General Virgil Bădulescu, Directorul General al O.N.E. F.-ului şi Lelia căsătorită cu dl Anton Davidoglu profesor de analiză matematică la Universitatea şi Academia Comercială din Bucureşti.”1

Sursa:
1) „Fruntașa familie Bejan din Monor” de I. T. Echim, Arhiva someşană – Revistă istorică-culturală, 14, nr. 21, 1937;
2) Monografia orașului Ploiești de Mihail Sevastos, Tiparul „Cartea Românească“, București, 1937 / p.125.

Urmăriți episodul V, despre Petre N. Bejan, din 18 ianuarie 2020.

PERSONALITĂȚI PLOIEȘTENE – Episodul IV

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow by Email
Facebook
Facebook
Twitter