„Alexandru Candiano-Popescu se naste la 27 ianuarie 1841 în Bucureşti, fiind fiul lui Dumitru Popescu, care avea să moară încă de când Candiano era mic şi al Zincuţei Urziceanu, nepoată a domnitorului Alexandru Ghica. Primii ani din şcoala îi face la Ploieşti, remarcându-se atât prin inteligenţă, cât şi prin zburdălnicii. În anul 1854, pe când armata austriacă se mai afla în Principate datorită Razboiului Crimeii (1853-1855), prin ajutorul căpitanului Alexandru Solomon a fost admis la Şcoala Militară cu a doua medie dintre cei înscrişi, astfel la numai 18 ani şi jumatate i se acorda gradul de sublocotenent. Studiile şi le va continua mai târziu în Italia la Neapole unde va obtine diploma de doctor în drept în anul 1874.
Prima acţiune importantă la care ia parte este răsturnarea domnitorului unirii, de a cărui simpatie se bucura de altfel, în noaptea de 11/12 februarie 1866, pe când avea numai 25 de ani. Simţind că zilele lui Alexandru Ioan Cuza sunt numărate şi sperând la o funcţie importantă drept răspalată pentru trădarea făcută, după spusele lui, în numele patriotismului “am intrat în conspiraţie împins de cea mai desăvarşită dezinteresare şi împlinind cea mai grozavă jertfă pe care un om poate să o împlinească…Câte nopţi nu am dormit! Ce chin, ce luptă înverşunată s-a petrecut în mine. Trebuia să hotărăsc. Am ales ţara”.În felul acesta dovedeşte câtă dorinţă avea să urce în ierarhia profesională fiind lipsit de orice scrupule, tradând pe cel care, nu cu mult timp în urma, îl considera principalul actor al emancipării Principatelor.”

Un articol foarte interesant scris de Dumitru Traian pe Historia.ro

CIteste mai mult aici.

Alexandru Candiano-Popescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow by Email