?????????? ????? (??.??.???? – ??.??.????)
Om politic, jurnalist, filosof, critic literar, avocat, scriitor român, ?????????? ????? s-a născut la Ciripcău, în fostul județ Soroca, astăzi raionul Florești, pe 1 iunie 1865, și tot aici și-a petrecut primii ani din viață. Anii de școală, de liceu l-au dus către Chișinău și Cernăuți. Fiind atras de științele umaniste, de ziaristică, de filozofie, cunoscând îndeaproape realitățile basarabene, încorporarea Basarabiei în imperiul țarist și rusificarea continuă a poporului, atras de anarchism, de narodnicism, Stere intră în conflict cu autoritățile rusești. Este considerat de autorități nihilist și arestat. Este inchis mai intâi la Odesa, apoi la Moscova pentru ca în final să ajungă în Siberia, ca deportat politic. Acolo trăiește atrocitățile regimului țarist, supraviețuiește și le infrânge.
Izolat de lume într-un sat, Stere primește pachete cu cărți și alimente de la părinți și prieteni. Isi petrece timpul cu alți deportați, studenți elevi, doctori, avocați, ingineri, citind și uneori plecând la vânătoare. Este periaoda in care tânărul Constantin se implică în organizarea unei Universități Populare, unde se țin prelegeri legate de politică, filosofie si istorie, de artă, și astronomie.
Impreună cu soția sa Maria și fiul lor Roman se hotărăște în 1892 să plece în România. Obținând ajutor din partea părinților și pașaport, Stere ajunge și se stabilește la Iași. Se inscrie la Facultatea de Drept a Universității de la Iași, pentru a-și continua studiile întrerupte câțiva ani buni, începând tot acum și o bogată activitate publicistică. Colaborează la ziare și reviste ieșene. Se implică în frământările studențimii. In anul 1895 primește cetățenia română, pentru ca numai după un an să ajungă la Ploiești, la bunul său prieten, Constantin Dobrogeanu-Gherea.
Iși susține licența în drept și se inscrie imediat în baroul ieșean, deschizându-și chiar un birou de avocatură. Atras de politică se apropie de liberali. Pe listele Partidului Național Liberal, participă in 1898 la alegerile locale din Iași și este ales Ajutor de Primar. In 1900 intră oficial în rândurile PNL, ajungând deputat în câteva rânduri. In paralel își contruiește o frumoasă carieră profesorală în rândurile dascălilor Universității din Iași. Astfel, în anul 1901 este profesor-suplinitor, în 1903 este titularizat, iar 10 ani mai târziu in 1913 este ales rector al universității ieșene.
In paralel Stere are și o bogată activitate de publicist, fiind fondatorul și conducătorul revistei „Viața Românească”, care a apărut pentru prima dată la 1 martie 1906. Incă de la debut, revista a fost primită cu multă simpatie devenind cea mai citită publicație în rândul intelectualilor. De altfel „Viața Românească”, revistă care apărea și la Chișinău, a avut un rol determinant in evenimentele din 1918, Unirea Basarabiei cu România.
In timpul primului război mondial Stere are o atitudine politică diferită. Cunoscând bine realitățile din Rusia și situația popoarelor din acest imperiu, regimul opresiv, sărăcia și ignorarea maselor, Stere se declară deschis împotriva intrării României în război alături de Rusia, în calitatea acesteia de membru al Antantei. El va desfășura o amplă campanie de presă, explicând pe larg argumentele sale și partizanatul pe care il dorea pentru România cu Puterile Centrale.
Această poziție îl separă tot mai mult de liberali. De aceea se va apropia de conservatori, precum Petre Carp, Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman. Atitudinea sa de partizan al Puterilor Centrale crează un conflict deschis cu studențimea ieșeană, fapt care îl determină să-și dea demisia din funcția de rector al Universității din Iași.
In martie 1918 participă la Iași la intâlnirile cu delegația basarabeană venită să discute condițiile Unirii provinciei dintre Prut și Nistru cu România. Pleacă la Chișinău și are un aport esențial în redactarea Declarației de Unire. In aprilie este ales Președinte al Sfatului Țării.
Anul 1918 este un an bun pentru Stere. In 16 iunie se căsătorește cu Aneta Radovici, iar în octombrie se naște fiul său Ion. Infrângerile suferite de Puterile Centrale pe front, duc la căderea Guvernului Conservator și încep necazurile pentru Constantin Stere. Iși dă demisia din funcția de Președinte al Sfatului Țării, este suspendat din învățământul superior, este arestat, eliberat după aceea și nevoit să ia drumul exilului. Dar Stere nu renunță. Revine in țară în 1920, chemat de prietenii săi basarabeni, pentru a întări Partidul Țărănesc.
Isi reincepe activitatea politică, este ales în repetate rânduri în județe precum Soroca, Orhei, Ismail, Cetatea Albă. Va redacta programul noii formațiuni politice PNȚ. Iulian Maniu, liderul partidului spunea despre Stere: “este un om incomod prin strivitoarea lui superioritate, prin prestigiul, prin trecutul, prin intrasigența convingerilor sale”.
Atacat permanent în Parlament și în presă, Stere nu renunță la viața politică. Devine liderul grupului independent al parlamentarilor basarabeni. Va contribui la construcția unor noi partide, precum Partidul Țărănist Democrat și mai apoi Partidul Radical Țărănist.
Ultimii ani ai vieții îi petrece la Bucov, pe domeniul soției sale. Moșia a aparținut familiei Radovici, mai precis lui Alexandru Radovici. Acesta, s-a casatorit cu Ana Ionescu, singura fiică dintre cei cinci copii ai familiei Ghiță-Ionescu. Alexandru Radovici, unul dintre cei mai renumiți medici ai vremii, fondator al „Societății pentru combaterea tuberculozei”, și-a pus capăt zilelor intr-o croazieră pe Mediterana. Se pare că bolnav fiind de o boală incurabilă a preferat acest mod de a-și încheia legătura cu viața. In acei ani, moșia de la Bucov cuprindea 1000 de hectare de teren agricol, păduri și bălți. În documentele vremii erau consemnate trei mori de apă care funcţionau pe râul Teleajen, o fabrică de spirt, precum şi o cărămidărie. Aici, între anii 1930 și 1936, Stere realizează opera sa capitală, romanul „In preajma Revoluției”.
Cele 8 volume cuprind în paginile lor, romanul de familie, romanul de formare a eroului, romanul pribegiei eroului, un vast roman al universului apocaliptic siberian creat de un adevărat vizionar, sensibil la stihiile naturii. In primele cinci volume denumite „Smaranda Teodorovna”, „Vania Rautu”, „Lutul”, „Hotarul” si „Nostalgii”, cărturarul Stere evoca realitatea fără nici o alterare. Considerate de critici drept cele mai izbutite, acestea sunt o frescă a luptei pentru libertate a unui revoluționar basarabean.
Nu acelasi lucru se poate spune despre ultimele trei volume, care redau experiențele traversate de Stere in România. In aceste volume, „Ciubarești”, „In ajun” si „Uraganul” pierde din seninătate iar din fiecare pagină răbufnesc resentimentele. Umorul plin de ințelegere din primele cinci volume este înlocuit de șarja caricaturală. Ar mai fi trebuit să apară și un al nouălea volum, pe care însă Stere nu a mai apucat să îl termine.
In 1936 cand implinea 70 de ani, Stere îl intâlnește pe renumitul publicist Pamfil Șeicaru, căruia i se destăinuie: „?? ?? ???? ????, ????? ???????̆, ?? ??? ?? ???? ?? ???̆??. ?????̦?? ?? ?????????. ????????????? ?????? ??? ???????̦?? ?? ???? ?? ??-? ???? ?????????̆.”
Intr-adevăr, peste puțin timp, la 26 iunie al aceluiași an Constantin Stere este răpus de boala de care suferea. După moartea sa a fost numit membru post-mortem al Academiei Române.
Astăzi, în memoria marii sale personalități, există muzeul Constantin și Ion Stere, organizat în fostul conac al familiei, unde a locuit și creat patriotul basarabean.
Fondator al poporanismului, director de reviste, inițiator al mișcării cultural-naționale în Basarabia, om politic și romancier de prim-rang, Stere rămâne în conștiința tuturor ca un patriot adevărat, un luptător pentru dreptate și neam.
????̆???̦? ???????? ????? ??? ???? ?? ?? ??????? ????.
???????????̆?̦? ??????̦???? – ???????? ????

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow by Email