𝗣𝗿𝗼𝗳. 𝗧𝗥𝗔𝗜𝗔𝗡 𝗖𝗢𝗠𝗔̆𝗡𝗜𝗖𝗜𝗨 (𝟭𝟵𝟮𝟵 – 𝟮𝟬𝟬𝟬)
S-au împlinit 20 ani de când profesorul Traian Comăniciu a plecat în lumea celor drepţi. E mult şi se cere un Requiem pentru a se şterge praful de pe memoria ploieşteană, care îl va fi uitat, în ciuda faptului că Ploieştiul îi datorează enorm: excepţionala educaţie ce a emanat din Liceul Mihai Viteazul şi încă emană după 50 ani.
Dacă aţi absolvit LMV în ultimele cinci decade, aveţi copii sau nepoţi în LMV sau speraţi ca ei să poată beneficia în viitor de educaţia oferită de LMV, când citiţi aceste rânduri plecaţi capul şi dăruiţi-i directorului şi profesorului Traian Comăniciu un gând pios. Trecutul glorios şi prezentul nu mai prejos al liceului îşi au rădăcinile în cele trei mandate de directorat ce le-a avut în 1962-68, 1970-78 şi 1982-87.
Traian Comăniciu a reclădit gloria academică a fostului liceu Sfinţii Petru şi Pavel cu îndârjirea şi destoinicia ardeleanului ce era şi cu viziunea unui viitor impus de realitatea ce venea de dincolo de directivele Partidului în epoca comunistă, pe care nu le-a deranjat niciodată, dar printre care a navigat precum mulţi înaintaşi ardeleni, care au condus corabia românismului prin vremurile vitrege din Transilvania austro-ungară. Traian Comăniciu este (folosesc prezentul istoric) fondatorul acestei tradiţii academice LMV de excepţie naţională. Am fost profesoară de limba engleză mulţi ani sub directoratul lui şi cred că ştiu care-a fost cheia succesului său: convingerea lui că „meritul” este esenţial în ambele părţi ale ecuaţiei educaţionale – profesor şi elev – şi că ele cresc împreună: profesorii buni fac elevi buni şi invers, elevii buni fac profesori buni. El a înfiinţat clasele speciale – matematică, fizică, chimie şi biologie – fără a crea o prăpastie între ele şi celelalte discipline, folosindu-le pe primele ca stimuli pentru celelalte. Nu numai clasele speciale, ci întregul liceu avea rezultate remarcabile, evidente în concursurile naţionale, fie la olimpiadele pe specialităţi, fie la cele de admitere la diferitele trepte liceale şi universitare.
Pe de altă parte, aceste rezultate nu s-ar fi putut obţine fără o riguroasă disciplină în clase, impusă atât elevilor cât şi profesorilor. Aş spune că directorul Comăniciu era ce s-ar numi „o mână de fier într-o mănuşă de catifea”.
Da, Traian Comăniciu a fost membru PCR – dar ce director de liceu n-a fost? El însă a fost unul dintre puţinii competenţi. N-a fost un oportunist, ci un idealist sincer devotat cauzei, căreia i s-a alăturat la sfârşitul anilor 40, când era tânăr student la Universitatea Bucureşti. Iluminarea sa întru renegarea ideologiei în care crezuse cu devotament, dar nu fanatism, s-a înfiripat şi a crescut în anii demenţi ai cultului personalităţii ceauşiste. Ȋn ciuda unui trecut comunist de marcă, partidul îl va fi bănuit de dizidenţă prezumptivă, şi-l va pune pe linie politică moartă şi trece în rândul profesorilor. Au crezut că i-au data lovitura de graţie, dar s-au înşelat. La peste 50 ani, el, care nu fusese profesor ci doar administrator, a ştiut să înveţe să devină un foarte bun profesor de limba şi literatura română. Elevii îl adorau.
Lista lucrurilor extraordinare ce le-a făcut pentru educaţia ploieşteană în decursul celor 15 ani de directorat este mult prea lungă ca s-o înşir într-un Requiem ce-l doresc dedicat sufletului lui, suflet de roman ardelean ce purta în traista-i ţărănească oasele strămoşilor lui, care s-au luptat pentru limba română, biserica română, tradiţiile româneşti batjocorite de istoria europeană vreme de sute de ani. Nu întâmplător s-a luptat cu toate armele politice posibile momentului ca Liceul nr. 2 să primească numele lui Mihai Viteazul, primul unificator al poporului român.
Şi dacă îl pun pe Traian Comăniciu pe lista românilor iluminişti ai Şcolii Ardelene – Gheorghe Lazăr, Gheorghe Şincai, Petre Maior, Simion Barnuţiu şi alţii – este pentru a vă întări credinţa că tradiţia profundă nu piere prin meandrele istoriei, ci reînvie în momentele de mare criză ale unui popor.
𝗔𝗿𝘁𝗶𝗰𝗼𝗹 𝘀𝗰𝗿𝗶𝘀 𝗱𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗳. 𝗗𝗮𝗻𝗶𝗲𝗹𝗮 𝗣𝗮̆𝘁𝗿𝘂𝘁̦ (𝗳𝗼𝘀𝘁𝗮̆ 𝗕𝗮𝗴𝗲𝗮𝗰), 𝗰𝗮𝗱𝗿𝘂 𝗱𝗶𝗱𝗮𝗰𝘁𝗶𝗰 𝗮𝗹 𝗟𝗠𝗩 𝗶̂𝗻 𝗽𝗲𝗿𝗶𝗼𝗮𝗱𝗮 𝗮𝗻𝗶𝗹𝗼𝗿 𝟳𝟬-𝟴𝟬.
𝘈𝘤𝘦𝘴𝘵 𝘢𝘳𝘵𝘪𝘤𝘰𝘭 𝘷𝘢 𝘧𝘢𝘤𝘦 𝘱𝘢𝘳𝘵𝘦 𝘥𝘪𝘯 𝘶𝘳𝘮𝘢𝘵𝘰𝘳𝘶𝘭 𝘱𝘳𝘰𝘪𝘦𝘤𝘵 𝘢𝘭 𝘴𝘰𝘤𝘪𝘦𝘵𝘢̆𝘵̦𝘪𝘪 𝘤𝘶𝘭𝘵𝘶𝘳𝘢𝘭𝘦 „𝘈𝘛𝘖𝘔”, 𝘷𝘰𝘭𝘶𝘮𝘶𝘭 𝘪𝘯𝘵𝘪𝘵𝘶𝘭𝘢𝘵 „𝘗𝘰𝘷𝘦𝘴𝘵𝘪𝘳𝘪 𝘥𝘪𝘯 𝘗𝘭𝘰𝘪𝘦𝘴̦𝘵𝘪𝘶𝘭 𝘥𝘦-𝘢𝘭𝘵𝘢̆𝘥𝘢𝘵𝘢̆”.
𝐔𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐭̦𝐢 𝐞𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐋𝐗𝗫𝗜 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝟮𝟮 𝗺𝗮𝗶 𝟐𝟎𝟐𝟏.
𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐏𝐋𝐎𝐈𝐄𝐒̦𝐓𝐄𝐍𝐄 – 𝐄𝐏𝐈𝐒𝐎𝐃𝐔𝐋 𝐋𝐗𝐗

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow by Email