𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐏𝐋𝐎𝐈𝐄𝐒̦𝐓𝐄𝐍𝐄 – 𝐄𝐏𝐈𝐒𝐎𝐃𝐔𝐋 𝗟𝗜
𝗖𝗢𝗡𝗦𝗧𝗔𝗡𝗧𝗜𝗡 𝗕𝗥𝗘𝗭𝗘𝗔𝗡𝗨 (𝟭𝟴𝟴𝟵 – 𝟭𝟵𝟰𝟮)

Din informaţiile adunate de istoricul Polin Zorilă, cel de-al doilea primar de frunte al Ploieştilor a fost Constantin Gh. Brezeanu, avocat, consilier comunal, om politic ţărănist, preşedinte al Comisiei interimare şi primar ploieştean. Provenea dintr-o familie de ţărani din Teişani-Prahova.

Constantin Gh. Brezeanu s-a născut în anul 1889, în comuna Teișani, într-o familie de moșneni cu vechi tradiții cooperatiste și cărturărești. A fost căsătorit cu Elena Vasilescu, cu care a avut o fetiță, pe nume Marta, căsătorită cu inginerul petrolist PALANCĂ. Fiica lui Constantin Gh. Brezeanu a fost bună prietenă cu Alice Ivănceanu. O rudă a lui Constantin Gh. Brezeanu era preotul I. Brezeanu, parohul bisericii Sf. Gheorghe Vechi, care, în 1934, a scos o revistă de zidire creștinească intitulată „Pace vouă”. În vremea primariatului lui Scarlat Orăscu, tânărul Constantin Gh. Brezeanu a fost secretar particular al acestuia.

După absolvirea studiilor de drept, a practicat avocatura fără prea multă pasiune, şi-a administrat averea şi s-a implicat în viaţa politică şi administrativă ploieşteană. A intrat de timpuriu în organizaţia locală a Partidului Ţărănesc, iar după fuziunea din 1926 a devenit unul dintre liderii prahoveni ai Partidului Naţional Ţărănesc.

Dornic de a-şi pune energia şi experienţa în slujba comunităţii ploieştene, avocatul Constantin Gh. Brezeanu a deţinut funcţii de răspundere în administraţia locală. Ascensiunea sa în administraţie a început la 20 martie 1929, când i-a succedat lui Ion Georgescu-Obrocea la conducerea municipalităţii.

S-a menţinut, vreme de câţiva ani, cu întreruperi, în fruntea administraţiei ploieştene în calitate de: preşedinte al Comisiei interimare (20 martie 1929-14 aprilie 1930), primar (14 aprilie 1930-27 mai 1931), preşedinte al Comisiei interimare (8 iunie-10 octombrie 1932) şi primar (10 octombrie 1932-27 noiembrie 1933). Acesta a rămas în funcţie până la 27 noiembrie 1933, când a fost înlocuit cu liberalul Gheorghe Manolescu. Primarul Constantin Gh. Brezeanu s-a sprijinit pe un consiliu comunal cu cetăţeni din toate partidele.

Venirea ca primar al Ploieștiului în anul 1929 a lui C. G. Brezeanu a fost pentru ploieșteni „un răsărit de soare”. Acesta era „de o modestie fără pereche, cu un simț de demnitate și respect de lume nemăsurat”.
În anul 1930, C. G. Brezeanu, în calitate de deputat și primar, semnează cererea de grațiere a fruntașului comunist Mihail Gheorghiu Bujor, condamnat la închisoare pe viață. Această cerere a fost semnată de 67 de persoane dintre care I. Ionescu-QUINTUS, I.G. Obrocea, dr. Mircea Botez, avocat N. Constantinescu-Bordeni. Perioada de doi ani cât a fost primar va rămâne înscrisă cu litere de aur în monografia Ploieștiului.

Ziarul „Munca” din 18 mai 1932 menționa modul de lucru al lui C. G. Brezeanu ca primar: „acest om neobosit și cu atâta tragere de inimă, de dimineață până noaptea, uitând de familie, de casă, de interesele personale, colindă stradă cu stradă, din cele mai depărtate suburbii până în centru, ca la ora 9 dimineață să vină la localul Primăriei, unde cheamă șefii de serviciu pentru a le comunica lipsurile ce a găsit în executarea programului de ei, a le da ordine de executat pe a doua zi, după care primea publicul până la ora 2-2 1/2, stând nemișcat și nemâncat pentru a da fiecăruia satisfacția cererii lui în măsura dreptății și dreptului ce avea. După amiezele se consfătuia cu colaboratorii săi din Consiliul Comunal și delegația permanentă asupra celor mai importante lucrări și pentru a rezolva chestiunile mai importante de interes general. Erau de notorietate publică ședințele Consiliului Comunal în care 1/3 erau membrii opoziției (liberali), ședințe care erau mult mai înălțătoare prin felul cum erau conduse dezbaterile, decât majoritatea ședințelor parlamentului, încât membrii opoziției celei mai înverșunate căci erau numai liberali, au spus că acestui Consiliu i se va spune de urmașii noștri Marele Consiliu Comunal.”

Bun gospodar, Constantin Gh. Brezeanu a desfăşurat o activitate bogată în fruntea Primăriei Ploieşti. Măsurile întreprinse de el vizau: reţeaua stradală, alimentarea cu apă, canalizarea, edificiile publice, învăţământul, cultura şi protecţia socială.

În perioada 1929-1933 s-au realizat pavaje pe 115.952 metri pătraţi de străzi şi pe 142.503 metri pătraţi de trotuare.

Asemenea lucrări de pavare cu piatră cubică, s-au executat în faţa Palatului Justiţiei, în Piaţa Cuza şi pe străzile: Mihai Bravu, Barbu Delavrancea, Romană, Văleni, Municipală, Take Ionescu, s-au făcut rectificări şi deschideri de străzi, lucrări de modernizare pe Bulevardul Ferdinand.

Alte realizări ale primarului Constantin Gh. Brezeanu au fost extinderea reţelei de alimentare cu apă în cartierele periferice şi continuarea lucrărilor de canalizare iniţiate de Ion Georgescu-Obrocea, cu 8200 m, în valoare de circa 27.000.000 lei.

Convins de necesitatea modernizării oraşului, a iniţiat, continuat sau finanţat executarea unor edificii publice, cum au fost: Halele Centrale, Clopotniţa Catedralei Sf. Ioan şi Palatul de Justiţie. C. Gh. Brezeanu a recunoscut contractul Orăscu şi, printr-un supliment de contract, l-a însărcinat pe arhitectul Toma T. Socolescu să se documenteze în străinătate pentru întocmirea proiectului Halelor din Ploieşti.

Săparea fundaţiei a început în septembrie 1929, iar executarea lucrărilor s-a efectuat în perioada 1930-1935, în timpul primariatelor lui C. Gh. Brezeanu, Gh. Manolescu şi Iorgu Predescu. Tot lui C. Brezeanu i-a revenit onoarea de a inaugura, la 9 iunie 1932, turnul clopotniţă al Catedralei Sf. Ioan, monument al eroilor prahoveni din Războiul pentru întregirea naţională.

Peste câteva luni, la 26 noiembrie 1932, primarul Constantin Brezeanu a inaugurat, în prezenţa regelui Carol al II-lea, Palatul de Justiţie. Atenţia primarului s-a îndreptat şi spre edificiile şcolare şi sanitare. În timpul său au fost construite Şcoala nr. 3 fete şi Şcoala nr. 8 fete şi băieţi – actuala şcoală Sfântul Vasile (proiectul şi definitivarea lucrării).

O altă lucrare, încheiată la finele anului 1932, a fost renovarea Spitalului Boldescu din Ploieşti. În timpul primariatului său a fost achiziţionat Parcul Păuleşti, un loc conceput pentru distracţia ploieştenilor vremii, şi s-a acordat o atenţie sporită Bibliotecii „Nicolae Iorga”, Pinacotecii şi reluării concertelor muzicii militare de pe Bulevard.

Pentru a atenua efectele crizei economice Primăria Ploieşti a acordat ajutoare materiale şi financiare unor şomeri ploieşteni. De sprijinul municipalităţii, în bani, alimente şi lemne, au beneficiat, în decembrie 1932, peste 8.000 de şomeri. În februarie 1933, sprijinul financiar al Primăriei a fost acordat unor funcţionari particulari şomeri. Acţiunea era apreciată, de presă, ca o „𝒐𝒑𝒆𝒓𝒂̆ 𝒅𝒊𝒏𝒕𝒓𝒆 𝒄𝒆𝒍𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒇𝒓𝒖𝒎𝒐𝒂𝒔𝒆”, în realizarea căreia primarului Brezeanu îi reveneau „𝒎𝒆𝒓𝒊𝒕𝒖𝒍, 𝒍𝒂𝒖𝒅𝒂̆ 𝒔̧𝒊 𝒎𝒂𝒓𝒆 𝒄𝒊𝒏𝒔𝒕𝒊𝒓𝒆”.

A încetat din viaţă la aproape un deceniu de la plecarea sa din fruntea administraţiei ploieştene, în 1942, fiind înmormântat la Cimitirul Viişoara. Ploieştenii, cu mic, cu mare, au regretat dispariţia acestuia. „𝑷𝒓𝒊𝒏 𝒎𝒆𝒓𝒊𝒕𝒆𝒍𝒆 𝒔̧𝒊 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒑𝒖𝒓𝒕𝒂̆𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒔𝒂𝒍𝒆 𝒂𝒍𝒆𝒔𝒆” – scria ziarul „Virtutea” – „𝑪𝒐𝒔𝒕𝒊𝒄𝒂̆ 𝑩𝒓𝒆𝒛𝒆𝒂𝒏𝒖 𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒑𝒓𝒊𝒎𝒂𝒓𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒊̂𝒏𝒂𝒍𝒕𝒂̆ 𝒂𝒅𝒎𝒊𝒓𝒂𝒕̧𝒊𝒆, 𝒏𝒖𝒎𝒆 𝒕𝒓𝒆𝒄𝒖𝒕 𝒍𝒂 𝒏𝒆𝒎𝒖𝒓𝒊𝒓𝒆”.

Cu ocazia morții lui C. G. Brezeanu, arhitectul Toma T. Socolescu scria în gazeta „Prahova noastră” din 30 aprilie 1942: „𝑪𝒐𝒔𝒕𝒊𝒄𝒂̆ 𝑩𝒓𝒆𝒛𝒆𝒂𝒏𝒖 𝒅𝒆𝒔̦𝒊 𝒏𝒖 𝒆𝒓𝒂 𝒐𝒎 𝒅𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒕𝒆 𝒔̦𝒊 𝒏𝒖 𝒆𝒓𝒂 𝒏𝒊𝒄𝒊 𝒖𝒏 𝒃𝒖𝒏 𝒗𝒐𝒓𝒃𝒊𝒕𝒐𝒓, 𝒂𝒋𝒖𝒏𝒔𝒆𝒔𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒅𝒐𝒎𝒊𝒏𝒆 𝒊̂𝒏 𝒑𝒂𝒓𝒕𝒊𝒅𝒖𝒍 𝒕̦𝒂̆𝒓𝒂̆𝒏𝒆𝒔𝒄 𝒍𝒐𝒄𝒂𝒍 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒆𝒏𝒆𝒓𝒈𝒊𝒆, 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒓𝒆 𝒅𝒆 𝒎𝒖𝒏𝒄𝒂̆ 𝒔̦𝒊 𝒄𝒐𝒓𝒆𝒄𝒕𝒊𝒕𝒖𝒅𝒊𝒏𝒆, 𝒄𝒂 𝒔̦𝒊 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒂𝒄𝒆𝒍 𝒃𝒖𝒏 𝒔𝒊𝒎𝒕̦ 𝒓𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒆𝒔𝒄 𝒑𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒊̂𝒍 𝒂𝒅𝒖𝒔𝒆𝒔𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝒔𝒂𝒕𝒖𝒍 𝒔𝒂̆𝒖 𝒅𝒆 𝒍𝒂̂𝒏𝒈𝒂̆ 𝑽𝒂̆𝒍𝒆𝒏𝒊.”
În continuare, autorul afirmă: „𝑪. 𝑮. 𝑩𝒓𝒆𝒛𝒆𝒂𝒏𝒖 𝒂 𝒅𝒊𝒔𝒑𝒂̆𝒓𝒖𝒕 𝒊̂𝒏 𝒑𝒍𝒊𝒏𝒂̆ 𝒎𝒂𝒕𝒖𝒓𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆 𝒔̦𝒊 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒓𝒆 𝒅𝒆 𝒎𝒖𝒏𝒄𝒂̆ 𝒔̦𝒊 𝒄𝒓𝒆𝒅 𝒂𝒓 𝒇𝒊 𝒅𝒓𝒆𝒑𝒕 𝒄𝒂 𝒄𝒆𝒍 𝒑𝒖𝒕̦𝒊𝒏 𝒍𝒂 𝑯𝒂𝒍𝒆 – 𝒐 𝒊̂𝒏𝒇𝒂̆𝒑𝒕𝒖𝒊𝒓𝒆 𝒅𝒂𝒕𝒐𝒓𝒂𝒕𝒂̆ 𝒊𝒏𝒊𝒕̦𝒊𝒂𝒕𝒊𝒗𝒆𝒊 𝒔𝒂𝒍𝒆 – 𝒔𝒂̆ 𝒔𝒆 𝒑𝒖𝒏𝒂̆ 𝒐 𝒑𝒍𝒂𝒄𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒃𝒓𝒐𝒏𝒛 𝒑𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒂𝒑𝒂𝒓𝒂̆ 𝒏𝒖𝒎𝒆𝒍𝒆 𝒔𝒂̆𝒖 𝒍𝒂 𝒍𝒐𝒄 𝒅𝒆 𝒄𝒊𝒏𝒔𝒕𝒆.”

Pentru ploieșteni Halele Centrale sunt o adevărată minune edilitară găsindu-i-se asemănare decât cu acelea din Vichy, din Franța.

Pentru acest om de caracter și primar de excepție căruia apropiații i-au scris pe crucea de căpătâi că a fost cel mai cinstit edil din câți a avut Ploieștiul, care a fost uitat de concitadini, se cuvine ca actualii potențați aduși pe ape la cârma orașului să ia măsuri. Astfel, să fie declarat post mortem cetățean de onoare, să i se ridice un bust de bronz în parcul din fața Halelor Centrale. El este adevăratul inițiator al proiectului Halelor Centrale, fapt recunoscut și de arhitectul Toma T. Socolescu.

𝗦𝘂𝗿𝘀𝗮: 𝗮𝗱𝗲𝘃𝗮𝗿𝘂𝗹.𝗿𝗼

𝗨𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐭̦𝐢 𝐞𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐋𝗜𝗜 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝟭𝟵 𝗱𝗲𝗰𝗲𝗺𝐛𝐫𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟎.

𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐏𝐋𝐎𝐈𝐄𝐒̦𝐓𝐄𝐍𝐄 – 𝐄𝐏𝐈𝐒𝐎𝐃𝐔𝐋 𝗟𝗜

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow by Email