𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐏𝐋𝐎𝐈𝐄𝐒̦𝐓𝐄𝐍𝐄 – 𝐄𝐏𝐈𝐒𝐎𝐃𝐔𝐋 𝗟
𝗜𝗢𝗡 𝗚𝗘𝗢𝗥𝗚𝗘𝗦𝗖𝗨-𝗢𝗕𝗥𝗢𝗖𝗘𝗔 (𝟭𝟴𝟴𝟭 – 𝟭𝟵𝟰𝟬)

Reţeaua stradală, alimentarea cu apă, introducerea energiei electrice şi a gazelor, canalizarea, dar şi numeroase clădiri, spitale şi biserici din Ploieşti sunt operele a doi primari care „au muncit ca nimeni alţii“, în perioada 1921 – 1933, pentru a pune bazele unui oraş modern. Avocaţi, politicieni şi buni gospodari ai „comunei“, au fost admiraţi de presa vremii, dar mai ales de ploieştenii pe care i-au cârmuit cu viziune şi energie.

Doi primari, unul de dreapta, iar un altul ţărănist, au adus Ploieştiul în rândul oraşelor bogate ale României şi au creat pentru locuitorii acestuia facilităţi demne de civilizaţia Occidentului. Este vorba de primarul Ion GEORGESCU-OBROCEA, despre care vom vorbi astazi, si primarul Constantin BREZEANU.

Ion Georgescu-Obrocea (1881-1940), avocat, mare proprietar, om politic, senator, personalitate de excepţie, consilier comunal, preşedinte al Comisiei interimare şi primar ploieştean, este primul dintre ei. A fost comparat, de presa vremii cu „nemuritorul Pake Protopopescu“.

Polin Zorilă, profesor şi istoric ploieştean, pasionat de viaţa şi activitatea primarilor Ploieştiului, cărora le-a dedicat un capitol aparte în cea mai nouă monografie a oraşului, „Marea carte a Ploieştilor“ a conturat portretul unuia dintre cei mai importanţi edili ai Ploieştiului.

Ion Georgescu-Obrocea s-a născut pe 28 februarie 1881, în familia învăţătorului Ene Georgescu-Obrocea, din Poseşti. Unul dintre fii, Nuţu, a urmat cariera tatălui său, devenind un învăţător renumit la Poseşti. La fel de perseverent a fost şi Ion, care, după absolvirea facultăţii, în 1904, s-a stabilit la Ploieşti, unde s-a înscris în Baroul Prahova, devenind unul dintre cei mai renumiţi avocaţi ploieşteni.

Între 1905-1907, I. Georgescu-Obrocea a fost şeful Contenciosului Primăriei Ploieşti, calitate care i-a permis să cunoască mai bine problemele administraţiei locale. Banii obţinuţi din avocatură i-au permis să facă parte din rândurile marilor proprietari rurali şi urbani.

Dintre proprietăţile urbane, cea mai importantă a fost Casa Obrocea. Imobilul, amplasat la începutul Străzii Poştei, vizavi de actualul Hotel Prahova, cu trei niveluri, subsol şi mansardă, avea o ornamentaţie specifică stilului arhitectural Ion Mincu. Destinată, iniţial, pentru hotel, Casa Obrocea a fost, de-a lungul timpului, o locaţie potrivită pentru Cinematograful Splendid, Cooperativa Omenirea, Chestura Poliţiei, Miliţia Ploieşti şi alte instituţii culturale. Avariat puternic de cutremurul din 4 martie 1977, imobilul a fost demolat, dispărând din peisajul urbanistic ploieştean. Un alt imobil care a intrat în proprietatea familiei Obrocea a fost Conacul lui Hristu Cantili din Ploieştiori.

Pe plan politic, Ion Georgescu-Obrocea şi-a început activitatea la conservatori, ajungând la conducerea organizaţiei locale. În 1908 a trecut la Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu, având o contribuţie substanţială la constituirea organizaţiei judeţene a acestuia. După decesul lui Take Ionescu a trecut la Partidul Poporului, al lui Alexandru Averescu şi, ulterior, la Partidul Naţional-Creştin al lui Goga-Cuza. În ciuda deselor schimbări de partid, Ion Georgescu- Obrocea şi-a menţinut constant orientarea politică de centru dreapta sau de dreapta.

Dispunând de experienţă politică şi organizatorică, Ion Georgescu-Obrocea s-a implicat, în mai multe rânduri în problemele administraţiei locale în calitate de consilier comunal, consilier judeţean (1911), preşedinte al Comisiei interimare (1921-1922), primar al Ploieştilor (1926-1929), preşedinte al Comisiei interimare (1938).

De altfel, funcţia de preşedinte al Comisiei interimare echivala cu cea de primar, desele schimbări din acea vreme fiind cauzate de agitaţia politică care a marcat viaţa românească după Primul Război Mondial.

Aflat în fruntea administraţiei ploieştene, ca preşedinte al Comisiei interimare, în perioada aprilie 1921-11 ianuarie 1922, Obrocea a administrat comuna „cu onestitate şi spirit de jertfă”. „Obrocea – nota ziarul „Ploieştii” – a muncit ca nimeni altul în cele 10 luni de primar să lase o urmă de bine în acest oraş” Prestaţia sa a fost apreciată de concetăţeni, care îl considerau „adevăratul primar care trebuia oraşului nostru”.

La alegerile din februarie 1926 – scrie A. Fulga – „lista care a învins s-a ales numai datorită omului din fruntea ei, victoria lui Obrocea fiind asigurată în mijlocul unei însufleţiri generale”. Vestea alegerii lui Ion Georgescu-Obrocea în fruntea administraţiei ploieştene – consemnează „Virtutea”, din 10 aprilie 1926 – i-a determinat pe „locuitorii din comuna Poseşti, leagănul naşterii d-lui primar Obrocea”, să-i trimită acestuia „o lungă telegramă de felicitare, în termenii cei mai elogioşi”.

Dovedind devotament pentru interesele comunităţii, Obrocea a condus administraţia ploieşteană, în calitate de primar, în perioada ianuarie 1926 – 20 martie 1929. Conducerea primarului averescan, ales în opoziţie, a fost înţeleaptă, deoarece – după cum scria C. N. Debie – „a condus cu mult efect treburile oraşului sub guvernul liberal cu care a conlucrat foarte bine”.

Consiliul comunal al municipiului Ploieşti avea, conform legii, un mandat de 8 ani, dar, la 20 martie 1929 acesta a fost dizolvat şi înlocuit cu o Comisie interimară prezidată de avocatul naţional-ţăranist Constantin Gh. Brezeanu, al doilea primar care a marcat, prin viziunea sa, viitorul oraşului.

Ion Georgescu-Obrocea a mai revenit la conducerea oraşului, în 1938, ca preşedinte al Comisiei interimare. Activitatea şi realizările sale l-au impus între cei mai importanţi primari ai municipiului.

𝗜̂𝗻𝗴𝗹𝗼𝗯𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗿𝗮𝗳𝗶𝗻𝗮̆𝗿𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗶̂𝗻 𝘃𝗮𝘁𝗿𝗮 𝗼𝗿𝗮𝘀̧𝘂𝗹𝘂𝗶, 𝗼 𝗺𝗶𝘀̧𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝗶𝗴𝗲𝗻𝘁𝗮̆

Perioada de primariat a lui Ion Georgescu-Obrocea s-a caracterizat prin intensificarea activităţii edilitare. În timpul său a fost finalizată extinderea vetrei oraşului de la 1.927 ha la 6.416 ha. Înglobarea rafinăriilor şi încasarea taxelor asupra produselor petrolifere au contribuit la mărirea substanţială a veniturilor municipalităţii. Aceasta a marcat – după cum afirmă, pe bună dreptate, Al. R. Budescu – „începutul unei ere noi pentru istoricul dezvoltării moderne, edilitare, administrative şi economice a oraşului Ploieşti”.

O altă realizare a lui Obrocea a fost şi organizarea serviciilor municipale pe baze moderne. Astfel, în 1926, a luat fiinţă Biroul de Statistică, condus de profesorul Petre Dedulescu, care a realizat, spre finele anului 1926 şi începutul anului 1927, un recensământ experimental la Ploieşti.

Prin grija sa, au fost achitate vechile datorii ale municipalităţii (contractate de la bănci), s-a triplat bugetul Primăriei şi s-a întocmit un program documentat de lucrări edilitare, pe opt ani, cu prevederea mijloacelor financiare aferente.

An de an, veniturile municipalităţii au cunoscut un curs ascendent: 62.330.000 lei în 1926, 120.623.000 lei în 1927, 147.247.000 lei în 1928 şi 182.071.000 lei în 1929.

Realizări notabile s-au înregistrat şi în amenajarea reţelei stradale, alimentarea cu apă, canalizarea, alimentarea cu energie electrică şi gaze a municipiului Ploieşti. În timpul primariatului său au fost pavate şi reparate zeci de străzi ploieştene. El a reuşit – după cum scria A. Fulga – să paveze cu piatră cubică străzile principale ale oraşului: Romană, Bucureşti, Câmpinii, Cantacuzino, Poştei. Lucrările executate de municipalitate au asigurat oraşului o „altă înfăţişare, mai civilizată, mai frumoasă şi mai atrăgătoare”.

Mergând pe linia predecesorilor săi, Ion Georgescu-Obrocea a reparat Uzina Comunală de Apă, a adus un motor de la Câmpina la Crângul lui Bot şi a acordat atenţie alimentării cu apă a oraşului.

𝗖𝗮𝗻𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮𝗿𝗲𝗮, 𝗰𝗲𝗮 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝗮𝗿𝗲 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮𝗿𝗲 𝗮 𝗹𝘂𝗶 𝗢𝗯𝗿𝗼𝗰𝗲𝗮

Dar, cea mai mare realizare a primariatului său a fost canalizarea oraşului Ploieşti. Încă din primul său mandat (1921-1922), s-a implicat în realizarea lucrărilor de canalizare cu concursul Societăţii Edilitatea. Prin strădaniile sale s-au amplificat lucrările de canalizare pe mai mult de jumătate din suprafaţa oraşului şi au început lucrările la bazinul de decantare. Canalizarea executată pe străzile Mihai Bravu, Roşiori şi Mircea Basarab a asigurat legătura între zona centrală a oraşului şi colectorul de la Corlăteşti.

Obrocea a asigurat, în 1921, un sistem unitar şi funcţional al iluminatului public şi particular, prin crearea Societăţii comunale de electricitate, iar în 1926, s-a implicat în remedierea unor deficienţe în alimentarea cu energie electrică, generate de nerespectarea angajamentelor asumate, în 1922, de Societatea Electrica. Tot în timpul primariatului său, în 1928, s-a început alimentarea cu gaze a municipiului Ploieşti de către Societatea Unirea.

Primarul Obrocea s-a îngrijit de repararea şi întreţinerea localurilor instituţiilor publice şi de subvenţionarea instituţiilor culturale şi a bisericilor ploieştene. Bun cunoscător al nevoilor oraşului, a alocat, în ultimul buget, 14.000.000 lei pentru Hale, cerând o ofertă Societăţii Edilitatea. Aceasta a prezentat un proiect şi deviz după modelul Halelor din Karlsbad. În timpul său, au crescut subvenţiile acordate Bibliotecii „Nicolae Iorga”, de la 6000 lei la 250.000 lei/an.

Grija edilului faţă de sănătatea ploieştenilor este dovedită şi de măsurile întreprinse în direcţia amenajării spaţiilor verzi şi a asigurării curăţeniei. În timpul primariatului său au fost plantaţi tei pe unele artere şi au fost executate lucrări de amenajare a zonelor verzi pe Bulevard, în Grădina publică şi în grădina din faţa Primăriei. Aceasta din urmă era „o podoabă a oraşului”.

Primarul Obrocea a acordat atenţie refacerii serviciului de întreţinere, îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale lucrătorilor şi asigurării curăţeniei regulate a oraşului.

Pe aceleaşi coordonate s-a situat şi iniţiativa Elenei Obrocea, soţia primarului, de a înfiinţa, la Ploieşti, cel dintâi Preventoriu pentru tuberculoşi „Sf. Elena”, situat pe strada Tudor Vladimirescu. Aşezământul menit să aline suferinţele bolnavilor – scria „Propăşirea”, din 22 octombrie 1928 – a fost inaugurat în octombrie 1928, în prezenţa principesei Elena, a ministrului Inculeţ, a primarului Ion Georgescu-Obrocea şi a altor oficialităţi.

𝗔𝗱𝗺𝗶𝗿𝗮𝘁 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗲𝗺𝗽𝗼𝗿𝗮𝗻𝗶, 𝘀𝗳𝗮̂𝗿𝘀̧𝗶𝘁 𝗶̂𝗻 𝘂𝗶𝘁𝗮𝗿𝗲

Într-un context intern şi internaţional foarte agitat, la 30 septembrie 1940, fostul primar al municipiului Ploieşti a murit. Pe piatra funerară, acoperită de verdeaţă, de lângă ruinele Bisericii Sf. Visarion din Ploieştiori se poate citi: „I. G. Obrocea, avocat şi primar al municipiului Ploieşti, senator, agricultor, dec. 30 sept.1940, etate 59 ani”.

Personalitate de excepţie a vieţii publice ploieştene, Ion Georgescu-Obrocea s-a bucurat de atenţia şi respectul contemporanilor săi, care i-au apreciat calităţile şi realizările edilitar-gospodăreşti.

Aflat în fruntea Ploieştilor, Obrocea a administrat comuna „cu onestitate şi spirit de jertfă”. Presa locală îl considera pe Ion Georgescu-Obrocea „𝒐𝒎 𝒅𝒆 𝒃𝒊𝒏𝒆, 𝒂 𝒄𝒂̆𝒓𝒖𝒊 𝒕𝒓𝒆𝒄𝒆𝒓𝒆 𝒑𝒆 𝒍𝒂 𝑷𝒓𝒊𝒎𝒂̆𝒓𝒊𝒂 𝒐𝒓𝒂𝒔̧𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒂 𝒊̂𝒏𝒔𝒆𝒎𝒏𝒂𝒕 𝒐 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒓𝒏𝒊𝒄𝒂̆ 𝒑𝒓𝒐𝒑𝒖𝒍𝒔𝒂𝒓𝒆 𝒂 𝒊𝒏𝒕𝒆𝒓𝒆𝒔𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒈𝒆𝒏𝒆𝒓𝒂𝒍𝒆, 𝒊𝒂𝒓 𝒎𝒖𝒏𝒄𝒂 𝒔̧𝒊 𝒛𝒆𝒍𝒖𝒍 𝒔𝒂̆𝒖 𝒗𝒐𝒓 𝒔𝒆𝒓𝒗𝒊 𝒄𝒂 𝒆𝒙𝒆𝒎𝒑𝒍𝒖 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒕𝒐𝒕̧𝒊 𝒖𝒓𝒎𝒂𝒔̧𝒊𝒊 𝒅𝒐𝒓𝒊𝒕𝒐𝒓𝒊 𝒅𝒆 𝒑𝒓𝒐𝒈𝒓𝒆𝒔𝒖𝒍 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕𝒖𝒊 𝒐𝒓𝒂𝒔̧”.

Obrocea a atras atenţia publicistului A. Fulga, care i-a schiţat un portret emoţionant: „𝑨𝒗𝒆𝒂𝒎 𝒊̂𝒏 𝒇𝒂𝒕̧𝒂̆ 𝒐 𝒆𝒏𝒆𝒓𝒈𝒊𝒆 𝒄𝒐𝒍𝒐𝒔𝒂𝒍𝒂̆, 𝒐 𝒗𝒐𝒊𝒏𝒕̧𝒂̆ 𝒃𝒊𝒏𝒆 𝒔𝒕𝒂𝒃𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂̆, 𝒎𝒖𝒏𝒄𝒂 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒊𝒇𝒊𝒄𝒂𝒕𝒂̆ 𝒔̧𝒊 𝒂𝒅𝒆𝒗𝒂̆𝒓𝒂𝒕𝒖𝒍 𝒑𝒓𝒊𝒎𝒂𝒓 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒕𝒓𝒆𝒃𝒖𝒊𝒂 𝒐𝒓𝒂𝒔̧𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒏𝒐𝒔𝒕𝒓𝒖”. 𝑩𝒖𝒏 𝒈𝒐𝒔𝒑𝒐𝒅𝒂𝒓, „𝒐𝒎 𝒔𝒂̆𝒓𝒊𝒕𝒐𝒓 𝒂 𝒇𝒂𝒄𝒆 𝒃𝒊𝒏𝒆 𝒂𝒍𝒕𝒐𝒓𝒂 𝒔̧𝒊 𝒎𝒂𝒊 𝒑𝒓𝒆𝒔𝒖𝒔 𝒅𝒆 𝒕𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒄𝒐𝒓𝒆𝒄𝒕, 𝑶𝒃𝒓𝒐𝒄𝒆𝒂 𝒂 𝒊̂𝒏𝒔𝒄𝒓𝒊𝒔 𝒐 𝒑𝒂𝒈𝒊𝒏𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒗𝒓𝒆𝒅𝒏𝒊𝒄𝒊𝒆 𝒄𝒂 𝒑𝒓𝒊𝒎𝒂𝒓 𝒂𝒍 𝒐𝒓𝒂𝒔̧𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒔̧𝒊 𝒂 𝒂𝒓𝒂̆𝒕𝒂𝒕 𝒕𝒖𝒕𝒖𝒓𝒐𝒓 𝒄𝒆 𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒂𝒄𝒂̆ 𝒖𝒏 𝒄𝒆𝒕𝒂̆𝒕̧𝒆𝒂𝒏 𝒍𝒖𝒎𝒊𝒏𝒂𝒕 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒑𝒓𝒐𝒈𝒓𝒆𝒔𝒖𝒍 𝒐𝒓𝒂𝒔̧𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒊̂𝒏 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒕𝒓𝒂̆𝒊𝒆𝒔̧𝒕𝒆”.

Iar venerabilul părinte Anghel Burada, parohul Bisericii Sf. Vasile – consemnează „Virtutea”, din 24 noiembrie 1928 – afirma că I. G. Obrocea a fost „cel mai de seamă primar al Ploieştilor”, din ultima jumătate de veac şi l-a comparat cu „nemuritorul Pake Protopopescu, fost primar al Bucureştilor.

𝗦𝘂𝗿𝘀𝗮: 𝗮𝗱𝗲𝘃𝗮𝗿𝘂𝗹.𝗿𝗼

𝗨𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐭̦𝐢 𝐞𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐋𝗜 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝟭𝟮 𝗱𝗲𝗰𝗲𝗺𝐛𝐫𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟎 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝗽𝗿𝗶𝗺𝗮𝗿𝘂𝗹 𝗖𝗼𝗻𝘀𝘁𝗮𝗻𝘁𝗶𝗻 𝗕𝗥𝗘𝗭𝗘𝗔𝗡𝗨.

𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐏𝐋𝐎𝐈𝐄𝐒̦𝐓𝐄𝐍𝐄 – 𝐄𝐏𝐈𝐒𝐎𝐃𝐔𝐋 𝗟

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow by Email