𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐏𝐋𝐎𝐈𝐄𝐒̦𝐓𝐄𝐍𝐄 – 𝐄𝐏𝐈𝐒𝐎𝐃𝐔𝐋 𝐗𝐗𝐗𝐕𝐈𝐈
𝐄𝐌𝐈𝐋𝐈𝐀 𝐂𝐎𝐌𝐈𝐒̦𝐄𝐋 (𝟏𝟗𝟏𝟑-𝟐𝟎𝟏𝟎)
𝐄𝐌𝐈𝐋𝐈𝐀 𝐂𝐎𝐌𝐈𝐒̦𝐄𝐋 (n. 28 februarie 1913, Ploiești – d. 8 aprilie 2010) a fost cercetator, etnomuzicolog si profesor universitar.
Profesoară de notorietate internațională, a văzut lumina zilei la 28 februarie 1913, într-o familie în care muzica „era la ea acasă”. A fost unul dintre cei șase copii ai renumitului institutor, dirijor și profesor de muzică, Gheorghe Comișel.
Studiile muzicale începute împreună cu tatăl său au fost continuate în Ploiești, la Liceul de fete „Despina Doamna” și apoi la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică – București, printre profesorii săi aflându-se reputații maeștri ai muzicii și pedagogiei muzicale naționale: Ioan D. Chirescu, Alfonso Castaldi, Alfred Alessandrescu, George Breazul, C-tin Brăiloiu, Dimitrie Cuclin, Stefan Popescu și Paul Jelescu.
Încă din timpul studiilor muzicale universitare, la recomandarea lui Constantin Brăiloiu, fondatorul etnomuzicologiei româneşti, Emilia Comişel a început cercetarea în domeniul folclorului. A lucrat, de-a lungul carierei, în cadrul Institutului de Folclor din Bucureşti şi Institutul de Studii Sud Est Europene.
Prof. Emilia Comisel a întreprins cercetări și culegeri sistematice de folclor muzical atât în județul natal (Prahova), cât și în celelalte zone etnofolclorice, precum și țn afara granițelor actuale ale României – unde trăiește populație românească: Bulgaria, Iugoslavia, Albania, Canada, SUA, s.a.m.d., realizând peste 9.000 de melodii.
Rezultatele acestei uriașe activități științifice au fost publicate în numeroase studii și articole ce au văzut lumina tiparului în reviste de prestigiu în țară și străinătate, comentate în diverse emisiuni radiofonice și de televiziune sau prezentate în cadrul unor prestigioase reuniuni științifice în țara și peste hotare: Iugoslavia, Albania, Bulgaria, Canada, Grecia, SUA, URSS, Olanda, Polonia, Italia.
In acest sens, remarcăm și volumele de referință: „Folclorul copiilor”, „Antologia folclorică din ținutul pădurenilor”, „Folclor din Dobrogea”, „Cântam d-lui Bunu”, „Colinde”, etc.
În paralel cu activitatea ştiinţifică, a fost şi un eminent cadru didactic, timp de peste 30 de ani a fost profesor, iniţial la Liceul Pedagogic din Ploieşti şi apoi, până la pensionare în 1976, a fost profesor la catedra de folclor a Universității Naționale de Muzică București.
Vasta sa activitate științifică și didactică a fost rasplatită cu trei premii de către Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, Premiul „Ciprian Porumbescu” al Academiei Române (1982), cu Ordine și medalii ale statului român. Pe plan internațional a fost aleasă membru în Consiliul Internațional de Folclor Muzical (Londra), în Societatea Internațională de Muzicologie (Elveția) și în Societatea Internațională de Antropologie (Paris).
In luna martie 2000, la propunerea Muzeului memorial „Paul Constantinescu” din Ploiești, Consiliul Local al Municipiului Ploiești i-a acordat titlu de „Cetățean de Onoare”.
La moartea sa, pe 18 aprilie 2010, corpul cercetătoarei a fost depus, ca un ultim omagiu, în Aula Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România din Palatul Cantacuzino.
𝐔𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐭̦𝐢 𝐞𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐗𝐗𝐗𝐕𝐈𝐈𝐈 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝟓 𝐬𝐞𝐩𝐭𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟎.
𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐏𝐋𝐎𝐈𝐄𝐒̦𝐓𝐄𝐍𝐄 – 𝐄𝐏𝐈𝐒𝐎𝐃𝐔𝐋 𝐗𝐗𝐗𝐕𝐈𝐈

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow by Email