đ đđđ đđđđđđđ (đđđđ-đđđđ)
âCristofor Etterle, cunoscut Ĺi sub numele de Fory Etterle s-a nÄscut la 24 mai 1908 la PloieĹti Ĺi s-a stins din viaĹŁÄ la 75 de ani, ĂŽn 16 septembrie 1983, la BucureČti. Ăn adolescenĹŁÄ oscileazÄ ĂŽntre pasiunea pentru muzicÄ, teatru Ĺi mare. Ia lecĹŁii de pian, vioarÄ, chitarÄ; merge la spectacole de teatru Ĺi-Ĺi doreĹte sÄ devinÄ ofiĹŁer de marinÄ. PÄrinĹŁii ĂŽl doresc avocat.
UrmeazÄ ĂŽn paralel cursurile FacultÄĹŁii de Drept Ĺi ale Conservatorului de ArtÄ DramaticÄ. A fost coleg de generaĹŁie cu Lucia Demetrius, (care a devenit apoi dramaturg) Mihai Popescu, Emil Botta Ĺi TanĹŁi Cocea.
Remarcat de cÄtre Lucia Sturdza Bulandra joacÄ din primul an ĂŽn spectacolele Companiei âBulandraâ. Avea 21 de ani, fÄcea figuraĹŁie ĂŽn spectacole. Jucase un âcrupierâ Ĺi obĹŁinuse roluri secundare. Atunci, era o realizare mare pentru un tânÄr student.
Cuplul âStroe Ĺi Vasilacheâ a avut ca bazÄ de plecare recomandarea pe care Vasilache a primit-o de la Fory Etterle. Stroe ne reaminteĹte : âLa un moment dat este nevoie de un pianist care sÄ acompanieze din culise câteva acorduri. Fory Etterle a adus un bÄiat care s-a recomandat V. Bazil. Apoi am aflat cÄ de fapt se numea Vasilache, dar ĂŽĹi luase nume de scenÄ Bazil. El mai mult ne distra pe noi, actorii, ĂŽn pauzele spectacolului, ĂŽl admiram cum imitÄ din colĹŁul gurii: saxofonul, trompeta, banjoul Ĺi alte instrumente. Eram fermecaĹŁi cu toĹŁii. A doua zi Nora (Stroe se cÄsÄtorise cu Nora Piacentini) l-a invitat la noi acasÄ pe RegalÄ, era mândrÄ cÄ tocmai ĂŽĹi cumpÄrase un pian. Aici s-a nÄscut cuplul âStroe Ĺi Vasilacheâ. Era ĂŽn 1931-1932. â
Ăn 1935, la Teatrul Vesel avea deja patru roluri, pentru ca un an mai târziu sÄ joace alÄturi de Constantin TÄnase la âCÄrÄbuĹâ, din GrÄdina Ambasador.
TânÄrul Etterle trece de la o scenÄ la alta, de la un rol la altul cu ĂŽncredre, siguranĹŁÄ Ĺi dezinvolturÄ. EvolueazÄ treptat Ĺi sigur. De la actorul Fory Etterle devine foarte âaplaudatul Etterleâ apoi âmaestrul Etterleâ pentru rolurile principale din drame Ĺi comedii. Era deschis, iubea tinerii, Ĺi-i plÄcea sÄ spunÄ mereu:
âIubesc muzica, iubesc cÄrĹŁile, iubesc cÄlÄtoriile, aĹ dori sÄ mÄ bucur mereu de lucrurile pe care le iubesc, lucruri pe care viaĹŁa ĹŁi le pune la dispoziĹŁie. Am fost tânÄr, am gustat toate bucuriile tinereĹŁii. Am fost ĂŽntotdeauna aproape de tineri, poate Ĺi din convingerea cÄ atunci când ĂŽi ĂŽnĹŁelegi, când mintea ĹŁi-e deschisÄ pentru ce e nou e semn de tinereĹŁe sufleteascÄ. Am avut-o ĂŽntotdeauna Ĺi sper, Ĺi doresc sÄ mi-o pÄstrez.â
Ăn 1941, ĂŽn subsolurile sÄlii âComediaâ a fondat cu Dina Cocea, âTeatrul Nostruâ unde a jucat alÄturi de Jules Cazaban, Lia Ĺahighian, George Calboreanu, Victor Rebengiuc Ĺi Fory Etterle, Storin, MÄrioara Voiculescu Ĺi Lucia Sturdza Bulandra ĂŽn subsolurile Teatrului Comedia. InstituĹŁia n-a avut viaĹŁÄ lungÄ. DupÄ instalarea regimului comunist a fost desfiinĹŁatÄ.
Teatrul radiofonic era la debut. Treptat, ĂŽĹi descoperÄ bucuria de a-Ĺi folosi vocea pentru teatru radiofonic unde a desfÄĹurat o bogatÄ activitate. Primul demers de acest fel are loc la 15 februarie 1946 cu ocazia montÄrii a spectacolului cu piesa âAcolo unde este cruceaâ, de OâNeill, ĂŽn regia Mariettei Sadova unde are parteneri de rol pe: Beate Fredanov, Emil Botta, A. Demetriad Ĺi George Manu. Ăn 1 martie 1946, ascultÄtorilor români li se oferÄ spectacolul cu piesa âRacheta spre LunÄâ de Clifford Odets, ĂŽn regia Mariettei Sadova, unde joacÄ alÄturi de: Clody Berthola, Mihai Popescu.
Ăn film debuteazÄ ĂŽn 1950 cu rolul âspionulâ din âViaĹŁa ĂŽnvingeâ. âAm jucat ĂŽn 30 de filme, dar uitându-mÄ la acest palmares constat cÄ numai 9 au fost roluri interesante Ĺi ĂŽn ce priveĹte caracterul personajelor Ĺi ĂŽn ce priveĹte ĂŽntinderea. Restul au fost apariĹŁii nesemnificative. Din punct de vedere artistic, vreau sÄ spun, cÄ orice rol are semnificaĹŁia lui. Roluri complexe din toatÄ cariera: senatorul Varga din <<ConspiraĹŁia>> Ĺi <<Departe de Tipperary>>â Pentru aceste douÄ roluri din filmele amintite a primit premiul ACIN ĂŽn 1973.
A primit titlul de Artist Emerit (anterior anului 1964) Ĺi Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) âpentru merite deosebite ĂŽn domeniul artei dramaticeâ.
Actorul a fost cÄsÄtorit cu Marie-Jeanne Etterle Ĺi a jucat la Teatrul Municipal care a devenit Teatrul âL.S. Bulandraâ, iar despre cariera sa spunea: âAm avut o carierÄ interesantÄ, dar Ĺi un temperament sau un caracter fericit, care m-a pus la adÄpost de supÄrÄrile pe care unii dintre noi le ĂŽncearcÄ la vederea succesului altora. DimpotrivÄ, am crezut totdeauna cÄ valoarea distribuĹŁiei ĂŽn care mÄ aflu Ĺi eu mÄ onoreazÄ Ĺi face cu atât mai mare succesul nostru, al tuturor.â
đ đ¨đŤđ˛ đđđđđŤđĽđ đđđŹđŠđŤđ đŻđ˘đđ̧đ đ˘Ěđ§ đđđ̧đ đđđŚđđŤđđ˘ đđ đđ˘đĽđŚđđ:
â đ¨đ đđđđ đĚđđđđđ
đđđđđ đđđđ̧đđ đđ đĚđđđđđđđđ đđđđđĚđđđđđ. đłđ đđđđđ đđđđđđ̧đđ đĚđ đđđ̧đ đđđđđđđđđđđđ đ đđđđđđ đđđđđđđđđđĚ. đŹđđđ đđđđđđđđđđđ đ đđđ đđ đ̧đ-đđ đđđđđđđđđ đĚđ đđđđ đ
đđđđđ đđđđđđđđđđ đđĚđ. đˇđđđđđ đđĚ, đ
đđđĚ đĚđ đđđđđđ đĚđ̧đ đđđ̧đ đ
đđđđđđđđđ đđđđđđđđđđ, đđ đđđđ, đĚđ đđđđđđ đđđđđđđ̧đđđđđ đđđđđđđđđ, đđđđ đđđđđđ đ
đ đ
đđđđđđđđđđđ đđ đđđđđđđ đđđ đđđđ đĚđ đđđđđđ đđ, đđđ đđĚđđ
đđđ đĚđ đđđ̧đ đđđđđđđđđđ đ
đ đđđđđđ, đđĚđđ
đđđđ đđđđđđđđ đđđđđđđ đĚđđđđđđđđđđ đđ đđđđđđđđĚ, đđđ, đ
đ đđđđ, đđđđđ đđ đ đđđđđ đ
đđ đđ.
đˇđđđđ đđ đ đđđđđđđ̧đĚ đ
đ đđ đđđđđđ, đđđđđ đđđ đ
đ đđ đđđĚđđ̧đđ⌠đŤđđ đđđđ đđđđđđ̧đđ đđđđđđđ đđĚ đđđđ̧đđđĚ đđđ đđđđđđđđđđ, đ
đ đđ đĚđđđđđđ đđĚđđĚ đđ đđđĚđđ̧đđ đ̧đ đđĚ đđđ, đĚđ đđđđđđ̧đ đđđđ, đđđđđđ đđđđđ đđđđđđĚ đ
đ đđđđđđđ̧đĚ. đŹđ đđđđ
đđĚ đđĚ đđ đđđđ đđđđđĚ đđđđđđđ, đđđđđđ đđđđđđđđđđđ đ̧đ đđ đđđđđđđđđđđđ đđđđđđđ đđĚ đ̧đđđ đđĚ đđ đđđđđ, đ
đđ đđĚ đđ đđđđ̧đđđđđĚ.
â đźđđđ đ
đđđđđ đđđđđ đđđđđđ đ
đ đđđđđđ đđđđđđđ đ
đ đđ đđđđđđđ đđđđđđ đđĚ đđ đĚđđđđđđđ đđĚ đĚđđđđ̧đ đ
đđđĚđ đĚđ đđđđđđđđ đĚđ đđđđ đđ đđĚđđĚđđđ đđđđđ. đŞđđđ
đđĚ đđđđ đđđđđđđ đ̧đ đđđđđđ đđđđ. đˇđĚđđđđđ đđđ đđđđ đđĚ, đđđđĚđđ
đĚđ đđđ đđđđđ đđđđđ, đđ đđđđđ đĚđđđđđ đđĚ đđđđ đđ-đ̧đ đđđđđ đđđđđđđ đ̧đ đđ đđ đĚđ đđđ̧đ đđđđđđđđđđđđ. đŹđđđđđĚ đđđđđđ đđđđ đ
đ đđđđđđ đđ-đ̧đ đđđđđđ đđđđđ đĚđ đđđ̧đ đđđđđđđđđđ đ
đ đđđđđđ: đąđđđ đŽđđđđ, đŽđđđđđđđđ đ´đđđđđ.
â đđđđđđ đđđđđđđđđđ đđđđđđ đđ đđđđđ đđ đđđđđđ đ
đ đđđđđđđđđđđđđđđđ đ̧đ đđđđ đđđđđ đđĚ đđ đđ đđđđđđĚ đđĚ-đ̧đ đđđđđđđđđđ̧đđ đđđđđđđđđđ đĚđ đđđđđ, đđĚ-đ đđĚđđ
đđ̧đđ đđđđđđđ, đđĚđđĚ đđ đđđđđđđ đđđđ, đ̧đ đđĚ-đ đđđđđđđđ đđđ̧đđđđđđ đ̧đ đđđđđĚ đđđđđ đ
đ đđđđ
đđđđĚ, đđđ
đđđđđđđ đ
đ đđđ
đđđđ đĚđđ đđđ đđđđđđđ đđĚ-đ đđđĚđđđ̧đđ đĚđ đđđ̧đ đđđđđđđđđđ đ
đ đđđđđđ.
â đŞđđđđđ đđđđđđđ đđđđđđđ đđđđđđđĚđđđ đđđđ đđđđđđđđđ đđđ đđ đđđđ đđđđ đ̧đ đĚđ đđđ
đđ đđ đđđđđđ đđđđđ đđđđ đ̧đđđ đđĚđđĚ đđđđđ̧đĚ, đđđđđđđđđđđ̧đĚ đ̧đ đđđđđđđ đđ đđđđđđ
đ đ̧đ đĚđđđ-đ đđđđđđ̧đđđĚ. đŞđ đđđĚđ đđđ đđđđ đđĚ đđđđđđĚ đđđđ̧đđđđđâŚ
â đźđ đđđđ̧ đđđđđđđđđđđđđđ đđđđđđĚ, đđđ đđđđđđĚ đ̧đ đđ đđđđ̧ đđđđđđđ. đŹđđđ, đ
đ đđđđ, đđđđ đđ đđ đđđđđđĚ đđđđđđđđ đĚđ đđđđĚ. đśđđđđ đđ đđđđ đđđđđđđđđđĚ đđđ đđ đđđđđđđđ đđ đđđ. đťđđđđ đ đđĚ đđ đđđ đđđđđđ. đşđđđđ đđĚ đđ đđđđđ đđ đ đđđđđđđĚ đđđđđđĚ đđ đ đđđ đđđ đ̧đ đđđđđđ̧đđđ. đˇđđđđđđđ đ
đ đđđđĚ đđ đđ đđđđđ đđđ đđđđ đđ đđđđ đđĚ đđđđĚ đđđđđđ đ̧đ đđđđđđđ. đşđĚ đđ đđ đđđđđĚ đđđđđđđ đ
đ đđđđđđđđđ. đşđĚ đ-đđ đđđđđ đđĚ đđ đđđđđ đđ đđđđĚđđđ đđđđđđđđđđ đđđđ đđđđđđđđđ đ̧đ đđđđđđ. đşđđ
đđđđđ đđ đđđđđđđđđđđĚ đđ đđđđđđ, đđđđ đđđ đ-đ đđđđđđ đđđđ đđ đđ đđđđđđđđ. đŞđđđ đđ đđđđđđđđđđđĚ đđđđ đđđđđđđđđđ. đşĚ§đ đđđđ đ đđđđđđđ đđđđđđ đđđđđ đđđđđĚ đ
đ đđđđĚ.
đˇđđđđđ đđ đđđđđ đ
đđ đđđđđđđ̧đđ đđđ đđđđđđĚ đ đđđđđđđđĚ: đđĚ đ-đđ đđđđđ đđĚ đđ̧đđ đđđđ
đđđđ đđđđđ đ̧đđđđ, đđĚ đđ đđđđđđ
đđđ đĚđđđ-đđ đđđđ đđđ đđđđđđ đĚđ đđđđ đđđđđĚ đđđđđđ. đŹđđđ đ đđđđđđđđĚ đ
đ đđđđ. đˇđđđđđđ, đ-đđ đđđđ đđĚ đđđ đđđđđđđ đđđđ đđđđ. đťđđđđđđ đđĚ-đ đđ, đđđđđ̧đđ, đ
đđ đđĚ đđđđ̧đ đđĚ đ̧đ-đ đĚđđđđđđđĚđđđđ. đşĚ§đ đ
đđđĚ đđđđ đđ
đđđĚđđđ đđĚ đđđđđđđ đđ đđ đĚđđđĚđ̧đ đ
đ đđ đđĚđđđđđđđ, đđđđ đđ đđđ đ
đ đđ
đđđĚđđđ đđĚ đ̧đ đđĚđđđđđđđđ đđ đđ đĚđđđĚđ̧đ đ
đ đđ đđđđđđ. đťđđđđđđ, đĚđđđ đ đđ
đđđĚđđđ, đđĚ đđđ đđđđđ̧đ đ̧đ đđ đđđđ đđ đđđđđđđ̧đđ đđĚđđĚđđĚ đđ
đđđ đđ đđ.â
đđŽđŤđŹđ:
đłđ˘đđŤđŽđĽđŚđđđŤđ¨đŠđ¨đĽđ˘đŹ.đŤđ¨ â đđŽđđ¨đŤ đđŻđ đđ˘ĚđŤđđŽ
đđŤđŚđĚđŤđ˘đĚŚđ˘ đđŠđ˘đŹđ¨đđŽđĽ đđđđđ đđ˘đ§ đđđđ đđ đđ đđŽđ đŽđŹđ đđđđ.