𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐏𝐋𝐎𝐈𝐄𝐒̦𝐓𝐄𝐍𝐄 – 𝐄𝐏𝐈𝐒𝐎𝐃𝐔𝐋 𝐗𝐗𝐗𝐈𝐈𝐈

𝐅𝐎𝐑𝐘 𝐄𝐓𝐓𝐄𝐑𝐋𝐄 (𝟏𝟗𝟎𝟖-𝟏𝟗𝟖𝟑)

„Cristofor Etterle, cunoscut şi sub numele de Fory Etterle s-a născut la 24 mai 1908 la Ploieşti şi s-a stins din viaţă la 75 de ani, în 16 septembrie 1983, la București. În adolescenţă oscilează între pasiunea pentru muzică, teatru şi mare. Ia lecţii de pian, vioară, chitară; merge la spectacole de teatru şi-şi doreşte să devină ofiţer de marină. Părinţii îl doresc avocat.
Urmează în paralel cursurile Facultăţii de Drept şi ale Conservatorului de Artă Dramatică. A fost coleg de generaţie cu Lucia Demetrius, (care a devenit apoi dramaturg) Mihai Popescu, Emil Botta şi Tanţi Cocea.
Remarcat de către Lucia Sturdza Bulandra joacă din primul an în spectacolele Companiei “Bulandra”. Avea 21 de ani, făcea figuraţie în spectacole. Jucase un „crupier” şi obţinuse roluri secundare. Atunci, era o realizare mare pentru un tânăr student.
Cuplul “Stroe şi Vasilache” a avut ca bază de plecare recomandarea pe care Vasilache a primit-o de la Fory Etterle. Stroe ne reaminteşte : “La un moment dat este nevoie de un pianist care să acompanieze din culise câteva acorduri. Fory Etterle a adus un băiat care s-a recomandat V. Bazil. Apoi am aflat că de fapt se numea Vasilache, dar îşi luase nume de scenă Bazil. El mai mult ne distra pe noi, actorii, în pauzele spectacolului, îl admiram cum imită din colţul gurii: saxofonul, trompeta, banjoul şi alte instrumente. Eram fermecaţi cu toţii. A doua zi Nora (Stroe se căsătorise cu Nora Piacentini) l-a invitat la noi acasă pe Regală, era mândră că tocmai îşi cumpărase un pian. Aici s-a născut cuplul „Stroe şi Vasilache”. Era în 1931-1932. “
În 1935, la Teatrul Vesel avea deja patru roluri, pentru ca un an mai târziu să joace alături de Constantin Tănase la „Cărăbuş”, din Grădina Ambasador.
Tânărul Etterle trece de la o scenă la alta, de la un rol la altul cu încredre, siguranţă şi dezinvoltură. Evoluează treptat şi sigur. De la actorul Fory Etterle devine foarte “aplaudatul Etterle” apoi „maestrul Etterle” pentru rolurile principale din drame şi comedii. Era deschis, iubea tinerii, şi-i plăcea să spună mereu:
“Iubesc muzica, iubesc cărţile, iubesc călătoriile, aş dori să mă bucur mereu de lucrurile pe care le iubesc, lucruri pe care viaţa ţi le pune la dispoziţie. Am fost tânăr, am gustat toate bucuriile tinereţii. Am fost întotdeauna aproape de tineri, poate şi din convingerea că atunci când îi înţelegi, când mintea ţi-e deschisă pentru ce e nou e semn de tinereţe sufletească. Am avut-o întotdeauna şi sper, şi doresc să mi-o păstrez.”
În 1941, în subsolurile sălii „Comedia” a fondat cu Dina Cocea, „Teatrul Nostru” unde a jucat alături de Jules Cazaban, Lia Şahighian, George Calboreanu, Victor Rebengiuc şi Fory Etterle, Storin, Mărioara Voiculescu şi Lucia Sturdza Bulandra în subsolurile Teatrului Comedia. Instituţia n-a avut viaţă lungă. După instalarea regimului comunist a fost desfiinţată.
Teatrul radiofonic era la debut. Treptat, îşi descoperă bucuria de a-şi folosi vocea pentru teatru radiofonic unde a desfăşurat o bogată activitate. Primul demers de acest fel are loc la 15 februarie 1946 cu ocazia montării a spectacolului cu piesa “Acolo unde este crucea”, de O’Neill, în regia Mariettei Sadova unde are parteneri de rol pe: Beate Fredanov, Emil Botta, A. Demetriad şi George Manu. În 1 martie 1946, ascultătorilor români li se oferă spectacolul cu piesa „Racheta spre Lună” de Clifford Odets, în regia Mariettei Sadova, unde joacă alături de: Clody Berthola, Mihai Popescu.
În film debutează în 1950 cu rolul „spionul” din „Viaţa învinge”. „Am jucat în 30 de filme, dar uitându-mă la acest palmares constat că numai 9 au fost roluri interesante şi în ce priveşte caracterul personajelor şi în ce priveşte întinderea. Restul au fost apariţii nesemnificative. Din punct de vedere artistic, vreau să spun, că orice rol are semnificaţia lui. Roluri complexe din toată cariera: senatorul Varga din <<Conspiraţia>> şi <<Departe de Tipperary>>” Pentru aceste două roluri din filmele amintite a primit premiul ACIN în 1973.
A primit titlul de Artist Emerit (anterior anului 1964) şi Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
Actorul a fost căsătorit cu Marie-Jeanne Etterle şi a jucat la Teatrul Municipal care a devenit Teatrul „L.S. Bulandra”, iar despre cariera sa spunea: „Am avut o carieră interesantă, dar şi un temperament sau un caracter fericit, care m-a pus la adăpost de supărările pe care unii dintre noi le încearcă la vederea succesului altora. Dimpotrivă, am crezut totdeauna că valoarea distribuţiei în care mă aflu şi eu mă onorează şi face cu atât mai mare succesul nostru, al tuturor.”

𝐅𝐨𝐫𝐲 𝐄𝐭𝐭𝐞𝐫𝐥𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐯𝐢𝐚𝐭̧𝐚 𝐢̂𝐧 𝐟𝐚𝐭̧𝐚 𝐜𝐚𝐦𝐞𝐫𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐟𝐢𝐥𝐦𝐚𝐭:

● 𝑨𝒎 𝒂𝒗𝒖𝒕 𝒊̂𝒏𝒕𝒐𝒕𝒅𝒆𝒂𝒖𝒏𝒂 𝒆𝒎𝒐𝒕̧𝒊𝒊 𝒍𝒂 𝒊̂𝒏𝒄𝒆𝒑𝒖𝒕𝒖𝒍 𝒇𝒊𝒍𝒎𝒂̆𝒓𝒊𝒍𝒐𝒓. 𝑳𝒂 𝒑𝒓𝒊𝒎𝒂 𝒂𝒑𝒂𝒓𝒊𝒕̧𝒊𝒆 𝒊̂𝒏 𝒇𝒂𝒕̧𝒂 𝒐𝒃𝒊𝒆𝒄𝒕𝒊𝒗𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒆 𝒇𝒐𝒂𝒓𝒕𝒆 𝒊𝒎𝒑𝒐𝒓𝒕𝒂𝒏𝒕𝒂̆. 𝑬𝒔𝒕𝒆 𝒗𝒆𝒓𝒊𝒇𝒊𝒄𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒂 𝒕𝒐𝒕 𝒄𝒆 𝒕̧𝒊-𝒂𝒊 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕𝒓𝒖𝒊𝒕 𝒊̂𝒏 𝒕𝒊𝒏𝒆 𝒅𝒆𝒔𝒑𝒓𝒆 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒋𝒖𝒍 𝒕𝒂̆𝒖. 𝑷𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄𝒂̆, 𝒅𝒂𝒄𝒂̆ 𝒊̂𝒏 𝒕𝒆𝒂𝒕𝒓𝒖 𝒊̂𝒕̧𝒊 𝒑𝒐𝒕̧𝒊 𝒅𝒆𝒇𝒊𝒏𝒊𝒕𝒊𝒗𝒂 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒋𝒖𝒍, 𝒍𝒂 𝒇𝒊𝒍𝒎, 𝒊̂𝒏 𝒄𝒖𝒓𝒔𝒖𝒍 𝒓𝒆𝒑𝒆𝒕𝒊𝒕̧𝒊𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒔𝒑𝒆𝒄𝒊𝒇𝒊𝒄𝒆, 𝒂𝒄𝒆𝒍 𝒑𝒓𝒐𝒄𝒆𝒔 𝒅𝒆 𝒅𝒆𝒇𝒊𝒏𝒊𝒕𝒊𝒗𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒆 𝒑𝒆𝒕𝒓𝒆𝒄𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒎𝒖𝒍𝒕 𝒊̂𝒏 𝒎𝒊𝒏𝒕𝒆𝒂 𝒕𝒂, 𝒊𝒂𝒓 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒗𝒊𝒊 𝒊̂𝒏 𝒇𝒂𝒕̧𝒂 𝒂𝒑𝒂𝒓𝒂𝒕𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒅𝒆 𝒇𝒊𝒍𝒎𝒂𝒕, 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒂𝒄𝒆𝒍 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒋 𝒕𝒓𝒆𝒃𝒖𝒊𝒆 𝒊̂𝒏𝒓𝒆𝒈𝒊𝒔𝒕𝒓𝒂𝒕 𝒑𝒆 𝒑𝒆𝒍𝒊𝒄𝒖𝒍𝒂̆, 𝒗𝒊𝒊, 𝒅𝒆 𝒇𝒂𝒑𝒕, 𝒏𝒖𝒎𝒂𝒊 𝒄𝒖 𝒐 𝒑𝒂𝒓𝒕𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝒆𝒍.
𝑷𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒇𝒊 𝒐 𝒔𝒆𝒄𝒗𝒆𝒏𝒕̧𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝒎𝒊𝒋𝒍𝒐𝒄, 𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒖𝒏𝒂 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝒔𝒇𝒂̂𝒓𝒔̧𝒊𝒕… 𝑫𝒂𝒓 𝒂𝒄𝒆𝒂 𝒂𝒑𝒂𝒓𝒊𝒕̧𝒊𝒆 𝒕𝒓𝒆𝒃𝒖𝒊𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒄𝒐𝒏𝒕̧𝒊𝒏𝒂̆ 𝒕𝒐𝒕 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒋𝒖𝒍, 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝒊̂𝒏𝒄𝒆𝒑𝒖𝒕 𝒑𝒂̂𝒏𝒂̆ 𝒍𝒂 𝒔𝒇𝒂̂𝒓𝒔̧𝒊𝒕 𝒔̧𝒊 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒊𝒆, 𝒊̂𝒏 𝒂𝒄𝒆𝒍𝒂𝒔̧𝒊 𝒕𝒊𝒎𝒑, 𝒑𝒂𝒓𝒕𝒆𝒂 𝒂𝒄𝒆𝒆𝒂 𝒊𝒎𝒑𝒖𝒔𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒔𝒆𝒄𝒗𝒆𝒏𝒕̧𝒂̆. 𝑬𝒖 𝒄𝒓𝒆𝒅 𝒄𝒂̆ 𝒄𝒂̆ 𝒍𝒂 𝒂𝒄𝒆𝒂 𝒑𝒓𝒊𝒎𝒂̆ 𝒇𝒊𝒍𝒎𝒂𝒓𝒆, 𝒐𝒄𝒉𝒊𝒖𝒍 𝒓𝒆𝒈𝒊𝒛𝒐𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒔̧𝒊 𝒂𝒍 𝒐𝒑𝒆𝒓𝒂𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒕𝒓𝒆𝒃𝒖𝒊𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒔̧𝒕𝒊𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒊𝒆𝒓𝒕𝒆, 𝒅𝒂𝒓 𝒔𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒈𝒓𝒆𝒔̧𝒆𝒂𝒔𝒄𝒂̆.
● 𝑼𝒏𝒖𝒍 𝒅𝒊𝒏𝒕𝒓𝒆 𝒎𝒂𝒓𝒊𝒊 𝒂𝒄𝒕𝒐𝒓𝒊 𝒅𝒆 𝒕𝒆𝒂𝒕𝒓𝒖 𝒊𝒕𝒂𝒍𝒊𝒂𝒏 𝒅𝒆 𝒑𝒆 𝒗𝒓𝒆𝒎𝒖𝒓𝒊 𝒔𝒑𝒖𝒏𝒆𝒂 𝒄𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒊̂𝒏𝒄𝒆𝒕𝒆𝒛𝒊 𝒔𝒂̆ 𝒊̂𝒏𝒗𝒆𝒕̧𝒊 𝒅𝒆𝒄𝒂̂𝒕 𝒊̂𝒏 𝒎𝒐𝒎𝒆𝒏𝒕𝒖𝒍 𝒊̂𝒏 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒂𝒊 𝒑𝒂̆𝒓𝒂̆𝒔𝒊𝒕 𝒔𝒄𝒆𝒏𝒂. 𝑪𝒓𝒆𝒅 𝒄𝒂̆ 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒗𝒂𝒍𝒂𝒃𝒊𝒍 𝒔̧𝒊 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒇𝒊𝒍𝒎. 𝑷𝒂̆𝒓𝒆𝒓𝒆𝒂 𝒎𝒆𝒂 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒄𝒂̆, 𝒋𝒖𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒊̂𝒏 𝒎𝒂𝒊 𝒎𝒖𝒍𝒕𝒆 𝒇𝒊𝒍𝒎𝒆, 𝒖𝒏 𝒂𝒄𝒕𝒐𝒓 𝒊̂𝒏𝒄𝒆𝒑𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒂𝒇𝒍𝒆 𝒄𝒆-𝒔̧𝒊 𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒑𝒆𝒓𝒎𝒊𝒕𝒆 𝒔̧𝒊 𝒄𝒆 𝒏𝒖 𝒊̂𝒏 𝒇𝒂𝒕̧𝒂 𝒐𝒃𝒊𝒆𝒄𝒕𝒊𝒗𝒖𝒍𝒖𝒊. 𝑬𝒙𝒊𝒔𝒕𝒂̆ 𝒄𝒂𝒛𝒖𝒓𝒊 𝒓𝒂𝒓𝒆 𝒅𝒆 𝒂𝒄𝒕𝒐𝒓𝒊 𝒄𝒂-𝒔̧𝒊 𝒑𝒆𝒓𝒎𝒊𝒕 𝒐𝒓𝒊𝒄𝒆 𝒊̂𝒏 𝒇𝒂𝒕̧𝒂 𝒂𝒑𝒂𝒓𝒂𝒕𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒅𝒆 𝒇𝒊𝒍𝒎𝒂𝒕: 𝑱𝒆𝒂𝒏 𝑮𝒂𝒃𝒊𝒏, 𝑮𝒊𝒖𝒍𝒊𝒆𝒕𝒕𝒂 𝑴𝒂𝒔𝒊𝒏𝒂.
● 𝑭𝒊𝒍𝒎𝒖𝒍 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕𝒊𝒕𝒖𝒊𝒆 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒖𝒏 𝒂𝒄𝒕𝒐𝒓 𝒖𝒏 𝒆𝒙𝒂𝒎𝒆𝒏 𝒅𝒆 𝒑𝒓𝒐𝒇𝒆𝒔𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆 𝒔̧𝒊 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒂𝒄𝒆𝒆𝒂 𝒄𝒂̆ 𝒆𝒍 𝒕𝒆 𝒐𝒃𝒍𝒊𝒈𝒂̆ 𝒔𝒂̆-𝒕̧𝒊 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕𝒓𝒖𝒊𝒆𝒔̧𝒕𝒊 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒋𝒖𝒍 𝒊̂𝒏 𝒎𝒊𝒏𝒕𝒆, 𝒔𝒂̆-𝒍 𝒈𝒂̂𝒏𝒅𝒆𝒔̧𝒕𝒊 𝒑𝒆𝒓𝒇𝒆𝒄𝒕, 𝒑𝒂̂𝒏𝒂̆ 𝒍𝒂 𝒖𝒍𝒕𝒊𝒎𝒖𝒍 𝒈𝒆𝒔𝒕, 𝒔̧𝒊 𝒔𝒂̆-𝒊 𝒎𝒆𝒎𝒐𝒓𝒆𝒛𝒊 𝒂𝒄𝒕̧𝒊𝒖𝒏𝒊𝒍𝒆 𝒔̧𝒊 𝒕𝒐𝒂𝒕𝒂̆ 𝒍𝒊𝒏𝒊𝒂 𝒅𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒅𝒖𝒊𝒕𝒂̆, 𝒊𝒏𝒅𝒊𝒇𝒆𝒓𝒆𝒏𝒕 𝒅𝒆 𝒐𝒓𝒅𝒊𝒏𝒆𝒂 𝒊̂𝒏𝒄 𝒂𝒓𝒆 𝒕𝒓𝒆𝒃𝒖𝒊𝒆 𝒔𝒂̆-𝒍 𝒕𝒓𝒂̆𝒊𝒆𝒔̧𝒕𝒊 𝒊̂𝒏 𝒇𝒂𝒕̧𝒂 𝒂𝒑𝒂𝒓𝒂𝒕𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒅𝒆 𝒇𝒊𝒍𝒎𝒂𝒕.
● 𝑪𝒖𝒏𝒐𝒔𝒄 𝒆𝒇𝒐𝒓𝒕𝒖𝒍 𝒏𝒆𝒄𝒆𝒔𝒂𝒓 𝒓𝒆𝒂𝒍𝒊𝒛𝒂̆𝒓𝒊𝒊 𝒖𝒏𝒖𝒊 𝒔𝒑𝒆𝒄𝒕𝒂𝒄𝒐𝒍 𝒔𝒂𝒖 𝒂𝒍 𝒖𝒏𝒖𝒊 𝒇𝒊𝒍𝒎 𝒔̧𝒊 𝒊̂𝒍 𝒋𝒖𝒅𝒆𝒄 𝒄𝒖 𝒐𝒄𝒉𝒊𝒖𝒍 𝒄𝒆𝒍𝒖𝒊 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔̧𝒕𝒊𝒆 𝒄𝒂̂𝒕𝒂̆ 𝒗𝒐𝒊𝒏𝒕̧𝒂̆, 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒆𝒗𝒆𝒓𝒆𝒏𝒕̧𝒂̆ 𝒔̧𝒊 𝒆𝒏𝒆𝒓𝒈𝒊𝒆 𝒔𝒆 𝒂𝒔𝒄𝒖𝒏𝒅𝒆 𝒔̧𝒊 𝒊̂𝒏𝒕𝒓-𝒐 𝒏𝒆𝒓𝒆𝒖𝒔̧𝒊𝒕𝒂̆. 𝑪𝒖 𝒂𝒕𝒂̂𝒕 𝒎𝒂𝒊 𝒎𝒖𝒍𝒕 𝒎𝒂̆ 𝒃𝒖𝒄𝒖𝒓𝒂̆ 𝒓𝒆𝒖𝒔̧𝒊𝒕𝒆𝒍𝒆…
● 𝑼𝒏 𝒔𝒊𝒎𝒕̧ 𝒄𝒊𝒏𝒆𝒎𝒂𝒕𝒐𝒈𝒓𝒂𝒇𝒊𝒄 𝒆𝒙𝒊𝒔𝒕𝒂̆, 𝒄𝒖𝒎 𝒆𝒙𝒊𝒔𝒕𝒂̆ 𝒔̧𝒊 𝒖𝒏 𝒔𝒊𝒎𝒕̧ 𝒕𝒆𝒂𝒕𝒓𝒂𝒍. 𝑬𝒔𝒕𝒆, 𝒅𝒆 𝒇𝒂𝒑𝒕, 𝒄𝒆𝒆𝒂 𝒄𝒆 𝒔𝒆 𝒄𝒉𝒆𝒂𝒎𝒂̆ 𝒊𝒏𝒔𝒕𝒊𝒏𝒄𝒕 𝒊̂𝒏 𝒂𝒓𝒕𝒂̆. 𝑶𝒓𝒊𝒄𝒆 𝒐𝒎 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒑𝒓𝒐𝒇𝒆𝒔𝒆𝒂𝒛𝒂̆ 𝒂𝒓𝒆 𝒖𝒏 𝒊𝒏𝒔𝒕𝒊𝒏𝒄𝒕 𝒂𝒍 𝒍𝒖𝒊. 𝑻𝒐𝒕𝒖𝒍 𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒇𝒊𝒆 𝒊𝒍𝒖𝒛𝒊𝒆. 𝑺𝒊𝒈𝒖𝒓 𝒄𝒂̆ 𝒖𝒏 𝒂𝒄𝒕𝒐𝒓 𝒄𝒖 𝒐 𝒄𝒂𝒓𝒊𝒆𝒓𝒂̆ 𝒃𝒐𝒈𝒂𝒕𝒂̆ 𝒄𝒂 𝒂 𝒎𝒆𝒂 𝒂𝒓𝒆 𝒔̧𝒊 𝒏𝒆𝒓𝒆𝒖𝒔̧𝒊𝒕𝒆. 𝑷𝒓𝒐𝒃𝒍𝒆𝒎𝒂 𝒅𝒆 𝒃𝒂𝒛𝒂̆ 𝒄𝒂 𝒖𝒏 𝒂𝒄𝒕𝒐𝒓 𝒕𝒐𝒕 𝒄𝒆𝒆𝒂 𝒄𝒆 𝒇𝒂𝒄𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒂𝒄𝒂̆ 𝒔𝒊𝒎𝒑𝒍𝒖 𝒔̧𝒊 𝒏𝒂𝒕𝒖𝒓𝒂𝒍. 𝑺𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒔𝒆 𝒔𝒊𝒎𝒕𝒂̆ 𝒆𝒇𝒐𝒓𝒕𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒓𝒆𝒂𝒍𝒊𝒛𝒂𝒓𝒆. 𝑺𝒂̆ 𝒏-𝒂𝒊 𝒂𝒄𝒓𝒖𝒍 𝒄𝒂̆ 𝒂𝒊 𝒂𝒋𝒖𝒏𝒔 𝒍𝒂 𝒄𝒂𝒑𝒂̆𝒕𝒖𝒍 𝒓𝒆𝒔𝒖𝒓𝒔𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒕𝒂𝒍𝒆 𝒂𝒓𝒕𝒊𝒔𝒕𝒊𝒄𝒆 𝒔̧𝒊 𝒇𝒊𝒛𝒊𝒄𝒆. 𝑺𝒖𝒅𝒐𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒏𝒖 𝒊𝒏𝒕𝒆𝒓𝒆𝒔𝒆𝒂𝒛𝒂̆ 𝒑𝒆 𝒏𝒊𝒎𝒆𝒏𝒊, 𝒏𝒊𝒄𝒊 𝒄𝒖𝒎 𝒔-𝒂 𝒎𝒖𝒏𝒄𝒊𝒕 𝒏𝒊𝒄𝒊 𝒄𝒖 𝒄𝒆 𝒎𝒊𝒋𝒍𝒐𝒂𝒄𝒆. 𝑪𝒆𝒆𝒂 𝒄𝒆 𝒊𝒏𝒕𝒆𝒓𝒆𝒔𝒆𝒂𝒛𝒂̆ 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒓𝒆𝒛𝒖𝒍𝒕𝒂𝒕𝒖𝒍. 𝑺̧𝒊 𝒂𝒔𝒕𝒂 𝒆 𝒗𝒂𝒍𝒂𝒃𝒊𝒍 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒐𝒓𝒊𝒄𝒆 𝒐𝒑𝒆𝒓𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒂𝒓𝒕𝒂̆.
𝑷𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒖𝒏 𝒂𝒄𝒕𝒐𝒓 𝒅𝒊𝒏 𝒈𝒆𝒏𝒆𝒓𝒂𝒕̧𝒊𝒂 𝒎𝒆𝒂 𝒆𝒙𝒊𝒔𝒕𝒂̆ 𝒐 𝒑𝒓𝒐𝒃𝒍𝒆𝒎𝒂̆: 𝒔𝒂̆ 𝒏-𝒂𝒊 𝒂𝒆𝒓𝒖𝒍 𝒄𝒂̆ 𝒆𝒔̧𝒕𝒊 𝒑𝒓𝒐𝒅𝒖𝒔𝒖𝒍 𝒂𝒍𝒕𝒆𝒊 𝒔̧𝒄𝒐𝒍𝒊, 𝒔𝒂̆ 𝒕𝒆 𝒂𝒄𝒐𝒎𝒐𝒅𝒆𝒛𝒊 𝒊̂𝒏𝒕𝒓-𝒖𝒏 𝒇𝒊𝒍𝒎 𝒔𝒂𝒖 𝒕𝒆𝒂𝒕𝒓𝒖 𝒊̂𝒏 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒋𝒐𝒂𝒄𝒂̆ 𝒕𝒊𝒏𝒆𝒓𝒊. 𝑬𝒔𝒕𝒆 𝒐 𝒑𝒓𝒐𝒃𝒍𝒆𝒎𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒔𝒕𝒊𝒍. 𝑷𝒓𝒂𝒄𝒕𝒊𝒄, 𝒏-𝒂𝒊 𝒗𝒐𝒊𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒊𝒊 𝒔𝒄𝒍𝒂𝒗𝒖𝒍 𝒖𝒏𝒖𝒊 𝒔𝒕𝒊𝒍. 𝑻𝒓𝒆𝒃𝒖𝒊𝒆 𝒔𝒂̆-𝒍 𝒂𝒊, 𝒇𝒊𝒓𝒆𝒔̧𝒕𝒆, 𝒅𝒂𝒓 𝒔𝒂̆ 𝒄𝒂𝒖𝒕̧𝒊 𝒔𝒂̆ 𝒕̧𝒊-𝒍 𝒊̂𝒎𝒑𝒓𝒐𝒔𝒑𝒂̆𝒕𝒆𝒛𝒊. 𝑺̧𝒊 𝒅𝒂𝒄𝒂̆ 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒂𝒅𝒆𝒗𝒂̆𝒓𝒂𝒕 𝒄𝒂̆ 𝒕𝒊𝒏𝒆𝒓𝒊𝒊 𝒂𝒖 𝒄𝒆 𝒊̂𝒏𝒗𝒂̆𝒕̧𝒂 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝒗𝒂̂𝒓𝒔𝒕𝒏𝒊𝒄𝒊, 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒍𝒂 𝒇𝒆𝒍 𝒅𝒆 𝒂𝒅𝒆𝒗𝒂̆𝒓𝒂𝒕 𝒄𝒂̆ 𝒔̧𝒊 𝒗𝒂̂𝒓𝒔𝒕𝒏𝒊𝒄𝒊𝒊 𝒂𝒖 𝒄𝒆 𝒊̂𝒏𝒗𝒂̆𝒕̧𝒂 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝒕𝒊𝒏𝒆𝒓𝒊. 𝑻𝒓𝒆𝒃𝒖𝒊𝒆, 𝒂̆𝒔𝒕𝒂 𝒆 𝒂𝒅𝒆𝒗𝒂̆𝒓𝒖𝒍, 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒊𝒎 𝒂𝒕𝒆𝒏𝒕̧𝒊 𝒔̧𝒊 𝒍𝒂 𝒄𝒆𝒆𝒂 𝒄𝒆 𝒈𝒆𝒏𝒆𝒓𝒂𝒕̧𝒊𝒂 𝒕𝒂̂𝒏𝒂̆𝒓𝒂̆ 𝒂𝒅𝒖𝒄𝒆 𝒄𝒖 𝒆𝒂.”

𝐒𝐮𝐫𝐬𝐚:
𝐳𝐢𝐚𝐫𝐮𝐥𝐦𝐞𝐭𝐫𝐨𝐩𝐨𝐥𝐢𝐬.𝐫𝐨 – 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐫 𝐄𝐯𝐚 𝐒𝐢̂𝐫𝐛𝐮
𝐔𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐭̦𝐢 𝐞𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐗𝐗𝐗𝐈𝐕 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝟎𝟖 𝐚𝐮𝐠𝐮𝐬𝐭 𝟐𝟎𝟐𝟎.