𝐏𝐄𝐑𝐒𝐎𝐍𝐀𝐋𝐈𝐓𝐀̆𝐓̦𝐈 𝐏𝐋𝐎𝐈𝐄𝐒̦𝐓𝐄𝐍𝐄 – 𝐄𝐏𝐈𝐒𝐎𝐃𝐔𝐋 𝐗𝐗𝐕𝐈𝐈𝐈

𝐓𝐄𝐎𝐃𝐎𝐑 𝐕𝐀̆𝐂𝐀̆𝐑𝐄𝐒𝐂𝐔

„𝐓𝐡𝐞𝐨𝐝𝐨𝐫 𝐕𝐚̆𝐜𝐚̆𝐫𝐞𝐬𝐜𝐮 (17 aprilie 1842 – 1913) a început primele sale studii la 1850, în pensionatele Monty și Schweitz. La 1854 a plecat în Germania, unde a fost admis, cu autorizarea guvernului, în corpul de cadeți din Prusia și a urmat din 1854 până la 1858 studiile școalei militare preparatorii din Potsdam și școalei centrale militare din Berlin.
Totodată, în 1858 și 1859 a frecventat cursurile facultății de litere și de filozofie din Berlin. La 16 octombrie 1859 s-a înrolat ca soldat voluntar în armata română. A fost numit la 1 ianuarie 1860 sub-ofițer și înaintat la 24 ianuarie 1861 la gradul de sublocotenent. T. Văcărescu a fost chemat la 1863 în statul major al lui Cuza Vodă, ca ofițer permanent de ordonanță; la 1864, a demisionat din armată și, intrat în viața civilă, s-a ocupat de literatură și politică.
[…] Împreună cu Aurelian, Urechia, Esarcu, Alex. N. Lahovari etc., a fondat atunci „Ateneul românesc” și cu un grup de tineri a făcut parte din comitetul de redacțiune al ziarului „Revista Dunării”, înființat în decembrie 1865, spre a combate cu cea mai mare energie regimul loviturii de stat. A doua zi după revoluțiunea de la 11 februarie 1866, Th. Văcărescu este numit prefect la Prahova, cu însărcinarea de a trece peste fruntarie, la Brașov, pe detronatul domnitor Cuza.
În iulie 1870, e numit agent diplomatic al țării în Serbia. În septembrie 1872, cu prilejul înființării milițiilor, prevăzute de legea organică a puterei armate, Th. Văcărescu, în calitate de fost ofițer, fu numit locotenent în milițiile călări, iar în iunie 1873, M.S. Domnitorul Carol I îl chemă pe lângă persoana sa, în funcțiunea de mareșalul curții domnești.
În octombrie 1876, Th. Văcărescu însoți, ca reprezentant al Curții Domnitorului, pe primul ministru Ionel Brătianu și pe ministrul de rezbel, colonel Slăniceanu, în misiunea pe lângă împăratul Rusiei, Alexandru al II-lea, la Livadia, unde se stabiliră bazele înțelegerii pentru trecerea oștirilor rusești prin România. Iar când isbucni rezbelul din 1877, Th. Văcărescu luă parte la el în calitate de căpitan milițian, atașat marelui cartier general al armatei române, trecu Dunărea și participă la luptele din jurul Plevnei.
La 8 aprilie 1881, Th. Văcărescu fu trecut ca locotenent-colonel în rezervă și la octombrie 1882 fu numit ministru președinte pe lângă curțile din Bruxelles și din Haga.
La 28 ianuarie 1885 fu numit trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Roma, de unde demisionă pentru motive private la 31 august 1885.
În 1886 publică volumul I și în 1887 volumul al doilea al scrierei istorice „𝐿𝑢𝑝𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑟𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑖̂𝑛 𝑟𝑒𝑧𝑏𝑒𝑙𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 1877-1878”, operă care a fost premiată de Academia Română.
La 1 iulie 1888 este numit trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Viena, post în care funcționează până la 1 iulie 1891.
A făcut parte în nenumărate rânduri din parlament, ca deputat și senator”.
(Dim. R. Rosetti, Dicționarul contemporanilor, București, 1897)
”
𝐃𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞𝐫𝐞 𝐚𝐩𝐚̆𝐫𝐮𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐦𝐨𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐚 𝐨𝐫𝐚𝐬̦𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐏𝐥𝐨𝐢𝐞𝐬̦𝐭𝐢, 𝐝𝐞 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢𝐥 𝐒𝐞𝐯𝐚𝐬𝐭𝐨𝐬:

„ 𝐓𝐞𝐨𝐝𝐨𝐫 𝐕𝐚̆𝐜𝐚̆𝐫𝐞𝐬𝐜𝐮 (1842-1914) a fost elev al Școlii militare din Berlin pe la 1858 și al Facultății de Litere din acel oraș.
La 1861 a fost avansat sublocotenent. A demisionat însă din armată la 1864, intrând în politici. A combătut lovitura de stat. Prefect in 1866, reprezentant al guvernului la Berlin în chestia căilor ferate (1870), agent diplomatic în Serbia la 1871, mareșal al Curții la 1873, Teodor Văcărescu a luat parte la războiul pentru independență cu gradul de căpitan.
Apoi – ministru plenipotențiar la Bruxelles 1882, la Roma 1885 și la Viena 1888.
A fost deputat și senator în mai multe rânduri, ca reprezentant al județului Prahova – apărând totdeauna interesele ploeștenilor.
A fost membru fondator al Ateneului român din București.
A scris : „𝐿𝑢𝑝𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑖̂𝑛 𝑟𝑒𝑠𝑏𝑒𝑙𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 1877-78″.
Discursurile lui politice i s’au publicat de Badea Mangâru în anul 1915.”

𝐒𝐮𝐫𝐬𝐚:
𝟏. 𝐠𝐚𝐥𝐞𝐫𝐢𝐚𝐩𝐨𝐫𝐭𝐫𝐞𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫.𝐫𝐨;
𝟐. 𝐌𝐨𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐚 𝐨𝐫𝐚𝐬̦𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐏𝐥𝐨𝐢𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐝𝐞 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢𝐥 𝐒𝐞𝐯𝐚𝐬𝐭𝐨𝐬, 𝐓𝐢𝐩𝐚𝐫𝐮𝐥 „𝐂𝐚𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̆“, 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢, 𝟏𝟗𝟒𝟎 / 𝐩.𝟏𝟒𝟏.
𝐔𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐭̦𝐢 𝐞𝐩𝐢𝐬𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐗𝐗𝐈𝐗 𝐝𝐢𝐧 𝟎𝟒 𝐢𝐮𝐥𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟎.